PORTRET. Fidel Castro, revoluționar și dictator
Fidel Castro, care a încetat din viață la vârsta de 90 de ani, rămâne în istorie prin faptul că a reușit să construiască un stat comunist chiar în coasta Statelor Unite şi timp de cinci decenii Washingtonul a încercat – în zadar – să-l răstoarne de la putere. Până la urmă, a părăsit de bunăvoie puterea, oficial în 2008, din cauza problemelor de sănătate.
Venerat sau detestat, considerat erou sau criminal, Fidel Castro era unul dintre ultimii giganţi politici în viaţă ai secolului XX. În lunga sa viaţă, el a fost vizat de peste 600 de tentative de atentat şi a sfidat zece preşedinţi americani.
Castro a stat în fruntea Cubei aproape 50 de ani, până la vârsta de 81 de ani, şi a supravieţuit celor câteva tentative de atentate ale CIA împotriva sa. A fost cea mai îndelungată şefie de stat din America latină (şi din lume, după cea a reginei Elisabeta).
Fidel Castro a fost părintele revolutiei cubaneze şi unul dintre personajele-cheie ale Războiului Rece, sfidând timp de cinci decenii tentativele de a-l răsturna de la putere. Adversar neobosit al imperialismului american, era iubit în ţara lui, chiar dacă a menţinut-o săracă şi încremenită în timp. În restul lumii, era considerat un dictator care impusese cenzura şi oprima opoziţia.
Fidel Castro a luat puterea în urma revoluției din 1959 și a condus Cuba timp de 49 de ani combinând carisma cu „pumnul de fier”. A creat statul cubanez cu partid unic și a devenit o figură centrală în timpul Războiului Rece.
A fost demonizat de Statele Unite și aliații lor, dar admirat de mulți oameni de stânga din lume, în special revoluționarii socialiști din America Latină și Africa. Și în Nicolae Ceaușescu și-a găsit un prieten și a vizitat, de altfel, România, în mai 1972.
Printre admiratorii săi s-au numărat Ernest Hemingway, care mult timp a și locuit în Cuba, Jean-Paul Sartre, Gabriel Garcia Márquez, dar și Bob Dylan, trubadurul contraculturii americane.
Simbol al Lumii a Treia şi al mişcărilor de liberalizare la începutul Revoluției din 1959, a devenit încet-încet un lider autoritar şi dogmatic, care a refuzat orice liberalizare și a înăbușit orice opoziție.
Provenea dintr-o familie înstărită
Fiu al unui proprietar de teren de origine spaniolă, Fidel Alejandro Castro Ruz s-a născut la 13 august 1926 la Biran, în estul Cubei. După o educaţie iezuită, şi-a luat licenţa în drept la Univesitatea Havana.
Fidel Castro s-a bucurat de o copilărie privilegiată, având parte chiar şi de educaţie particulară. Povesteşte despre sine că şi-a ameninţat părinţii că va da foc casei dacă nu este lăsat să meargă la şcoală, ceea ce este o exagerare, practică recurentă la Castro, spun teoreticienii care i-au studiat viaţa.
După lovitura de stat a generalului Fulgencio Batista în 1952, organizează lupta armată împreună cu fratele său Raul, iar în 26 iulie 1953 încearcă o lovitură de stat, dar eşuează. Arestat şi condamnat la 15 ani de închisoare, este amnistiat şi eliberat doi ani mai târziu. Revine în Cuba în decembrie 1956 împreună cu 81 de oameni printre care argentinianul Ernesto "Che" Guevara şi preia conducerea unei părţi a proviniciei Oriente.
În august 1958 lansează o ofensivă generală care se va încheia cu răsturnarea regimului Batista la 1 ianuarie 1959. Pe 8 ianuarie, îşi face intrarea triumfală în Havana, iar în 1959 şi începe să concetreze întreaga putere în mâinile sale. Fondează Partidul Comunist cubanez în 1965, rămas până azi partid unic.
În 1961, americanii impun Cubei embargoul în vigoare şi azi. În 1962, liderul cubanez aduce lumea în pragul conflictului nuclear, permiţând sovieticilor să desfăşoare rachete nucleare în Cuba, la mai puţin de 200 de km de coastele americane.
Ghimpele din coasta americanilor
În ciuda prăbuşirii URSS în 1991, când a pierdut un finanţator şi un aliat fără egal, Fidel Castro a reuşit să se menţină la putere şi să ţină piept Washingtonului, refuzând orice deschidere. La 31 iulie 2006, din motive de sănătate, a fost nevoit să-i cedeze putere fratelui său Raul mai întâi provizoriu şi definitiv în februarie 2008.
Transformând Cuba dintr-un loc frecventat de americanii bogați într-un simbol al rezistenței față de Washington, Castro a fost ghimpele din coasta Americii pe o durată în care la Casa Albă s-au perindat zece președinți americani. A reușit să respingă o invazie sprijinită de CIA în 1961, în Golful Porcilor, și a supraviețuit nenumăratelor tentative de asasinare.
