Franţa a deschis miercuri pentru marele public importante arhive legate de situaţia din Rwanda dintre 1990 şi 1994, la exact 27 de ani de la izbucnirea genocidului etnicilor tutsi, conform unei decizii publicate în Monitorul Oficial, informează Agerpres, care citează AFP.
Este vorba de arhive ale fostului preşedinte François Mitterrand, precum şi ale premierului său din acea perioadă, Edouard Balladur.
Multe dintre aceste documente, în special telegrame diplomatice şi note confidenţiale, figurează în raportul critic privind rolul Franţei în Rwanda între 1990 şi 1994 prezentat de o comisie de istorici la sfârşitul lunii martie.
Raportul Duclert revine asupra angajamentului Franţei în timpul acelor patru ani decisivi, în cursul cărora s-a desfăşurat deriva genocidară a regimului hutu, care a dus la tragedie în 1994: aproximativ 800.000 de persoane, în majoritate etnici tutsi, au fost exterminate în condiţii abominabile între aprilie şi iulie.
Istoricii subliniază în special responsabilitatea lui François Mitterrand şi în special a Statului său Major, care au ignorat cu regularitate diversele atenţionări privind riscurile de genocid.
Mai multe ceremonii de comemorare sunt prevăzute, în special în Franţa, pentru a marca 27 de ani de începutul genocidului.
La publicarea raportului Duclert, preşedintele Emmanuel Macron şi-a exprimat speranţa că va exista o reapropiere "ireversibilă" între Franţa şi Rwanda.
Chiar dacă relaţiile dintre cele două ţări s-au detensionat odată cu sosirea la putere a lui Macron în 2017, rolul Franţei în Rwanda rămâne un subiect exploziv de peste 25 de ani. De asemenea, el face obiectul unei dezbateri aprinse între cercetători, universitari şi oameni politici.
Franţa are "responsabilităţi copleşitoare" în genocidul din Rwanda (raport)
Franţa "a rămas oarbă la pregătirea" genocidului etnicilor tutsi din Rwanda din 1994 şi are "responsabilităţi grele şi copleşitoare" în producerea tragediei, potrivit concluziilor unui raport al unei comisii de istorici publicat vineri, relatează AFP.
Acest raport foarte aşteptat, trimis preşedintelui Emmanuel Macron, atrage atenţia în concluziile sale asupra "falimentului Franţei în Rwanda" între 1990 şi 1994 şi a "orbirii" sale faţă de deriva autoritară a regimului "rasist, corupt şi violent" al preşedintelui etnic hutu Juvenal Habyarimana. Şi asta "în pofida alertelor lansate de la Kigali, Kampala sau Paris", precizează concluziile raportului, citate de Agerpres.
Documentul subliniază că "nimic nu demonstrează" că Parisul s-a făcut "complice" la genocidul care s-a soldat cu cel puţin 800.000 de morţi, potrivit ONU, între aprilie şi iulie 1994.
Documentul consultat de AFP înainte de publicarea sa oficială insistă asupra responsabilităţii cruciale a preşedintelui socialist din epocă, Francois Mitterrand, în această politică.
"Această aliniere cu puterea rwandeză este bazată pe voinţa şefului statului şi a preşedinţiei Republicii", scriu cei 14 istorici ai Comisiei, care au analizat zeci de mii de arhive franceze timp de doi ani. Francois Mitterrand întreţinea "o relaţie puternică, personală şi directă" cu Juvenal Habyarimana, subliniază ei.
Această relaţie, dublată "de o grilă de lectură etnicistă" a situaţiei din Rwanda, a justificat "livrarea în cantităţi considerabile de arme şi muniţii regimului Habyarimana, la fel ca şi implicarea foarte mare a militarilor francezi în formarea Forţelor armate rwandeze" guvernamentale.
Raportul denunţă, de asemenea, "existenţa unor practici ilegale ale administraţiei, a unor canale paralele de comunicaţie şi chiar de comandă, de ocolire a procedurilor legale, a unor acte de intimidare" în aplicarea unei politici care era în cea mai mare parte decisă la Palatul Elysée şi în cercul de apropiaţi al lui Mitterrand.
La momentul genocidului, Franţa "a întârziat în ruperea legăturilor cu cei responsabili şi a continuat să plaseze FPR (Frontul patriotic rwandez, fosta rebeliune tutsi care a pus capăt genocidului) la vârful preocupărilor sale", mai scriu istoricii.
"Ea a reacţionat tardiv" prin operaţiunea militaro-umanitară Turquoise între iunie şi august 1994, "care a permis salvarea a numeroase vieţi, dar nu şi pe acelea ale membrilor foarte marii majorităţi tutsi din Rwanda exterminaţi încă din primele săptămâni ale genocidului", adaugă ei.
Chiar dacă relaţiile dintre Paris şi Kigali s-au destins după venirea la putere a lui Emmanuel Macron în 2017, rolul Franţei în Rwanda, multă vreme acuzată de "complicitate" la genocid de Kigali, rămâne un subiect exploziv de peste 25 de ani. De asemenea, acesta face obiectul unei dezbateri aprinse între cercetători, universitari şi oameni politici.
Comisia prezidată de istoricul Vincent Duclert a fost înfiinţată în 2019 de Emmanuel Macron, care s-a remarcat prin dorinţa de a aduce evoluţii în anumite dosare istorice delicate, notează AFP.
Editor : V.M.
