Ce s-a ales de Institutul de Geriatrie „Ana Aslan”, primul din lume de acest fel
Săptămâna trecută v-am arătat ce s-a întâmplat cu Gerovitalul, considerat decenii întregi elixirul tinereţii. Astăzi continuăm povestea Anei Aslan şi vă spunem ce s-a ales de Institutul de Geriatrie, primul din lume de acest fel. Cine a avut de câştigat şi cine a avut de pierdut de pe urma institutului care a adus în comunism, milioane de dolari în bugetul statului, aflaţi dintr-un nou episod România furată.
Teodora Bărbulescu Poli: La etajul doi s-au renovat câteva garsoniere foarte decente, dar numărul de camere era mic. Ymma Sumak - o celebră cântăreaţă peruană care a dat câteva spectacole în România, a dormit la doamna profesor în cabinet, pe canapea.
Vestea că în România exista un Institut de Geratrie atrăgea în fiecare an, mii de turişti din toate colţurile lumii. Numărul celor care doreau să fugă de bătrâneţe creştea de la an la an, iar primul sediu, înfiinţat în 1952, situat pe strada Mănăstirea Căldăruşani din Bucuresti, devenea neîncăpător.
Constantin Bălăceanu Stolnici: La sanatoriul de la Otopeni au fost internaţi foarte multe persoane chiar dubioase din punctul de vedere al rolului lor politic şi istoric - terorişti mari şi care veneau să se relaxeze aici, îşi făceau tratamente şi aşa mai departe, care erau impuse de către regim. Pentru că la Otopeni veneau şi oameni pe care îi trimitea direct Guvernul.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune Institutul de Geriatrie ca model pentru ţările dezvoltate. 10 ani mai târziu, devine Institut Naţional şi se extinde cu o nouă secţie situată în Otopeni, în apropierea aeroportului. Ea este destinată exclusiv străinilor. Situată pe o suprafaţă de 33 de hectare, unitatea sanitară oferă, pe lângă servicii medicale de top, şi condiţii de cazare comparabile cu cele hoteliere. Aici au fost cazate inclusiv nume sonore ale vremii - Indira Gandhi, Marlene Dietrich, fostul dictator indonezian Suharto şi Yasser Arafat.
Pentru a satisface cererile venite din toate colţurile lumii Institutul se extinde după 1974, şi ajunge la 11 secţii de geriatrie - două în Bucureşti şi câte una în Otopeni, Mamaia, Eforie Nord, Mangalia, Sinaia, Băile Felix, Băile Herculane, Sovata, Covasna.
Citiți și:
ROMÂNIA FURATĂ | Pe mâinile cui a ajuns Gerovital, elixirul românesc al tinereții
Coasta Mării Negre. În acest decor perpetuu romantic cuprinzând un complex hotelier de mare capacitate se află cel de-al treilea punct important de cură geriatrică din România. Şi la Eforie Nord, indiferent de sezon afluxul de turişti veniţi la tratament atestă încrederea şi eficienţa de care se bucură pe plan mondial produsele elaborate de academician prof. dr. Ana Aslan.
Oameni din întreaga lume veneau în România şi pentru că în acea perioadă numele Anei Aslan devenise o garanţie a calităţii. Tot din acest motiv, României i s-a cerut permisiunea din partea Mexicului, Spaniei şi Olandei să înfiinţeze centre de geriatrie care să poarte numele inventatoarei Gerovitalului.
Constantin Bălăceanu Stolnici: Elena Ceauşescu era foarte geloasă şi se pare că ori de câte ori mergea în străinătate era întrebată: „Ce mai face doamna Aslan?” - ceea ce o scotea din fire. De aceea, ea a avut un regim preferenţial, dar nu a fost în graţiile cuplului prezidenţial şi nu a făcut practic parte din nomenclatură, ci a profitat indirect prin faptul că aducea valută în ţară.
