Hotelul spionilor nord-coreeni din China. Aici se pun la cale operațiunile de „vânătoare” a fugarilor din țara lui Kim Jong-un

Într-o altă istorie, Life’s Business Hotel ar fi doar un simplu hotel din orașul de frontieră Dandong, China, în care se cazează oamenii de afaceri. Numai că în această istorie, despre clădirea de douăzeci de etaje se spune că adăpostește un „cuib” de spioni nord-coreeni plecați pe urmele oamenilor care evadează din Coreea de Nord prin culoarul chinez.

Deghizați în rolurile unor oameni de afaceri, agenții lui Kim Jong-un folosesc hotelul pentru a colecta informații despre refugiații fugiți în căutarea cu orice preț a libertății, pregătiți să treacă printr-o epopee plină de pericole în cursa lor spre o altă viață în afara „Regatului Ermit”.

Angajații hotelului resping afirmația că deservesc ca sediu de operațiuni al serviciilor secrete nord-coreene. Amprenta estetică a hotelului indică însă altceva: pereții sunt plini de reproduceri ale Podului Prieteniei Sino-Coreene, iar sala de mese este zilnic înțesată de oaspeți nord-coreeni. Mulți dintre aceștia poartă în piept insigne pictate realist-socialist cu chipurile lui Kim Il-sung și Kim Jong-il.

Potrivit The Guardian, activiștii pentru drepturile omului spun că autoritățile de la Beijing și-au intensificat eforturile de a pune capăt acestei rute de evadare care traversează Dandongul. Luna trecută, Human Rights Watch a raportat că, din iulie, cel puțin 41 de nord-coreeni au fost capturați și repatriați în Coreea de Nord, „într-un loc de tortură și persecuție”.

Unii dintre ei au fost prinși în provincia autonomă Changbai, despărțită de Coreea de Nord prin râul Tumen. Changbai este adesea punctul de pornire pentru cei care vor să ajungă în Coreea de Sud și sunt dispuși să se aventureze într-o călătorie epuizantă de șase săptămâni, scrie cotidianul britanic. Alți nord-coreeni au fost prinși la mii de kilometri depărtare spre sud-vestul Chinei, de-a lungul granițelor crepusculare cu Laos, Myanmar și Vietnam.

„Se simte o sămânță de răzbunare (în atitudinea autorităților chineze – n.r.) când îi prind pe oameni și îi trimit înapoi... Sunt aproape scăpați și sunt în refugiați care încearcă să ajungă în Coreea de Sud. Dacă i-ar lăsa să traverseze în Asia de Sud-Est, atunci nu ar mai fi problema lor”, explică Sokeel Park, al cărui ONG, Libertate în Coreea de Nord, ajută refugiații.

Printre cele mai recente „prăzi” ale autorităților de la Beijing se numără 11 copii, 4 persoane în vârstă și un prunc născut în detenție. Un caz tragic petrecut recent: o întreagă familie de nord-coreeni s-a sinucis după ce a fost prinsă.

The Guardian citează un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, care precizează că nord-coreenii aflați „ilegal pe teritoriul Chinei nu pot fi numiți refugiați”.

„Ei au ajuns prin metode ilegale, au încălcat legile chineze și reglementările privind frontierele”, spune Geng Shuang.

Ruta subterană

În ultimul deceniu, peste 20.000 de nord-coreeni au fugit în Coreea de Sud, conform statisticilor oficiale. Una dintre porțile spre libertate este cunoscută sub denumirea de „calea ferată subterană” a Asiei. Această rută feroviară, este, de fapt, o rețea ascunsă de transport a contrabandiștilor și a călăuzelor care scot bani de pe urma disperării nord-coreenilor.

Într-un interviu oferit în 2012 publicației NPR, Melanie Kirkpatrick, autoarea cărții Escape from North Korea, explica în ce fel decurge o astfel de odisee. Primul lucru pe care îl face orice persoană nord-coreeană când pune piciorul pe teritoriul Chinei este acela de a „îmbrăca imediat haine chinezești”. Călăuzele îl vor tunde în așa fel încât să „pară cât mai chinez”.

„În cazul femeilor”, sublinia Kirkpatrick, „acestea sunt învățate cum să-și aplice machiajul” ca să devină niște „replici credibile” ale femeilor din China.

„De multe ori, ele sunt ținute într-o casă timp de câteva luni, astfel încât să poată câștiga în greutate... Ca să se piardă mai bine” printre femeile chineze atunci când va începe lunga călătorie spre Sud.

De când Kim Jong-un a preluat frâiele dictaturii dinastice de la Phenian, în 2011, numărul evadărilor a scăzut aproape la jumătate, de la 3.000 de cazuri în ultimii cinci ani ai lui Kim Jong-il, la mai circa 1.500 în prezent, a afirmat Sokeel Park. În primele șase luni ale acestui an, Coreea de Sud a înregistrat doar 593 de sosiri de refugiați nord-coreeni. „Principalul factor este securitatea din China”, a adăugat Park.