Se împlinesc astăzi 13 ani de la cel mai sângeros atentat terorist din istoria Spaniei. Pe 11 martie 2004, 191 de oameni - printre care şi 16 români - mureau după explozia a zece bombe, plasate în patru trenuri pline cu navetişti. Tragicul eveniment de la Madrid a făcut şi aproape două mii de răniţi. Unul dintre supravieţuitori, Silviu Jarnea, a povestit echipei Digi24 din Spania momentele care i-au marcat viaţa pentru totdeauna.
„În drum spre gară am observat fluturașii aia la geamul mașinilor, mesajul era trăiește fără teama în limba spaniolă”, povestește Silviu Jarnea, supravieţuitor al atentatului din Madrid.
Silviu Jarnea şi un coleg de muncă au trecut pe lângă moarte, în fatidica zi de 11 martie 2004. Destinul a făcut ca, pentru prima dată, ei să urce pe ultima uşă a garniturii de tren, în loc de cea pe care urcau de obicei şi care, în acea dimineaţă, era foarte aglomerată. O schimbare de ultim moment care avea să facă diferenţa între viaţă şi moarte. Trei minute mai târziu, trenul ajungea în staţia El Pozo.
„Au coborât și au urcat pasagerii, a pornit trenul și imediat ce a pornit, a mers vreo 10 metri, s-a auzit prima explozie. Eram la trei vagoane de prima explozie, cumva a explodat în afara acoperișului gării, zgomotul s-a auzit ca o piatră într-un geam”, își amintește Silviu Jarnea.
„Colegul meu care era cu fața către explozie a văzut mai bine ce s-a întâmplat, într-o fracțiune de secundă am apucat să văd cum zboară elemenții ăstia de la acoperiș, colegul meu s-a trântit dintr-o dată la pământ cu mâinile la urechi. Eu eram dezorientat ...m-am aruncat cu grijă peste el”, își continuă povestirea Silviu Jarnea.
Pe un peron plin de fum şi oameni panicaţi, lui Silviu îi era greu să înţeleagă ce se întâmplă. Nu s-a gândit, însă, să se pună la adăpost, ci a încercat să-i ajute pe cei răniţi.
„Cu capul spre tren era corpul unui bărbat, nu se mișca, îi ardea părul și în jur era multă vată de sticlă. Am stins cu ..întâmplarea face ca aceşti pantofi să fie aceiaşi pe care i-am avut atunci, am stins cu tălpile bucăţile de vată de sticlă ce ardeau şi am luat o bucată mai mare care nu ardea şi i-am stins părul. Mai departe de el, la vreun metru de el, o femeie mi s-a părut că era în lenjeria intimă, se vedeau foarte bine mâinile şi picioarele”, i-a povestit românul corespondentului Digi24 la Madrid, Ciprian Bălțoiu.
Chiar dacă a supravieţuit atentatului, pentru Silviu, lupta pentru o viaţă normală abia începea. A avut nevoie de aproape trei ani de consiliere psihologica pentru a-şi învinge teama, deşi nevoia de a-şi câştiga existenţa l-a facut să urce în tren, chiar de a doua zi. Acum, pe peronul gării unde spune că s-a născut a doua oară priveşte atent fiecare tren care soseşte în staţie. Ceva în sinea lui îi spune să stea la distanţă.
La 13 ani distanţă, Silviu Jarnea se consideră un norocos. Are familia alături şi încearcă să transmită noii generaţii lecţia pe care a învăţat-o pe 11 martie 2004.
„Tati! De ce am venit aici? Te uiţi la o bucată de om de trei ani ... Ce mi-a venit atunci să-i spun... Carla, aici au murit foarte mulţi oameni! Și un copil inocent se uită la mine și zice: Tati, şi tu ai murit aici? Am întors capul în partea ailaltă, îmi venea să urlu...Am murit un pic, aici, nu?!”
Românii care au pierit în atacurile teroriste comise acum 13 ani în Spania au fost comemoraţi vineri la Ambasada României la Madrid. O ceremonie religioasă a fost organizată în memoria celor 16 conaţionali care au murit pe 11 martie 2004. În atentatele de atunci, 191 de oameni şi-au pierdut viaţa şi aproape 2.000 au fost răniţi. Au fost cele mai sângeroase atacuri din Europa pe timp de pace, după cel din Scoţia, din 1988. În spatele acestora s-a aflat organizaţia teroristă al-Qaida.