Sterling nu a făcut mare lucru pe aici. A mai dat puțin cu ţeava prin mare, ca să nu piardă concesiunea. Dar când se trage linie şi vinde, Sterling face o mulţime de bani. În total poate ajunge la peste 120 de milioane de dolari, bani făcuți foarte simplu şi fără prea mare efort. Poate fi un tun de zile mari, dat legal. Cu resurse naturale care aparţin statului.
Sterling deţine drepturile majoritare în două perimetre, Pelican şi Midia, şi are participaţii minoritare în blocurile Muridava şi Luceafărul. Sunt drepturi care fiecare în parte valorează câteva zeci de milioane de dolari la care se pot adăuga beneficii de la resursele descoperite, dacă există prevederi în contractul de vânzare.
Compania canadiană este la a doua vânzare majoră. La începutul anului trecut a cedat circa 20% din drepturile de exploatare din perimetrul Midia către Petrom şi Exxon. Acesta este un bloc învecinat cu Neptun, unde s-au descoperit rezerve de gaze importante.
Tranzacţia din 2014 s-a făcut pentru 30 de milioane de dolari, bani plătiţi direct. Însă există şi alte beneficii. Alte 30 milioane de dolari vor fi încasate dacă sunt descoperite resurse şi se pot adăuga alte 20 de milioane de dolari la începerea producţiei. În final se pot strânge 80 de milioane de dolari.
Pentru Sterling pare un final fericit. De-a lungul anilor a demonstrat că asta doreşte, să vândă concesiunile luate în România. A încercat de mai multe ori.
Chiar din 2009, compania înregistrată în Canada a căutat să-şi vândă drepturile obţinute prin concesiune. A vrut să le cedeze grupului Melrose într-o afacere estimată la acea vreme la 90 de milioane de dolari. A fost un eşec. Până la urmă, Sterling şi-a găsit un partener pentru perimetrele Midia şi Pelican, un grup înregistrat în Olanda, Petro Ventures, care a venit cu bani pentru explorare.
Sterling a ajuns să deţină perimetrele tot prin preluarea unor drepturi, însă a reuşit să obţină mai mult.
În noiembrie 2008, Guvernul Tăriceanu aproba un act adiţional la acordul petrolier cu Sterling, prin care erau concesionate perimetrele, iar statul urma să încaseze doar redevenţe. Înţelegerea existentă nu era o concesiune, ci un parteneriat cu statul român, care avea dreptul la o parte din producţie. Iar această decizie a fost luată de guvern înainte de a exista decizia de la Haga în disputa dintre România şi Ucraina privind delimitarea platoului continental al Mării Negre. Aceasta a venit în februarie 2009.
Drepturile pe care le avea Sterling vor fi preluate, în schimbul a 42,5 milioane de dolari, de Carlyle International Energy. E un braţ al marelui fond de investiţii Carlyle, care se concentrează acum pe investiţii în resurse energetice. În urmă cu o săptămână, fondul anunţa că a atras 2,5 miliarde de dolari pentru a face achiziţii de companii şi de exploatări.