Institutul devenise un obiectiv de interes nu numai pentru turiştii de peste hotare, ci şi pentru agenţii fostei Securităţi. Erau monitorizate nu doar activitatea medicului Ana Aslan, ci şi a celor care ajungeau să se trateze în Institut.
În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii apar înscrisuri încă din 1959 - despre un control realizat de Ministerul Sănătăţii la Institut. S-a constatat că 70% dintre personale internate şi tratate la Institutul de Geriatrie erau burgheze sau proveneau din familiile acestora.
Constantin Bălăceanu Stolnici: Ea a avut o replică de o subtilitate extraordinară. „Domnilor, eu fac experimente. Vreţi să fac experiment pe muncitori, sau să fac experiment pe foştii burghezi?” Şi atunci a plasat chestiuni asupra aspectului acesta şi a scăpat de sancţiuni.
Fosta Securitate era atentă şi la serviciile hoteliere sau medicale care erau oferite în cadrul Institutului sau în celelalte secţii geriatrice care ţineau de unitatea sanitară. Totul trebuia să fie impecabil, deoarece era locul care aducea venituri uriaşe la visteria statului.
Medicul Constantin Bogdan, unul dintre colaboratorii Anei Aslan, care a condus fostul Spital Berceni, actualul Spital Sf. Luca, din Capitală, locul unde geriatria se ocupa de cazurile grave, vorbeşte despre sumele impresionante care erau încasate în urma serviciilor oferite în cadrul Institutului de Geriatrie.
Dr. Constantin Bogdan, medic geriatru: Într-o perioadă de vârf, valuta adusă prin exportul de Gerovital şi tratamentele plătite celor care făceau tratament la Institut sau în staţiunile balneare (...) era mai mare decât valuta adusă de exportul nostru de maşini.
Ana Aslan era omul care dirija întreaga activitate a Institutului. Se ocupa personal de bunul mers al lucrurilor şi, când nu era plecată din ţară, acorda personal consultaţii. Era o perfecţionistă, iar cei care ieşeau din cuvânt erau sancţionaţi.
Din dorinţa de a controla cât mai bine lucrurile din interiorul Institutului, Fosta Securitate îşi alegea informatori dintre oamenii apropiaţi ai Anei Aslan.
Unul dintre aceştia este Constantin Bălăceanu Stolnici. Există şi o decizie a Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii din anul 2007.
Constantin Bălăceanu Stolnici: Nu uitaţi că era un Institut în care veneau şefi de state, oameni politici, jurnalişti de mare talie, oameni de ştiinţă mari care aveau un rol extrem de mare în formarea opiniei publice în străinătate, dar care erau şi ei personalităţi şi care trebuiau echilibraţi în interior. Trebuia să ai grijă să nu pui un revoluţionar palestinian, alături de un agent de la Mossad şi aşa mai departe. Şi în felul acesta a trebuit în mod obligatoriu să avem nişte relaţii cu ofiţerii de securitate care erau acolo prezenţi tot timpul.
Printre informatori ai fostei Securităţi se aflau şi oamenii care o însoţeau pe Ana Aslan în străinătate. Magdalena Ionescu, medicul personal al inventatoarei Gerovitalului, a avut sarcini bine trasate din partea acesteia atunci când plecau în străinătate.
Magdalena Ionescu, medic personal al Anei Aslan: Eram telefonistă, eram contactul cu cei care se organizau conferinţele, eram doctoriţă (...) Generalul şi colonelul care erau responsabili de Institut au venit să mă avertizeze de responsabilitatea pe care o aveam (...) Mi s-a cerut să fac un raport de fiecare dată când mă întorceam cu tot ce am făcut în străinătate, cu cine am vorbit, dacă am primit cadouri, dacă profesoara a făcut ceva care nu trebuia să facă, fără ştirea doamnei profesor şi trebuia să îl depun în 24 de ore. Normal că fiind o femeie cu caracter, m-am dus şi i-am spus. Şi, aşa făceam de fiecare dată - la întoarcere făceam împreună raportul, îl învăţam pe dinafară pentru că înafară de a-l depune la protocol, veneau acasă să mă întrebe ce am făcut. Niciodată nu am spus un cuvânt mai mult decât ce scriam. Întotdeauna am făcut raportul cu ea şi l-am iscălit eu. Asta era viaţa noastră.
