Analiză Alegeri SUA, Războiul Infinitului: Ce şanse sunt ca electorii din statele pro-Biden să „trădeze” în favoarea lui Trump

Climatul politic extrem de tensionat din Statele Unite, alimentat de refuzul președintelui Donald Trump de a-și recunoaște înfrângerea în fața președintelui ales Joe Biden a adus în aceste zile în atenția opiniei publice scenariul „ultimei șanse” pentru Trump: posibilitatea ca electorii din statele care au votat pro-Biden „să trădeze” și să-și declare voturile în favoarea lui Trump, se arată într-un articol publicat de Reuters. Deși această posibilitate teoretică există, șansele ca acest lucru să se întâmple totuși în realitate sunt aproape nule, conform unui articol de opinie publicat pe CNN de Robert Alexander, un profesor de științe politice cu o experiență de 20 de ani în studiul procesului electoral din SUA.

După cum se știe, sistemul electoral din SUA este unul complet diferit de restul lumii, unde alegerea președintelui nu se face direct, conform votului popular al cetățenilor cu drept de vot, ci indirect, prin intermediul așa-numiților electori.

Astfel, fiecărui stat îi este alocat, în baza datelor sale demografice, un anumit număr de voturi electorale. Exemplu: Pennsylvania are 20 de astfel de „electori”. Totalul tururor voturilor electorale/electorilor din toate statele americane este de 538. Astfel, pentru a deveni președinte ales al SUA, un candidat trebuie să obțină 270 de astfel de voturi.

Voturile Colegiului Electoral sunt apoi anunțate oficial în cadrul unei ședințe solemne a Congresului SUA care, în cazul alegerilor prezidențiale din 2020, e programată în ziua de 6 ianuarie 2021.

Sistemul american de alegeri prezidențiale: poți câștiga votul popular la un vot diferență dar să obții în final „38 de voturi electorale”

Candidatul care„câștigă alegerile într-un stat” (în baza votului popular) obține, automat, în favoarea sa, toți „electorii”. Exemplu: o victorie, chiar și la un vot diferență, într-un stat ca Pennsylvania (care deține 20 de voturi electorale)  îi asigură candidatului toți cei 20 de electori, în baza sistemului „câștigătorul ia totul”.

Important: respectivii electori sunt cei desemnați de către partidul care a câștigat alegerile în statul respectiv.

Exemplul 1: Joe Biden a câștigat în Pennsylvania

Statul Pennsylvania, considerat unul dintre statele „decisive” pentru bătălia alegerilor prezidențiale din SUA 2020, are 20 de voturi electorale/electori.

Conform previziunilor, Joe Biden a câștigat în acest stat, la o diferență de peste 60.000 de voturi față de Trump, ceea ce înseamnă că a „câștigat” și cei 20 de electori. Electorii vor veni din partea Partidului Democrat.

Exemplul 2: Donald Trump a câștigat în Texas

De cealaltă parte, Donald Trump a câștigat în Texas, stat care vine la pachet cu 38 de voturi electorale.

În acest caz, cei 38 de electori vor fi cei stabiliți anterior de organizația Partidulului Republican din Texas și care vor lua parte la întrunirea Colegiului Electoral din 14 decembrie.

Astfel, alegătorii americani din fiecare stat decid  practic „partidul câştigător” care va desemna electorii.

Dar aceste voturi electorale nu funcționează ca un sistem strict matematic, pe puncte. Deoarece voturile aparțin, în ultimă instanță unor persoane (electori). În istoria americană au existat astfel cazuri de așa-ziși „electori necredincioși”, care nu și-au dat, în final, votul în favoarea candidatului prezidențial propus de propriul lor partid.

Câți electori au „defectat” în istoria alegerilor din SUA, care au fost motivele și cu cine au votat

De-a lungul întregii istorii a Statelor Unite au existat 58 de alegeri prezidențiale, în care un total de 23.507 electori au votat în favoarea unui candidat la președinție. Dintre aceștia, doar 90 „au „defectat” și au votat cu altcineva.

