Ambasadorul Pakistanului la București critică dur SUA: „E un afront față de sacrificiile făcute”
Ştirile care ajung la noi din Pakistan sunt de multe ori despre terorism, rele tratamente aplicate femeilor şi comportamente sociale care urmează varianta dură a islamului. Vorbim despre o ţară care are peste 2600 de km de graniţă cu Afganistan şi probleme pe măsură. Dacă este un atac terorist în Afganistan, degetul arată spre Pakistan. Când este un atac în India, degetul arată din nou spre Pakistan. Ce se întâmplă când este un atac în Pakistan? Pe acestea cine le face? Invitația la reflecție e adresată de trimisul Islamabadului la Bucureşti, ambasadorul Safdar Hayat, în interviul acordat jurnalistei Digi24 Cristina Cileacu.
Cristina Cileacu: Pakistanul este situat geografic într-un „cartier al durilor”, dacă putem să-i spunem aşa. Şi de multe ori, chestiunea terorismului este legată de numele ţării dvs. Puteţi să ne explicaţi de ce se întâmplă acest lucru aşa des?
Safdar Hayat: Aveţi dreptate, suntem într-o vecinătate dificilă, avem India pe o parte şi Afganistan de cealaltă parte şi cu ambele ţări avem o serie de dificultăţi. Problema cu India este că nu s-a împăcat niciodată cu ideea de Pakistan independent şi încă de la început, liderii lor au spus că această ţară nu va supravieţui şi că se va reîntoarce la India. Acest lucru nu s-a întâmplat până acum, noi am înflorit şi ne-am dezvoltat şi acest lucru nu este pe placul lor. Apoi, cu Afganistan, problemele sunt pe mai multe dimensiuni, dar un lucru început de mult este faptul că Afganistan nu recunoaşte graniţa cu noi, linia Durand, şi au pretenţii asupra anumitor părţi din teritoriile noastre. Aşa a început, dar apoi s-au întâmplat multe lucruri.
A fost invazia sovietică, atacurile asupra Americii din 11 septembrie 2001, venirea la putere a talibanilor, Al-Qaida şi acum ISIS. Deci toate acestea au creat o situaţie care nu poate fi controlată de o singură ţară. Pakistanul a avut de înfruntat această problemă, pentru că noi am asistat SUA în lupta lor cu Uniunea Sovietică din Afganistan şi apoi în cea cu talibanii, după 9/11.
În primul caz, când SUA a învins Uniunea Sovietică, pur şi simplu a plecat şi a lăsat toate acele probleme Pakistanului. Toţi acei militanţi care au fost creaţi cu ajutorul CIA şi al fondurilor din multe alte ţări, toţi au fost lăsaţi Pakistanului să se ocupe de ei.
În al doilea caz, când a fost atentatul din 9/11, America ne-a cerut ajutorul într-o manieră foarte subtilă şi ne-a spus că dacă nu-i ajutăm, ne vor bombarda până o să fim ca în Evul Mediu. Conducerea noastră a decis să coopereze şi le-am pus la dispoziţie drumurile, legături aeriene şi chiar şi baze pe teritoriul pakistanez şi toate acestea timp de 15-16 de ani. Acum ei acuză Pakistan că minte şi că nu acţionează conform dorinţelor lor. Ştiţi că SUA au folosit forţa în ultimii 15-16 ani şi numărul forţelor prezente a ajuns până la 240.000 de oameni. Dar în ciuda acestor măsuri, în continuare talibanii controlează cam 50% din teritoriul afgan. Aşa că noi le spunem că aceasta nu este o politică potrivită şi că ar trebui să alegem reconcilierea politică, pentru dialog. Dar acestea sunt lucruri pe care America nu le agreează. Să spui că Pakistanul este în spatele terorismului şi a ceea ce se întâmplă în Afganistan, nu ştiu ce să spun, cum o superputere cu atâta forţă este incapabilă să controleze aceste infiltraţii şi dacă noi credem că acei terorişti vin din Pakistan ca să facă atacuri, cum de această forţă nu poate controla infiltrarea câtorva mii de oameni?