Viaţa lor era atent urmărită, mai ales că medicii din Institut erau apreciaţi şi ofertaţi de centrele medicale din străinătate. Existau inclusiv informaţii potrivit cărora Aslan intenţiona să fugă din ţară, să renunţe la România şi să stabilască în Italia.
Teodora Bărbulescu Poli, biolog cercetător: Nu a acceptat niciuna din aceste oferte care i s-au făcut. Întotdeauna s-a întors casă. O luam de la aeroport când se întorcea singură şi totdeauna pe drum spre casă zicea: „Aaaa, ce bine e acasă. Da, ce bine e acasă”.
Ana Aslan: „Pentru mine ţara mea este casa mea. O casă cu o grădină imensă unde mă simt mai bine decât oriunde în lume. Este existenţa mea ce s-a scurs în acest spaţiu, este aerul pe care îl respir, copacii care mă înconjoară, strada pe care locuiesc şi oamenii în care am încredere”.
Zvonurile legate de dr. Magdalena Ionescu că ar dori să fugă în străinătate s-au adeverit. După un deceniu muncit alături de Ana Aslan, în 1982 dr. Magdalena Ionescu fuge din România, se stabileşte în Mexic, unde continuă şi astăzi să ducă mai departe moştenirea lăsată de Ana Aslan.
Dr. Magdalena Ionescu: Am plecat în Spania şi din Spania au trimis după mine şi am ajuns în Mexic. N-am cerut azil politic niciodată. Nu este uşor ca să te schimbi dintr-o ţară în alta, chiar dacă aveam pacienţi care mă cunoşteau şi fuseseră pacienţi în România. După trei ani de muncă (...) am deschis o clinică şi o fundaţie.
Având la bază proprietăţile eutrofico-regenerative ale Gerovitalului şi Aslavitalului, administrat într-un tratament de lungă durată, cura se mai compune şi dintr-o serie de proceduri recomandate fiecărui pacient în funcţie de afecţiunile sale.
Institutul devenise atât de cunoscut în lume încât turişti din peste 70 de ţări veneau să beneficieze de terapia Aslan în speranţa că vor învinge bătrâneţea. La adresa unităţii medicale ajungeau zilnic o medie de 30-40 de scrisori, majoritatea de mulţumire, destinate medicului Ana Aslan.
În 1986 Institutul începe să cunoască o perioada de declin. Este anul în care Ana Aslan se retrage din activitate din cauza bolii de care suferea.
Înscrisurile din arhiva Fostei Securităţi, consemnează acest an ca fiind unul cu cele mai slabe rezervări din străinătate din ultimii 5 ani. Numărul celor care alegeau să trateze la Institutul Naţional de Geriatrie şi Gerontologie era spre jumătatea celor care veniseră în România pentru acelaşi lucru.
Scăderea înregistrată în anul 1986 este o rezultată a acţiunii coroborate a unor factori obiectivi care a condus la aceasta stare de fapt, accidentul de la Cernobîl, ca atare ecourile acestuia în presa occidentată, o serie de măsuri luate de guvernele ţărilor occidentale la limitarea turismului în zonele calamitate şi într-o mică măsură seismul din 31 august 1986" - era explicaţia consemnată în rapoartele Fostei Securităţi cu privire la scăderea numărului de turişti care veneau la Institut.
Un an mai târziu la Ministerul de Turism, instituţie prin care erau aduşi turiştii la tratamentul de geriatrie, sunt semnalate o serie de nereguli. Ministerul primeşte o scrisoare din partea unei firme norvegiene de turism care condiţionează încheierea unui contract cu Institutul de aproape 500.000 de dolari pentru mimum 330 de persoane.
