BUSINESS CLUB. Sterling, afaceri private cu resursele statului
Sterling deţine drepturile de explorare în două perimetre mari, Midia şi Pelican din Marea Neagră şi are participaţii la perimetrele Muridava şi Luceafărul. Sunt drepturi care fiecare în parte valorează câteva zeci de milioane de dolari la care se pot adăuga beneficii de resursele descoperite în locurile respective, căci acesta este stilul în care se fac asemenea înțelegeri.
Sterling la rândul său a ajuns să deţină aceste perimetre prin cumpărarea drepturilor de exploatare de la o firmă care avea încredinţate zonele în 1994, înainte să înceapă disputa teritorială cu Ucraina. Însă perimetrele nu erau concesionate ci era o formă de parteneriat cu statul român, care avea dreptul la o parte din producţie. Contractul cu Sterling a fost însă modificat în toamna anului 2008, pe finalul de mandat al Cabinetului Tăriceanu, înainte să existe o decizie favorabilă la Haga, venită la început de 2009. Din parteneriatul cu statul, contractul devenea unul de concesiune, în care Sterling avea doar obligaţia plăţii unor redevenţe când ar fi început producţia.
O producție care nu a venit și sunt slabe șanse să vină din partea Sterling. Chiar din 2009, compania înregistrată în Canada a căutat să-și vândă drepturile obținute prin concesiune. A fost în negocieri cu grupul Melrose pentru a-i ceda o parte din drepturile sale. Era o afacere estimată la circa 90 de milioane de dolari, dar ea nu s-a finalizat. Și Melrose a început să facă tranzacții cu drepturile pe care le avea și a cedat o parte a grupului irlandez Petroceltic.
Până la urmă, Sterling și-a găsit un partener pentru perimetrele Midia și Pelican, un grup înregistrat în Olanda, Petro Ventures.
Afacerea serioasă a venit anul trecut, când Sterling a cedat circa 20% din Midia către Petrom și Exxon cele care au blocul Neptun unde s-au descoperit rezerve de de gaze de până la 84 de miliarde de metri cubi, care ar asigura independența energetică a României pentru câteva decenii. Iar ce au preluat Petrom și Exxon este lângă aceste zăcăminte, ceea ce presupune că ar exista rezerve și în respectiva zonă. Tranzacția s-a făcut pentru 30 de milioane de dolari, sunt certe, iar încă 30 milioane de dolari vor fi încasate dacă sunt descoperite resurse şi se pot adăuga alte 20 de milioane de dolari, la începerea producţiei. În final se pot strânge 80 de milioane de dolari. Și este vorba doar de o parte dintr-un perimetru.
Se pot face chiar sume fabuloase. Și în tot acest timp statul se uită cum se fac tranzacții cu proprietățile sale și tot ce poate face este să aștepte redevențe dintr-o viitoare producție, când va veni ea. Acum trebuie să privim toate fațetele problemei. Poate Sterling ar fi vrut să exploreze după zăcăminte, dar nu a avut bani. A fost criza și poate nu a găsit finanțare, iar contractele de concesiune au termene până la care trebuie făcute explorarea, cercetarea... Asta nu disculpă statul, însă de vină de a nu fi găsit pentru asemenea treburi companii mai răsărite solide, pentru că până la urmă este vorba de un interes strategic, independență energetică a țării.
Dar mai există și cealaltă perspectivă, anume că asta a fost intenția de la bun început: Sterling să fie doar un intermediar, să aibă concesiunile și apoi să vândă drepturile de exploatare altora și să facă bani foarte simplu.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
