Muhammad Yunus, „bancherul săracilor” și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, va conduce un guvern interimar în Bangladesh, la o zi după ce prim-ministrul Sheikh Hasina a fugit din țară, scrie AFP. Muhammad Yunus își datorează faima mondială Premiului Nobel pentru Pace acordat în 2006 pentru contribuția sa la dezvoltarea economică a țării sale.
Economistul a contribuit la eradicarea sărăciei extreme în Bangladesh prin oferirea de microcredite pentru zeci de milioane de femei din zonele rurale prin intermediul băncii sale Grameen Bank, co-laureată a Premiului Nobel, scrie Agerpres.
„Ființele umane nu sunt născute pentru a suferi de mizerie, foamete și sărăcie”, a declarat Yunus la primirea Premiului Nobel.
După ce a primit premiul, acesta a luat în considerare înființarea unui partid, înainte de a renunța rapid la planul său, care a provocat o dușmănie persistentă din partea elitei conducătoare.
Demisia guvernului
Guvernul de 15 ani al lui Hasina, care s-a încheiat luni cu demisia bruscă a acesteia și cu preluarea conducerii țării de către armată, a fost din ce în ce mai dur în reprimarea opoziției politice, iar popularitatea economistului a făcut din acesta un potențial rival.
Liderii protestelor studențești, ale căror manifestații au condus luni la înlăturarea premierului Hasina, au dorit ca Muhammad Yunus să conducă un guvern interimar.
Decizia „de a forma un guvern interimar (…) cu Yunus ca lider” a fost luată în cadrul unei reuniuni între președintele Mohammed Shahabuddin, oficiali ai armatei și liderii studenților împotriva discriminării, principala mișcare din spatele protestelor care au început la începutul lunii iulie, a anunțat președinția miercuri dimineață.
Marți, laureatul Premiului Nobel pentru Pace se declarase pregătit, într-o declarație scrisă pentru AFP. „Am ținut întotdeauna politica la distanță (…) Dar astăzi, dacă este nevoie de acțiune în Bangladesh, pentru țara mea și pentru curajul poporului meu, atunci o voi face”, a spus el, făcând apel la „alegeri libere”.
Sute de procese
Muhammad Yunus a fost ținta a sute de procese și a făcut obiectul unei campanii agresive din partea unei organizații musulmane de stat, care l-a acuzat de promovarea homosexualității.
Guvernul l-a forțat să părăsească Grameen Bank în 2011, o decizie contestată de Yunus, dar confirmată de cea mai înaltă instanță a țării. Susținătorii acestuia au atribuit înlăturarea sa premierului Hasina, care l-a acuzat că „suge sângele săracilor” cu ratele dobânzilor sale.
În ianuarie, Yunus și trei dintre asociații săi au fost condamnați la șase luni de închisoare de un tribunal din Dhaka pentru încălcarea legislației muncii. Aceștia au fost eliberați pe cauțiune în așteptarea recursului și neagă acuzațiile.
Susținătorii lui Yunus, cum ar fi ONG-ul Amnesty International, au considerat că acest caz a fost motivat politic.
Sărăcie „flagrantă”
Yunus s-a născut la 28 iunie 1940 într-o familie înstărită din Chittagong. Tatăl său a fost un prosper orfevru. Acesta a declarat că a fost influențat cel mai mult de mama sa, Sofia Khatun, care îi ajuta în mod constant pe cei săraci care cereau pomană.
Întors în țară în 1971, după ce a studiat economia în Statele Unite, a preluat conducerea departamentului de economie de la Universitatea din Chittagong. Activitatea sa s-a axat imediat pe sărăcie, accentuată de marea foamete din 1974.
„Sărăcia era flagrantă, din toate părțile, și nu mă puteam îndepărta de ea”, a povestit el în 2006. „Mi-a fost greu să predau teorii economice frumoase într-o sală de clasă universitară (…) A trebuit să fac ceva imediat pentru a-i ajuta pe oamenii din jurul meu”.
Potrivit Fundației Nobel, prima sa inițiativă a fost aceea de a-și împrumuta proprii bani unor coșari nevoiași. Ideea era de a facilita accesul la împrumuturi mici pentru persoanele prea sărace pentru a beneficia de împrumuturile bancare tradiționale.
De-a lungul anilor, inițiativa sa a luat forma Grameen Bank, pe care a fondat-o în 1983 și care s-a dezvoltat cu succes.
„Am creat o lume fără sclavie, o lume fără variolă, o lume fără apartheid. Crearea unei lumi fără sărăcie ar fi cea mai mare dintre toate aceste realizări și le-ar consolida”, a spus el. „O lume în care am putea fi cu toții mândri să trăim”.