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
***
Relaţia dintre SUA şi Pakistan este ca o căsnicie cu probleme. Duşmanii comuni din regiune, talibanii şi numeroasele organizaţii teroriste, i-au făcut să se folosească reciproc în diferite situaţii. În cursul unei audieri din 2012 a Congresului american, congresmenul Gary Ackerman, s-a plâns de faptul că Pakistanul a devenit „o gaură neagră pentru ajutorul american”. „Veniturile noastre fiscale intră. Profesioniștii noștri intră, uneori. Speranțele noastre intră. Rugăciunile noastre intră ”, a spus el. „Nimic bun nu iese vreodată”. Părerea democratului Gary Ackerman este astăzi împărtăşită de preşedintele Trump, care a trecut la măsuri.
***
Cristina Cileacu: Acuzaţiile recente făcute de preşedintele SUA au fost că Pakistanul adăposteşte teroriştii şi că îi ajută şi acesta este şi unul dintre motivele pentru care s-a decis să îngheţe fonduri de aproape 2 miliarde de dolari folosite pentru asistenţă de securitate. Care va fi pasul următor pe care îl va face Pakistanul în această privinţă?
Safdar Hayat: Noi am luat lucrul acesta foarte în serios şi din punctul nostru de vedere este un afront faţă de sacrificiile făcute de Pakistan. Acest lucru se întâmplă într-un moment în care Pakistanul i-a alungat pe aceşti terorişti de pe teritoriile noastre. Am început operaţiunile împotriva lor în ultimii 3-4 ani şi am fost capabili să le distrugem reţeaua din Pakistan şi mulţi dintre ei au fugit în Afganistan. În acest moment nu există niciun fel de reţea organizată de terorism pe teritoriul Pakistan. Ar putea fi anumite elemente izolate, dar nicio reţea organizată. Bunul simţ, dacă privim lucrurile din această perspectivă, dacă 50% din teritoriul afgan este al talibanilor şi Al-Qaida, de ce ar veni să stea în Pakistan? Sunt înfloritori acolo, sunt capabili să îşi controleze teritoriul şi nu au nevoie de teritoriul pakistanez să atace forţele americane. Au propriul teritoriu să facă acest lucru. Le-am cerut chiar şi americanilor să marcheze o zonă din Pakistan şi să mergem acolo împreună să vedem cine sunt militanţii. Pentru ei este foarte simplu să spună că ceea ce se întâmplă în Afganistan este din Pakistan. Ce dovezi au pentru asta, nu am primit nimic. Chiar şi recent, când au avut loc aceste bombardamente, în Kabul, ne-am exprimat solidaritatea, am primit de la ei anumite informaţii pe care le-am analizat. Dar să te plângi imediat şi să acuzi Pakistanul, asta este ceva ce nu ne place.
***
95 de oameni şi-au pierdut luna trecută viaţa într-un atentat comis la Kabul, în capitala Afganistanului, într-una dintre cele mai securizate zone din oraş. Cei responsabili de găsit vinovaţii au aruncat o acuză dură spre serviciile secrete militare din Pakistan: unul dintre teroriştii care au făcut atacul ar fi fost pregătit de ISI, Inter-Services Intelligence, din Islamabad.
***
Cristina Cileacu: A mai fost o altă acuzaţie, dacă tot aţi menţionat recentul atac din Kabul, din Afganistan, că teroriştii au fost pregătiţi de faimosul serviciu de securitate al Pakistan, ISI, care are propria reputaţie şi este una destul de solidă. Puteţi să ne spuneţi cum de ajung să aibă aceste servicii secrete o astfel de reputaţie amestecată, pentru că pe de o parte, vedem că este foarte respectat şi pe de altă parte, sunt acuzaţii precum aceasta recentă, despre care aţi vorbit?
Safdar Hayat: În primul rând nu ştiu cât de reale sunt aceste acuzaţii. Dacă vă uitaţi la istorie, da, CIA şi ISI au lucrat mână în mână în timpul invaziei sovietice. Au colaborat între ele, la acel moment oamenii erau antrenaţi, dar aceia erau atunci luptători pentru libertate, deci nu era nicio problemă atât timp cât CIA şi ISI lucrau împreună. După aceea, rolul ISI în Pakistan a fost modificat destul de mult şi fac ceea ce guvernul le cere să facă. Dacă cineva spune că acum ISI antrenează terorişti, nu pot spune nimic decât dacă se prezintă nişte dovezi. Deci răspunsul meu este să se aducă dovezi şi apoi discutăm de acolo. Ştiţi, este amuzant că dacă este un atac în Afganistan, degetul arată spre Pakistan. Când este un atac în India, degetul arată din nou spre Pakistan. Ce se întâmplă când este un atac în Pakistan? Pe acesta cine îl face? Se mai spune de asemenea că sunt forţele interne din Pakistan cele care au ordonat atacurile. Deci, ne atacăm pe noi, atacăm Afganistan, atacăm India. Are vreun sens? Dacă noi îi atacăm pe ei, atunci cine atacă Pakistanul poate fi oricine dintre cei doi vecini. Niciun deget nu îi arată pe ei, în momente de acest gen. Şi avem dovezi ale intervenţiei Indiei în Pakistan la nivel de stat. Am arestat spioni de-ai lor, care au mărturisit că au fost implicaţi în activităţi teroriste în Pakistan.
