Misterul virusurilor mortale care au dispărut fără urmă. Cum ar putea fi folosite în lupta împotriva COVID-19
Oamenii de știință încearcă să descopere de ce unele virusuri dispar, în timp ce altele pot supraviețui și provoca boli timp de sute de ani, relatează BBC.
Un exemplu este cel al variolei. Când oamenii de știință au analizat ADN-ul unor schelete datând de acum 1.000 de ani, au descoperit că existența unei tulpini de variolă, total diferită de cea eradicată în anii 1970 prin vaccinare. Și acea tulpină de variolă a dispărut acum sute de ani, fără o cauză cunoscută.
Deja știm cum apar noile amenințări virale - contactul cu animalele infectate, virusul care trece de la o specie la alta, „pacientul zero” care se infectează primul, elementele care duc la răsândirea lui pe tot globul.
Dar se știul prea puține despre sfârșitul existenței unui virus. De ce dispar unele virusuri? Și ce se întâmplă cu ele? Pe măsură ce amenințarea reprezentată de aceste forme de viață minuscule și primitive devine din ce în ce mai puternică, oamenii de știință se străduiesc să afle mai mult.
SARS, o poveste de succes. Cum a fost eradicat
Unul dintre cele mai recente virusuri care au dispărut a fost SARS. Lumea a devenit conștientă de existența sa la 10 februarie 2003, după ce biroul Organizației Mondiale a Sănătății de la Beijing a primit un e-mail în care descria „o boală ciudată contagioasă” care a ucis 100 de oameni în decurs de o săptămână.
Virusul a infectat cel puțin 8.096 de persoane, dintre care 774 au murit. Dar ar fi putut fi mult mai rău.
La fel ca ruda sa apropiată COVID-19, SARS avea multe dintre calitățile necesare pentru a se răspândi în întreaga lumie - era un virus ARN, ceea ce înseamnă că putea evolua rapid și se răspândea prin picături din respirație, care sunt greu de evitat. La acea vreme, mulți experți erau îngrijorați că virusul ar putea fi la fel de devastator ca HIV sau chiar ca pandemia de gripă din 1918, care a infectat o treime din populația lumii și a ucis 50 de milioane de oameni.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
În schimb, SARS a dispărut la fel de brusc cum a apărut. Până în ianuarie 2004 mai existau doar câteva cazuri până la sfârșitul lunii, a fost anunțată ultima infectare. În mod ciudat, în timp ce „pacientul zero” descrie prima persoană cunoscută care a fost infectată cu un virus, nu există o etichetă echivalentă pentru ultima persoană care s-a îmbolnăvit. Se pare că ar fi vorba despre un bărbat în vârstă de 40 de ani cu numele de familie Liu din orașul Guangzhou.
Cum s-a întâmplat ca virusul să dispară? Potrivit lui Sarah Cobey, epidemiolog la Universitatea din Chicago, SARS a fost neutralizat prin combinația dintre detectarea tuturor contacților și particularitățile virusului în sine.
Când cineva se infecta cu SARS, simptomele erau foarte grave. Virusul a avut o rată uimitor de mare de mortalitate - aproape unul din cinci pacienți a murit - dar acest lucru a însemnat,pe de altă parte, că a fost relativ ușor ca cei infectați să fie identificaați și puși în carantină. Nu a existat nicio răspândire „tăcută” de la persoane fără simptome și, în plus, SARS avea o perioadă relativ lungă de incubație înainte de a deveni contagios.
Virusurile eliminate prin vaccinare
Din păcate, cazul SARS nu este unul obișnut. Doar alte două virusuri au putut fi eradiacate intenționat - variola și pesta bovina, care afectează animalele.
„Nu este un lucru banal. Este de fapt foarte dificil când ai un virus bine adaptat”, spune Stanley Perlman, microbiolog la Universitatea din Iowa.
Războiul împotriva acestor virusuri a fost câștigat folosind vaccinuri, care sunt, de asemenea, pe cale să elimine poliomielita - cazurile au scăzut cu 99% începând cu anii 1980 - și, potențial, rujeola, deși în ultima vreme aceste eforturi au fost puse în pericol de mișcarea antivaccin.
Pe de altă parte, este puțin probabil ca alte virusuri să dispară vreodată, deoarece oamenii nu sunt singura lor gazdă.
Un exemplu este Ebola. Au existat cel puțin 26 de focare în Africa de când virusul a fost descoperit, în 1976, iar acestea sunt doar cele care au fost detectate de către autoritățile sanitare. Focarele apar atunci când virusul trece de la un animal - de obicei un liliac - la un om, care apoi infectează alți oameni. Atâta timp cât există lilieci, va exista și virusul.
Și despre COVID-19 se crede că a pornit tot de la lilieci, care a ajuns la oameni prin intermediul unui alt animal, posibil pangolinul.
