„Novicioc”, neurotoxina cu care a fost otrăvit Skripal, unul dintre cele mai bine păzite secrete ale Rusiei în Războiul Rece

Neurotoxina novicioc cu care au fost otrăviți fostul agent dublu Serghei Skripal și fiica sa, Iulia, are o istorie bogată în practica serviciilor secrete ruse din vremea Războiului Rece. Jurnalistul Will Englund a povestit într-un articol din Washington Post despre un episod din 1993 legat de această armă chimică.

La acea dată, Englund provocase furia politicienilor ruși din cauza unei investigații despre novicioc, o neurotoxină pe care autoritățile de la Moscova căutau să o țină sub șapte lacăte, mai ales că încă rămăsese în vigoare angajamentul luat de ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, de renunțare la folosirea și producerea armelor chimice.

Existența neurotoxinei novicioc a ieșit la iveală datorită unui om de științe rus, povestește jurnalistul – Vil Mirzayanov, care lucrase în perioada sovietică în cadrul Institutului Științific pentru Chimice Organică și Tehnologie.

Într-o zi de septembrie, Mirzayanov, însoțit de activistul din domeniul științei Lev Fyodorov, s-a prezentat de la biroul din Moscova al cotidianului The Baltimore Sun, unde lucra în acea perioadă Will Englund. Nemaisuportând să țină sub secret ceea ce se petrecea în laboratoarele militare rusești, Mirayanov voia să facă totul public într-un articol pe care îl pregătise, cerând însă o garanție de securitate din partea Statelor Unite.

Astfel, și-a făcut intrarea în scenă agentul neurotoxic novicioc.

„Mi-au spus că Rusia a avut un agent neurotoxic de zece ori mai puternic decât VX, o armă chimică devastatoare, și că producerea ei continua”, scrie jurnalistul.

Primele experimente cu novicioc au început în plin Glasnost, în 1987. Testele aveau loc în sud-estul Rusiei, în orașul Shikhany din regiunea Saratov și în zona Nukus a Uzbekistanului.

Mergând pe urmele informațiilor puse la dispoziție de Vil Mirzayanov, Englund a luat legătura cu un cercetător, Andrei Zheleznyakov, care fusese expus la o „cantitate minimă de novicioc” într-un accident de laborator. Rusul i-a relatat că experimentase halucinații puternice și că fizicul său nu își revensie în urma intoxicării. La puțin timp după interviu, Zheleznyakov avea să moară.

Au urmat mai multe întâmplări.

Președintele de atunci al Rusiei, Boris Elțîn, a declarat că Moscova nu renunțase niciodată la cercetări în domeniul armelor chimice, însă numai în scopuri defensive și că în niciun caz nu fabricau neurotoxina novicioc.

Între timp, în 1993, după dezvăluirile din presă, Vil Mirzayanov avea să fie arestat de autoritățile ruse și acuzat de divulgarea unor secrete de stat.

Cazul nu a fost lipsit și de o serie de situații demne de filmele de spionaj prin care Will Englund avea să treacă, momit fără succes de un agent KGB pentru a depune mărturie împotriva lui Mirzayanov. Peste puțin timp, omul de știință avea să fie eliberat.

În toți anii care au urmat, notează jurnalistul, toate investigațiile publicate despre această neurotoxină înspăimântătoare au rămas fără ecou pe holurile decizionale ale Moscovei.

Premierul britanic Theresa May a apreciat luni, în Parlament, că atacul asupra lui Serghei Skripal, comis în oraşul englez Salisbury, corespunde unui tipar al agresiunii ruse şi a anunţat că ambasadorul rus în Marea Britanie, Aleksandr Vladimirovici Iakovenko, a fost convocat să explice ce s-a întâmplat.