Din cei 90 de electori „defectori” din istoria electorală a SUA, 63 au fost la alegerile din 1872, dar într-un cotext cu totul special: candidatul Horace Greely (care a pierdut în fața lui Ulysees S. Grant) a murit înaintea întrunirii Colegiului Electoral.

O singură dată, în 1796, un elector și-a trădat propriul candidat și a votat în favoarea contracandidatului partidului advers.

La alegerile din 2016 s-a înregistrat un număr record de 7 electori „infideli”: 5 electori democrați au „trădat-o” pe Hillary Clinton și și-au dat votul pentru Bernie Sanders, Colin Powel sau activista Faith Spotted Eagle. De asemenea, doi electori republicani au refuzat să voteze cu Trump și și-au acordat sprijinul pentru persoane precum John Kasich și Ron Paul.

Aceste voturi nu au afectat, însă, în niciun fel rezultatul alegerilor din 2016: Donald Trump a câștigat în fața lui Hillary Clinton la un scor electoral de 304-227.

De asemenea, până acum niciun scrutin prezidențial nu a fost afectat dramatic, în sensul schimbării decisive a rezultatelor, de votul electorilor „necredincioși”: voturile acestora au fost marginale în matematica electorală a alegerilor.

În prezent, doar în 14 state americane (care totalizează 121 de electori) există legi care anulează voturile venite din partea electorilor „necredincioși”. Matematic, rămân totuși 417 de electori care pot „defecta” fără să existe vreo constrângere legală care să împiedice sau să le anuleze decizia.

Cu toate acestea, posibilitatea ca un număr important de electori din partea Partidului Democrat să ajungă să voteze direct în favoarea lui Donald Trump, deși există pe hârtie, e extrem de puțin probabilă, cu șanse aproape nule de a fi pusă în practică, spune Robert Alexander, specialistul CNN în privința sistemului electoral din SUA.

În 2008, 83% din electori au fost „îndemnați” să nu voteze cu Obama. Ce va fi acum: „Slabe șanse, dar să nu uităm că vorbim de anul 2020”

În istoria SUA, au existat însă cazuri confirmate de presiuni politice la care au fost supuși electorii pentru a-și schimba decizia politică.

În 1960, de pildă, s-au exercitat presiuni asupra Colegiul Electoral pentru a împiedica alegerea lui John F. Kennedy, care câștigase alegerile în fața lui Richard Nixon. Un singur elector republican, din Oklahoma, a „defectat” și și-a acordat votul în favoarea outsiderului Harry S. Byrd.

În 1976, democratul Jimmy Carter a câștigat alegerile prezidențiale din SUA în fața lui Gerald Ford, la o diferență de circa 5.000 de voturi în Ohio și 3.000 în Hawaii, state-cheie în respectiva competiție.

După alegeri, republicanul Bob Dole (care candidase pentru funcția de vicepreședinte alături de Ford) a recunoscut în fața unei comisii senatoriale că republicanii au încercat să-i determine pe electorii democrați să-și schimbe voturile.

La alegerile din 2008, când Barrack Obama a devenit primul președinte de culoare din istoria SUA, un studiu a arătat că 83% dintre electori fuseseră contactați și „îndemnați” să nu voteze cu Obama, în ciuda victoriei sale categorice în fața republicanului John McCain (365-173).

În ciuda presiunilor, niciun elector nu a trădat, însă, atunci.

„Nu s-a întâmplat niciodată (ca un număr decisiv de electori necredincioși să ajungă să schimbe rezultatul alegerilor), dar să nu uităm că vorbim, totuși, de anul 2020”, a concluzionat, pentru Reuters, Dave Daely, reprezentant al ONG-ului FairVote.

„O criză constituțională e fix ce mai aveam nevoie în perioada asta și e bine să o evităm”, a spus el.