Norvegienii cereau terminarea lucrărilor de renovare, îmbunătăţirea calităţiilor prestaţiilor efectuate de laboratorul de analize şi stabilirea unui program adecvat pentru piscină, sala de gimnastică, bibliotecă şi shop.
În această situaţie încheierea contractului este periclitată, clinica Otopeni fiind în măsură să asigure numai parţial condiţiile cerute de partenerul norvegian condiţiile cerute de partenerul norvegian întrucât:
- antrepriza construcţii montaj nr 7 nu a terminat lucrările de renovare a clădirii, cu toate că a încasat contravaloarea acestora încă din anul 1986
- piscina nu poate fi folosită datorită lipsei de apă caldă şi a căldurii, iar secţiile de fizioterapie şi radiologie sunt închise din dispoziţia conducerii clinicii pentru a face economii de energie electrică fiindcă s-a depăsit cota de gaze pentru luna ianuarie există riscul să se sisteze şi aprovizionarea cu gaze, sens în care care conducerea a fost deja avertizată de Întreprinderea pentru distribuirea gazelor
- firma mai semnalează şi dispariţia obiectelor personale a turiştilor: cafea, ţigări, băuturi, parfumuri. SURSĂ CNSAS
Dr. Magdalena Ionescu: A fost găinuşa de aur a României. Era ambasadorul şi omul de legătură între ambasadă şi personalităţi din ţările unde am fost. Era respectată mai mult decât era în România. Era adulată.
În 1988 Ana Aslan moare.
Dr. Magdalena Ionescu: După moartea ei cred că era destul de conştientă că Institutul nu va mai fi ce a fost când era numele ei.
Speranţa Prada: Sunteţi prima dată la noi, sau nu sunteţi internat?
Pacient: Astăzi. (...)
Speranţa Prada: Câţi ani aveţi?
Pacient: Anul ăsta fac 65.
Speranţa Prada: 65. A, păi, aţi luat-o cu prevenţia sau aveţi probleme serioase?
Pacient: Deja am destul probleme. M-am pensionat la cerere. Ăsta e la treilea an.
Speranţa Prada: Da. Înseamnă că aveţi probleme serioase.
Pacient: De articulaţie, de neurologie.
Speranţa Prada: Ei, o să fie bine. Cum se spune - Gerovitalul face minuni.
Aici, în fostul cămin I.C. Frimu, o parte dintre medicii care au lucrat alături de Ana Aslan s-au adunat în aceaşi sală unde în urmă cu aprope 30 de ani se ţineau şedinţele.
Speranţa Prada, farmacist-șef la INGG „Ana Aslan”: Ştiţi că profesoara ar fi împlinit 120 de ani. Par mulţi. Dar, v-am spus în ultimii doi ani, dar profesoara a trăit până aproape de 92 de ani, deci de la 90 la 92 a avut nevoie de persoane care să îi fie alături.
Elena Spătaru, asistent-șef la INGG „Ana Aslan”: Da. Să îi fie alături.
Speranţa Prada: Ţinând cont cont că era în activitate. Consulta. Sigur că nu consulta ca atunci, dar avea nevoie de...
Elena Spătaru: Avea nevoie de susţinere, că dacă avea dânsa nevoie să ştie că poate apela la cineva.
La 29 de ani de la moartea Anei Aslan din imperiul creat în domeniul geriatriei mai există trei centre - Otopeniul, cel din strada Căldăruşani şi ambulatoriul situat strada Spătarului.
Gabriel Prada, cel care a fost directorul medical al Institutului timp de zece ani, vorbeşte despre ce s-a schimbat de atunci şi până în prezent.
Prof. dr. Gabriel Prada: În general directorii care au venit au dorit să continuie tradiţia doamnei profesor Aslan şi să dezvolte institutul în direcţia în care o începuse - acordarea de asistenţă medicală vârstnicului. Au fost şi nişte condiţii obiective care au împiedicat deschiderea spre exterior. Institutul înainte de '89 avea o colaborare cu multe firme de turism, dar nu direct, ci prin intermediul Ministerul Turismului.
