Alegerile prezidenţiale din SUA 2020 s-au transformat, astfel, într-o lungă aşteptare: întreaga lumea aşteaptă, pur şi simplu, să vadă ce se va întâmpla în continuare, în condiţiile în care deşi un astfel de scenariu a fost luat în calcul de analiştii politici, americanii păşesc în acest moment pe „un teritoriu încă necartografiat”, într-o situaţie politică fără precedent în istoria modernă a Statelor Unite.
În acest moment, matematica îi face cu ochiul lui Joe Biden: el are un avanataj de câteva zeci de mii de voturi în state-cheie, precum Pennsylvania ori Wisconsin, sau chiar în jur de 150 de mii diferenţă, cum e cazul în Michigan. Cu cât trece timpul şi se numără noi voturi, în condiţiile în care s-au numărat deja 98-99%, cu atât devine mai greu pentru Trump să recupereze această diferenţă.
Ce răspund liderii republicani la întrebarea „trebuie Trump să cedeze?”
Nu, nu. Încă nu.
„Preşedintele are tot dreptul de a lua în considerarea acuzaţiile de fraudă şi să ceară renumărarea voturilor, conform legii”, a declarat senatorul Mitch McConnell, lider al grupului republican din Senatul SUA.
Motivul pentru care republicanii dau astfel de răspunsuri?
În toţi aceşti patru ani, politicienii republicani au adoptat, conform BBC, strategia „reglării fine” a discursurilor şi declaraţiilor când a fost vorba să reacţioneze la măsurile sau deciziile controversate ale preşedintelui Trump.
Şi-au muşcat limbile, cum se spune, şi au aşteptat să treacă furtuna.
Explicaţia e simplă: niciun lider republican nu are chef să-şi atragă toată furia instituţională a preşedintelui Statelor Unite care poate dezlănţui urgia printr-un singur pocnet din degete pe Twitter.
Republicani trebuie să se gândească şi la viitorul lor politic, de după 20 ianuarie 2021 (când noul preşedinte va depune oficial jurământul în funcţie), când vor avea de colaborat cu o posibilă administraţie democrată.
Spre deosebire de Trump, republicanilor nu le prieşte tactica pământului pârjolit. Pentru că timpul lor politic se măsoară în ani, nu în săptămâni.
Posibilul joc politic al procurorului general al SUA
Gestul lui Barr îi arată lui Trump că „autorităţile cercetează problema”. Concomitent, Barr a subliniat că autorizaţia dată procurorilor federali din toată ţara, nu indică faptul că Departamentul Justiţiei are dovezi ale existenţei unor situaţii autentice de fraudă.
Vestea proastă - pentru cei din tabăra lui Biden - e că simpla acţiune a procurorului general într-o astfel de criză politică va da muniţie fix lui Trump şi suporterilor săi în susţinerea acuzaţiilor referitoare la faptul că au fost furaţi la aceste alegeri.
Şi totuşi, va ceda, până la urmă, Donald Trump?
Răspunsul la această întrebare este foarte simplu: e suficient să citim postările de pe Twitter ale lui Trump din ultimele zile.
O posibilă explicaţie pentru atitudinea lui Trump ar fi legată de obsesia sa de a nu fi considerat şi catalogat un „loser”. Un perdant. Pierzant. Păgubaş. Un „fraier”.
Surse din anturajul prezidenţial au declarat pentru NBC că, cel mai probabil, singura „concesie” care va fi smulsă de la Donald Trump, după şi dacă va pierde bătălia în instanţă, ar fi una de genul „voi accepta rezultatul alegerilor, chiar dar nu vom şti niciodată precis care a fost el în realitate”.
Sau, după cum s-a exprimat un alt consiler apropiat liderului de la Casa Albă:
„Nu putem avea încredere în rezultate, dar nu le voi contesta”
Strategia pe termen lung a lui Trump ar presupune, în acest scenariu, poziţionarea sa în postura de „cel mai de succes candidat republican”, care are în spatele său forţa a 89 de milioane de urmăritori pe Twitter şi 71 de milioane de voturi.
În acest fel, Donald Trump ar putea să-şi creeze o nouă imagine de lider al opoziţiei republicane şi posibilitatea unei revanşe în 2024, când ar putea să candideze din nou la alegerile prezidenţiale.
Ce zice Joe Biden. Şi care e strategia sa pe post de preşedinte blocat la mantinelă de Trump
Nici Joe Biden nu a fost ocolit de întrebarea lunii: „ar trebui să cedeze Trump?”. Iar răspunsul său nu putea fi decât un foarte evident „Da”.
„Consider că este o situaţie jenantă, sincer”, a răspuns Biden. „Cum să o spun fără să fiu lipsit de tact? Cred că (această atitudine) nu va ajuta la moştenirea lăsată de preşedinte”, a adăugat candidatul democrat şi preşedintele ales al SUA.
Contextul pentru Biden este însă unul cu totul diferit şi nou, comparativ cu restul câştigătorilor „matematici” ai alegerilor prezideniţiale din istoria recentă a Statelor Unite.
De când mass-media l-a „proiectat” câştigător al alegerilor, cei din echipa Biden au încercat să dea mesaje calme, în totală contradicţie cu cele venite din tabăra Trump şi să păstreze aparenţa unei echipe prezidenţiale aflate într-un proces de tranziţie lină şi metodică.
Biden a şi înfiinţat un grup operaţional pentru gestionarea pandemiei de COVID-19 cu care a avut deja o primă întâlnire în aceste zile.
Dar Biden nu dispune de fondurile federale care pot fi accesate în SUA de către preşedintele ales deoarece administraţia Trump pur şi simplu nu îl recunoaşte pe Biden drept preşedintele ales. În aceste condiţii, agenţia federală a SUA responsabilă de demararea acestor proceduri (şi care e condusă de o republicană numită de Trump) nu a eliberat până acum aceste fonduri guvernamentale pentru tabăra democrată.
Strategia lui Biden este, acum, să aştepte. Şi să spere că, odată numărate voturile, acestea îi vor da, într-un final câştig de cauză, în ciuda contestaţiilor depuse de echipa Trump.
Din acest punct de vedere, politica americană are un deadline foarte strict: voturile şi contestaţiile trebuie lămurite până pe 14 decembrie, când cei 538 de electori se vor reuni la Washington pentru a da voturile, clar şi definitiv, unui singur candidat: Trump sau Biden. În ianuarie, Congresul SUA va aproba acest vot, iar pe 20 ianuarie, preşedintele va depune jurământul în funcţie.