***
14 august 1947 a fost ziua în care Pakistanul, ţară majoritar musulmană, s-a separat de India, ţară majoritar hindusă. Momentul a marcat una dintre cele mai tragice perioade din istoria omenirii. 15 milioane de oameni au devenit refugiaţi, iar un număr cuprins între 1 şi 2 milioane dintre ei au murit într-un genocid reciproc. Resentimentele sunt încă acolo şi situaţia este departe de a fi acceptată de cele două state vecine. Regiunea Kashmir, populată de musulmani, este disputată în continuare de India şi Pakistan. Deşi Consiliul de Securitate ONU a fost de acord ca locuitorii din Kashmir să îşi decidă singuri soarta printr-un referendum, acesta nu a avut încă loc.
***
Cristina Cileacu: Să revenim la relaţiile cu India, una dintre cele mai militarizate graniţe din lume este cea dintre Pakistan şi India şi ambele părţi raportează încălcări ale graniţei, au loc multe ciocniri între soldaţi, terorişti, din nou şi aşa mai departe. De ce este situaţia aşa de încordată?
Safdar Hayat: Avem anumite probleme cu India, pe care vrem să le rezolvăm prin discuţii, dar India are propriile metode de a rezolva lucrurile şi s-a oprit din acest dialog pe care îl aveam, sub pretextul că Pakistan este implicat în terorism în India. În principal lucrurile sunt legate de regiunea Kashmir. Principala problemă cu India este Kashmir şi trebuie să vă spun că 5 februarie este data când se aniversează Ziua Solidarităţii cu Kashmir. Trebuie să vă spun că India are cam 70.000 de forţe de securitate în Kashmir, este cea mai mare concentraţie militară. Dar, chiar şi cu acest număr mare de forţe de securitate şi măsuri draconice, nu au fost în stare să controleze populaţia din Kashmir.
***
În 2012 o ştire despre o fetiţă din Pakistan, care s-a opus de una singură talibanilor, făcea înconjurul planetei. Tot ce vroia Malala Yousafzai la vremea respectivă era să meargă la şcoală. A plătit scump această îndrăzneală, un luptător taliban a împuşcat-o în cap. Din fericire Malala a supravieţuit, ulterior a primit premiul Nobel pentru pace şi de atunci susţine aceeaşi cauză: educaţia femeilor din ţara ei.
Cristina Cileacu: Malala este un simbol puternic al ţării dvs. Ştiu că recent ţara dvs. a început o reformă educaţională foarte activă. Ce a dus la această decizie?
Safdar Hayat: Ca să încep, aş vrea să vă spun că rata noastră de alfabetism nu este foarte încurajatoare. Iar acest lucru are un impact în toată ţara pentru că avem multă populaţie tânără, care trebuie să fie adusă în prim-plan şi dacă educaţia ar fi mai dezvoltată, acest lucru ar ajuta şi la dezvoltarea ţării. Prin urmare, educaţia are acum prioritate şi în ultimii 3-4 ani, acest subiect de care se ocupa doar guvernul central, a devenit o preocupare şi pentru autorităţile locale. Acum fiecare provincie, avem 4 provincii importante în Pakistan, deci fiecare provincie este responsabilă pentru educaţie în zona ei. După această evoluţie şi această importanţă în plus care a fost dată educaţiei, provinciile au început să aloce părţi importante din bugetele lor pentru educaţie. În ultimii 4-5 ani, din partea guvernului central s-au alocat sume aproape duble, pe de o parte, iar apoi, autorităţile locale cheltuie între 17- 20% din buget pe educaţie. Toate acestea vor avea un impact pozitiv şi principalul nostru scop este să ajungem la o rată de alfabetizare de 100%, până în 2030. În acelaşi timp, încercăm să îmbunătăţim de asemenea educaţia universitară şi scopul nostru este să dublăm numărul doctoranzilor în Pakistan. Realizăm care este problema, la nivelul populaţiei, al societăţii civile, al guvernului. S-au făcut multe şi sper că toate acestea îşi vor arăta roadele în anii care urmează şi orice lipsuri am avut în trecut, să fie depăşite.