Alianța sa cu Moscova l-a ajutat în Criza Rachetelor Cubaneze din 1962, când timp de 13 zile au fost tensiuni atât de mari cu Statele Unite, încât lumea n-a fost niciodată mai aproape de un război nuclear.
Ce a adus Cubei
Purtând tot timpul barbă și uniformă militară, în multe imagini apărând cu trabucul în mână, Castro rămâne celebru și pentru discursurile sale deosebit de lungi, construite după regulile clasice ale retoricii, în care adesea vitupera împotriva Statelor Unite.
Bun disimulator şi propagandist, l-a făcut, în 1957, pe corespondentul New York Times (H. Matthews) să creadă că există mult mai mulţi oameni sub comanda sa. A reuşit asta punând aceiaşi soldaţi să treacă de mai multe ori prin faţa jurnalistului. Concluzia lui Matthews a fost că Fidel Castro nu poate fi învins, iar articolul său a influenţat semnificativ propaganda cubanezului.
Se pare că de-a lungul timpului şi-a menţinut şiretenia faţă de jurnalişti – înainte de a da un interviu, lăsa reporterul să aştepte zile întregi, apoi îl suna în miez de noapte şi îi oferea interviul, după cum a povestit pentru Daily Mail Anthony Daniels.
Acasă, în Cuba, a ținut la depărtare capitalismul și a devenit popular pentru că a făcut accesibile săracilor școlile și spitalele. A interzis, timp de 30 de ani, Crăciunul ca sărbătoare națională. L-a reinstituit în 1998, cu ocazia vizitei Papei Ioan Paul al II-lea. În tradiția educației sale iezuite, s-a împăcat cu Biserica și până la urmă s-a întâlnit cu încă doi Suverani Pontifi - Papa Benedict și Papa Francisc.
Trimitea doctori cubanezi și vaccinuri cubaneze în cele mai sărace țări din America Latină, dar rafturile farmaciilor din centrul Havanei erau goale, iar mulți cubanezi trăiau în apartamente în care foloseau, în bucătărie, găleți pe post de toalete.
Pe mulți cubanezi i-a trimis în închisoare pentru simplul fapt că făceau să circule cărți despre democrație. A recunoscut în 1965 că avea în închisori 20.000 de deținuți politic.
Și-a făcut și mulți dușmani și critici, care au ales calea exilului, plecând în special la Miami, de unde l-au portretizat ca un tiran fără milă. De altfel, vestea morții lui a fost primită cu bucurie de cubanezii din Florida, care au ieșit pe străzi să celebreze.
După ce i-a predat oficial puterea fratelui mai mic, Raul Castro, în 2008, Cuba a început să se schimbe puțin câte puțin. Deși întotdeauna l-a venerat pe fratele său mai mare, Raul Castro a introdus unele reforme economice și a fost de acord să restabilească relațiile diplomatice cu SUA, în decembrie 2014, punând capăt zecilor de ani de ostilități. Fidel Castro nu a întâmpinat prea entuziast această schimbare și s-au iscat discuții dacă fusese sau nu de acord cu această mișcare. A fost martorul vizitei pe care președintele american Barack Obama a făcut-o în acest an în Cuba, când pentru prima dată din 1928 un lider de la Casa Albă a pus piciorul pe insula cubaneză. Castro nu s-a întâlnit cu Obama, iar câteva zile mai târziu a scris un articol în care a demascat cuvintele „pline de miere” ale președinților americani și a reamintit cubanezilor că americanii au încercat în numeroase rânduri să-l dea jos de la putere și să slăbească guvernul comunist.
În ultimii ani ai vieții, Fidel Castro nu a mai deținut funcții de conducere. A scris articole în presă pe teme de politică internațională și din când în când s-a întâlnit cu lideri străini aflați în vizită în Cuba. Altfel, a rămas într-o semi-izolare. Moartea sa n-ar fi, în aceste condiții, de natură să provoace o criză. Dar odată cu moartea sa, dispare ultimul personaj-cheie al Războiului Rece.
„El Comandante” sau simplu „Fidel” pentru mulți cubanezi lasă, totuși, un mare gol în țara pe care a dominat-o atât de mult timp. Trecerea sa în neființă marchează, totodată, schimbarea de generații în Cuba comunistă.
Citiți și: 10 ani fără Fidel Castro
Raul Castro, la rândul lui, și-a exprimat dorința de a pleca din funcție în 2018, când i se încheie mandatul, iar conducerea Partidului Comunist a început să se înnoiască cu noi lideri, mai tineri, între care Miguel Diaz-Canel, prim-vicepreședinte, în vârstă de 56 de ani, pare favorit la succesiune.
Citiți și: REPORTAJ DIGI24. Cuba, sfârșit și început de lume. Sursele alternative de informare, limitate
Reportaj Digi24 | Fața nevăzută a vizitei Papei Francisc în Cuba
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