Nu doar lipsa unui contract de colaborare cu Ministerul Turismului a dus la intrarea într-un colţ de umbră a Institutului.
Dr. Constantin Bogdan: Nu mai are faima pe care o aducea şi prezenţa doamnei Aslan. Nu au mai dezvoltat alte linii de cercetare, deci au rămas la Gerovital care a scăzut ca importanţă, ca utilizare, fiindcă s-au bazat numai pe asta. Niciun alt spital sau institut din ţară nu are o bază cum este Otopeniul şi ar fi bine să o păstreze, că au fost discuţii, au fost mulţi care erau tentaţi să facă altceva la Otopeni - hoteluri lângă aeroport...
Azi, la Otopeni străinii ajung mai rar. În luna februarie a acestui an nu s-a cazat niciunul. Pe holuri găseşti români trecuţi de prima tinereţe care îşi aşteaptă rândul la tratament. Acolo am găsit-o şi pe Georgeta Gagu, o pensionară de 70 de ani din Târgovişte. Aştepta să intre la ultrasunete.
Georgeta Gagu, pacientă: Am venit aici la spital încă din 2009 după o operaţie de hernie de disc, lombară. Am avut un picior, piciorul stâng paralizat. (...) M-am recuperat destul de greu, dar acum merg perfect. Nu se mai cunoaşte că aş fi avut un defect.
Pune acest rezultat pe seama terapiei Aslan, a tratamentelor de fizioterapie, a hidromasajelor şi a împachetărilor. Şi nu e singura care spune că aici la Institut a reuşit să se pună pe picioare. Rodica Lupu de 66 de ani şi Maria Ţepuş de 88 de ani sunt alte două paciente care confirmă rezultatele tratamentelor primite la Institut.
Rodica Lupu: Eu când am venit acum 5 ani nu mă prea puteam mişca de mijloc. Mâinile umflate, umărul îl aveam deşelat.
Maria Ţepuş: Eu din şase în şase luni.
Rodica Lupu: Nu. Nu. Noi o dată pe an.
Pacienţii sunt mulţumiţi de serviciile medicale primite în ciuda faptului că nu s-au făcut reparaţii capitale, iar trecerea anilor a lăsat urme vizibile pe structura clădirii. Sunt zone unde tencuiala stă să cadă peste pacienţii veniţi la tratament. Institutul a rezistat celor 27 de ani de democraţie mai mult din inerţie.
Dr. Ovidiu Peneş, managerul Institutului Ana Aslan: Din nefericire, diamantul medicinei internaţionale care era Institutul a început să îşi acopere faţetele cu praful uitării şi nepăsării şi a început să strălucească din ce în ce mai puţin.
Ovidiu Peneş este actualul managerul al Institutului Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan. A fost numit la începutul lunii martie şi este al patrulea director pe care l-a avut unitatea medicală de la începutul anului şi are deja o listă cu priorităţi.
Dr. Ovidiu Peneş, managerul Institutului Ana Aslan: Trebuie tehnica medicală adusă, aparatura, la nivelul anilor 2017, cercetarea trebuie stimulată foarte mult şi refinaţată, repoziţionată astfel încât să poată repoziţiona trendurile în lumea internaţională, aşa cum o făcea odinioară, partea clinică şi nu în ultimul rând partea de cazare.
Ana Aslan a condus Institutul timp de 34 de ani, iar în următorele trei decenii de după moartea sa, în fruntea instituţiei au trecut mai bine 30 de manageri.
Speranţa Prada: Deci, mai mult decât managerul şi anul. De exemplu, în ultimele 12 luni am avut 5. Unii o lună, alţii o săptămână, alţii 5 luni, alţii 8 luni - nu se poate face managementul unei entităţi fie ea publică.
Dr. Magdalena Ionescu: Directorii de la Institut au fost oameni care nu au avut niciodată de-a face cu geriatria. La un moment dat a fost folosit ca trambulină politică pentru anumiţi directori care s-au perindat.