„În cazul COVID-19, rezervorul suntem noi acum”, spune Perlman. De fapt, a devenit atât de mult un virus uman încât oamenii de știință au început să se întrebe dacă se va răspândi și invers, adică dacă va trecede la oameni înapoi la animale sălbatice, ceea ce ar face și mai dificilă eliminarea lui.
Tulpinine de virus gripal care se distrug singure
Există și virusuri care persistă și care afectează oamenii. Dar, chiar dacă e posibil să rămână pentru totdeauna alături de specia noastră, tulpini individuale de virus dispar în mod regulat.
Un exemplu este gripa. Are două tipuri principale – gripa de tip A, care infectează multe alte animale, pe lângă oameni, este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de gripă sezonieră și provoacă, de asemenea, pandemii. Apoi, există gripa B, care infectează numai oamenii și focile, dar care nu provoacă pandemii.
Mult timp s-a crezut că tulpinile de gripă A cu care trăim evoluează constant pentru a ne putea infecta mai bine. Dar cele mai recente cercetări științifice arată că nu este așa.
Se pare că oricine a murit înainte de 1893 nu a fost niciodată infectat cu niciuna dintre tulpinile de gripă A care există astăzi. Acest lucru se datorează faptului că fiecare virus gripal care a existat la om până acum aproximativ 120 de ani a dispărut. Tulpina care a provocat pandemia din 1918 a dispărut, de asemenea, la fel ca și cea care a dus la izbucnirea gripei aviare din 1957, care a ucis până la 116.000 de persoane în SUA, și tipul de gripă care circula în 2009, înainte de apariția gripei porcine.
Tulpinile de gripă evoluează pe mai multe căi, dar marea majoritate se vor dispărea brusc. La fiecare câteva decenii, un nou tip de gripă va evolua.
„E interesant, deoarece dacă te concentrezi pe o anumită tulpină - sau mai mult, pe orice secvență genetică specială care se replică - există o rată de dispariție foarte, foarte mare”, spune Sarah Cobey. „Tulpinile se sting acum la fiecare doi ani. Este complicat, dar vedem o schimbare foarte mare”, adaugă ea.
În mod curios, în loc să se adapteze la oameni de-a lungul timpului, se pare că H1N1 - tipul care a provocat pandemia de gripă din 1918 și gripa porcină - și care a dispărut acum - acumulase mutații care erau inutile sau chiar dăunătoare pentru propria supraviețuire.
Cum ar putea fi folosite mutațiile rapide împotriva noului coronavirus
Acum, unii oameni de știință sugerează că accelerarea acestui proces ne-ar permite să folosim evoluția rapidă a virusurilor umani endemici în avantajul nostru. Ideea a existat de ceva vreme ca o modalitate de a ne scăpa de gripă și răceli, dar recent a fost sugerată și ca metodă de combatere a COVID-19.
Accelerarea evoluției virale în mod artificial, cu medicamente care îi încurajează mutațiile cu o rată chiar mai mare decât de obicei, ar putea aduce unele beneficii. În primul rând, ar putea slăbi suficient virusul pentru a reduce cantitatea care circulă la pacienții individuali. Acest lucru ar putea face mai ușor tratamentul la persoanele cu boli severe. Există deja unele dovezi că acest lucru poate funcționa - studiile clinice din SUA și Japonia au descoperit că medicamentul „favipiravir”, care induce mutații, este eficient împotriva tulpinii gripale H1N1. Virologul Elena Govorkova de la Spitalul de Copii St Jude din Memphis, Tennessee, și echipa ei au arătat că medicamentul pare să facă virusul gripei mai puțin infecțios.
În al doilea rând, anumite tulpini de virus, cum ar fi tipurile de COVID-19 - există deja cel puțin șase - ar putea aduna suficiente mutații care sunt dăunătoare pentru ele însele, astfel încât să dispară cu totul. În India, există deja dovezi că acest lucru s-ar putea întâmpla în mod natural. Virusul face mutații într-un ritm uluitor și s-a sugerat că s-ar putea îndrepta singur spre dispariție.
Cu toate acestea, unii oameni de știință sunt sceptici că vom putea spune vreodată că un virus a dispărut pentru totdeauna.
„Termenul de dispărut poate fi înșelător”, spune Ian Lipkin, epidemiolog la Universitatea Columbia, New York.
„Virusurile pot fi prezente în multe locuri – se pot ascunde la oameni, în materiale care sunt depozitate în congelatoare, în animale sălbatice și animale domestice - este cu adevărat imposibil de spus dacă un virus a dispărut”, spune el.
Lipkin subliniază că flacoane de variolă încă mai există în congelatoare în cel puțin două locații și că încă există există o dezbatere dacă ar trebui sau nu ca acestea să fie distruse.
Editor : Monica Bonea
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