***
Într-un top al ţărilor în care femeile sunt lipsite de drepturi egale cu cele ale bărbaţilor, Pakistanul este pe locul doi. Abuzurile pe care multe pakistaneze le au de îndurat sunt crâncene, de la interzicerea dreptului la educaţie, până la căsătorii forţate, la vârste foarte tinere, atacuri cu acid, violuri şi chiar crime. Acestea sunt câteva dintre motivele care le determină pe femeile din Pakistan să lupte pentru o viaţă mai bună.
***
Cristina Cileacu: Credeţi că acest lucru va ajuta şi felul în care societatea pakistaneză se poartă cu femeile şi fetele tinere, pentru că din păcate, ştirile despre femei şi fete tinere care vin din Pakistan nu sunt deloc bune. Cum se ocupă autorităţile dvs. de această situaţie teribilă?
Safdar Hayat: Trebuie să privim lucrurile dintr-o perspectivă corectă. Bineînţeles, drepturile femeilor din Pakistan sunt afectate în anumite feluri, dar nu în manieră instituţională. Aţi fi surprinsă să aflaţi că în colegiile noastre, în şcolile unde pregătim profesionişti, numărul femeilor este în creştere faţă de cel al bărbaţilor, al băieţilor. Primele locuri, adică numărul 1, 2 şi 3 la examene sunt ocupate de fete, nu de băieţi. Şi de asemenea, dacă mergeţi în Pakistan, o să găsiţi femei în toate domeniile de activitate, în bănci, în orice altă instituţie, chiar şi în forţele armate. Şi noi încurajăm populaţia să-şi trimită copiii, indiferent că sunt băieţi sau fete, să înveţe şi să fie educaţi. Şi în acest caz mergem chiar până la a da ceva bani pentru asistenţă.
Cristina Cileacu: Stimulente.
Safdar Hayat: Stimulente care sunt bazate pe performanţele copiilor. Dacă vin, dacă au 70% prezenţă la şcoală, rămân acolo pentru o anumită perioadă de timp, atunci primesc stimulentele. Nu îi plătim şi ei doar profită de acest lucru. Este un sistem complet şi până acum 1,3 milioane de copii au intrat la şcoală. Această problemă despre care vorbiţi este mai ales în zonele rurale, unde interesul pentru educaţie este scăzut. Acum, autorităţile, pentru că aşa cum am spus, educaţia este condusă şi la nivel de provincii, fiecare provincie încearcă să deschidă şcoli în zone unde nu au mai existat şcoli. Femeile luptă în Pakistan ca să primească respect şi singurul lucru pe care pot să vi-l spun este că dacă mergeţi în Pakistan o să puteţi înţelege mai bine cum lupta femeilor are deja rezultate în Pakistan.
Cristina Cileacu: Sunteţi ambasador în România, la Bucureşti, şi cu siguranţă guvernul dvs v-a trimis aici cu o misiune. Ne puteţi spune care este misiunea dvs. aici, în România?
Safdar Hayat: Sunt onorat şi privilegiat să fiu ambasador în această ţară frumoasă şi ca toţi ambasadorii, misiunea mea este înainte de toate să apăr şi să promovez interesele Pakistanului şi să îmbunătăţesc relaţiile bilaterale în aproape toate domeniile. Cel mai important lucru la care trebuie să ne concentrăm - şi acesta este o prioritate pentru guvernul nostru - este cel al schimburilor comerciale, pentru că este sectorul care aduce conţinut relaţiilor bilaterale şi de pe urma căruia se vor dezvolta şi alte sectoare.
Cristina Cileacu: Este sigur pentru români să călătorească în Pakistan?
Safdar Hayat: Da! Este un mit... Pot să vă spun că l-am dus în Pakistan pe ginerele meu, care este român, și el mi-a spus că acesta nu este Pakistanul despre care citise, este diferit. Este o societate vibrantă și deschisă, iar cu străinii suntem foarte prietenoși.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
