Coșmarul din Casa Oglinzilor: Închisoarea subterană secretă unde deținuții politici ai „Doamnei de Fier a Asiei” dispăreau fără urmă

În Casa Oglinzilor, deținuții politici din Bangladesh erau împinși până în pragul nebuniei și al morții. Unii dintre supraviețuitori au avut acum curajul să dezvăluie chinul groaznic prin care au trecut, după ce lidera țării, poreclită „Doamna de Fier a Asiei”, a fugit din țară de frica protestatarilor furioși care i-au luat cu asalt reședința, relatează The New York Times.

Când paznicii au dat buzna în celula sa înainte de zorii zilei, prizonierul a crezut că viața lui se va sfârși. Timp de opt ani, a fost ținut într-o celulă fără ferestre dintr-o închisoare subterană - o noapte întunecată fără sfârșit.

Paznicii i-au dat ordin să își termine rugăciunea, apoi i-au scos eșarfa groasă de la ochi și cătușele metalice pe care le-a purtat aproape mereu. I-au legat apoi mâinile cu niște cârpe ca să nu rămână nimic în urmă care i-ar putea incrimina, în cazul în care cadavrul deținutului va fi găsit mai târziu plutind în râu sau zăcând într-un șanț.

Prizonierul a fost aruncat într-o dubă, pironit la podea sub greutatea a două persoane care l-au ținut nemișcat.

Spre deosebire de alți deținuți politici din Bangladesh, Mir Ahmad Quasem Arman (40 de ani) nu era dus la moarte. În schimb, a fost aruncat într-un câmp gol de la marginea capitalei țării, Dhaka.

Multe lucruri se schimbaseră de când a fost răpit cu 8 ani în urmă. Au apărut noi pasaje peste autostradă și un nou sistem de metrou. Dar Arman nu era conștient de ultima și cea mai mare schimbare: Sheikh Hasina, premierul care a condus țara cu o mână de fier și planuri răzbunătoare timp de 15 ani, a fugit din Bangladesh, după ce protestatarii i-au luat cu asalt reședința.

Arman lucra ca avocat înainte să fie răpit de forțe paramilitare în 2016, cu toate că nu se confrunta cu nicio acuzație, dar a fost luat în vizor aparent din cauza tatălui său, un important afacerist și activist islamist.

„M-am rugat la Dumnezeu de fiecare dată că dacă nu pot fi împreună cu familia mea pe această lume, măcar să fim împreună în rai”, a spus Arman.

În timp ce căderea regimului lui Hasina a deschis un nou capitol pentru această țară cu 170 de milioane de locuitori, au ieșit la iveală și unele dintre cele mai mari abuzuri din trecutul recent al Bangladeshului.

Ceea ce a început ca o întruchipare a dorințelor democratice ale națiunii s-a transformat cu timpul în autocrație, paranoia și represiune, Hasina folosindu-se de mașinăria de stat pentru a neutraliza pe oricine îi amenința monopolul asupra puterii.

Sute de oameni au dispărut fără urmă, după ce au fost răpiți de forțele de securitate, fiind luați la țintă în unele cazuri pentru niște acțiuni minore, precum organizarea unui miting, blocarea unui drum în semn de protest sau, pur și simplu, pentru că au postat un mesaj negativ pe rețelele sociale.

Multe dintre victime au fost ucise, iar cadavrele lor au dispărut. Ceilalți au fost aruncați într-un centru militar de detenție subteran și împinși până în pragul nebuniei și al morții - ținuți închiși ani de zile și torturați.

Închisoarea a fost poreclită Casa Oglinzilor. Este o poveste a familiilor care au fost distruse: unul dintre deținuții eliberați recent a ajuns să sufere mai multe atacuri cerebrale, după ce a aflat că soția lui s-a recăsătorit crezând că fostul ei partener a murit; altul a aflat că tatăl lui a murit, după ce ani de zile a căutat din ușă în ușă indicii despre fiul lui.

Despre zeci de persoane dintre cele care au dispărut nu se mai știe nimic. Familiile lor vor ca persoanele lor dragi să se întoarcă acasă, așa cum s-a întâmplat cu deținuți precum Arman, care a fost mai norocos.

Dacă acest lucru nu se poate întâmpla, ei își doresc măcar să se facă dreptate pentru ca rănile lor și ale națiunii să se poată vindeca.

„Ceea ce vrem este un răspuns - ce s-a întâmplat?” a reacționat Tasnim Shipraa - unchiul său, Belal Hossain, a dispărut în 2013. „Este ca și când nici nu a existat pe această lume.”

În unul dintre cele mai groaznice cazuri, un oficial din partidul lui Hasina i-a plătit pe membrii Batalionului de Acțiune Rapidă, care a început ca o brigadă antiteroristă instruită de trupe din Marea Britanie și SUA, să îl elimine pe un adversar politic.

Când s-au dus să îl ridice pe bărbatul în cauză, în plină zi, trupele speciale i-au strâns pe toți cei care erau de față. Ofițerii au sedat și strangulat șapte persoane, potrivit mărturiilor prezentate la tribunal.

Pentru a pregăti cadavrele înainte să fie aruncate în râu, abdomenele victimelor au fost perforate ca să se scufunde mai repede și saci cu cărămizi au fost legați de cadavre.

O săptămână mai târziu, cadavrele pluteau la suprafața râului - un semn clar că cruzimea regimului lui Hasina a atins un nou nivel.

Peste 700 de persoane au dispărut din 2009 și până anul acesta, potrivit estimărilor organizațiilor pentru drepturile omului. Cifra reală este cel mai probabil mult mai mare.

În jur de 450 dintre cei dispăruți au reapărut mai târziu, fiind eliberați după luni sau ani de zile. Familiile altor 80 de prizonieri au primit rămășițele celor dragi. Despre alte 150 de victime nu se mai știe nimic.

Editor : Raul Nețoiu