Unii dintre manageri au obţinut chiar şi profituri băneşti de pe urma funcţiei lor, altele decât cele salariale. Bogdan Păltineanu a fost reţinut, la jumătatea anului trecut, după ce a luat mită în valoare de peste 77.500 de euro de la patru firme, ca să le asigure buna desfășurare a contractelor pe care le aveau cu Institutul de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”.
Reporter: Aţi luat mită?
Reporter: Câtă mită aţi luat?
Reporter: Cum se încheiau acele contracte de achitziţie la dumneavoastră?
Reporter: V-aţi aşteptat să fiţi reţinut domnule director?
Director: Da
Una dintre firmele de la care a primit mită fostul director este Spectrum Magnamed SRL. Bogdan Păltineanu a favorizat încheierea a patru contracte subsecvente contractului cadru pe care Institutul îl avea cu firma din anul 2014. Contractul cadru, încheiat pe o perioadă de trei ani, a avut ca obiect achiziţia de reactivi, iar valoarea lui s-a ridicat la peste jumătate de milion de euro.
Spectrum Magnamed SRL este deţinută în prezent de Florina Irina Frunzăreanu, apropiată a familiei Cocoş. Firma înfiinţată în 2009, a încheiat, în perioada 2013-2017, contracte cu mai multe spitale din Bucureşti în valoare de peste 20 de milioane de euro. În 2015 a înregistrat un profit de 2.7 milioane de euro.
Păltineanu a primit mită şi de la alte două firme - Hemos Med SRL şi Disan Ortomed.
Hemos Med SRL este o firmă înfiinţată în 2010, care a încheiat contracte cu mai multe spitale din Bucureşti în valoare de peste 18 milioane de euro în perioada 2010-2013, iar în 2015 a înregistrat un profit de peste 96.000 de euro.
Disan Ortomed este o firmă înfiinţată în 2012 care a încheiat în perioada 2013-2016 contracte cu mai multe spitale din Capitală în valoare de peste 10 milioane de euro, iar în 2015 a raportat un profit de peste 560.000 de euro.
Bogdan Păltineanu a recunoscut toate acuzaţiile aduse, iar la începutul lunii martie a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare. Contactat de Digi24, fostul director a refuzat să ne acorde un interviu.
Niciunul dintre reprezentanții celor trei societăţi comerciale nu au putut fi contactaţi.
Interes pentru soarta Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie Ana Aslan nu a existat nici din partea Guvernului. Toţi cei care s-au perindat pe la conducerea Ministerului Sănătăţii nu şi-au făcut o prioritate din asta.
Daniela Bartoş, fost ministru al Sănătății: Institutul acum arată ca un bătrân care nu a mai fost refrişat. (...) Este total neîngrijit. Nu s-au mai investit bani în Institut ca să îl modernizeze. Nu este o unitate modernă la ora actuală. Şi mare păcat. Acolo s-ar putea face recuperare foarte bine.
Daniela Bartoş, fost ministru Sănătăţii de două ori în perioadele august-decembrie 1996 şi decembrie 2000 - iunie 2003 ne explică de ce instituţia pe care a condus-o nu a putut face nimic pentru a stopa fenomenul de degradare a Institutului, în condiţiile în care unitatea medicală se afla în subordinea Ministerului Sănătăţii.
Daniela Bartoş: În '96 finanţarea toată era de la bugetul de stat, atunci era mult mai simplu ca să supravieţuieşti. În momentul 2000-2003 vă spun că în perioada respectivă aveam foarte mulţi bani de dat înapoi şi ce îmi rămâneau abia supravieţuia ministerul cu banii care rămâneau, darmite să mai dai cuiva. Institutul nu era direct finanţat de minister, era tot prin sistemul casei de asigurări şi atunci nu aveai cum. Trebuia să îi dai pentru reparaţii sau pentru investiţii, dar nu erau sumele atât de mari încât să poţi să realizezi ceva. Era foarte greu să îi menţii în viaţă.
Vasile Cepoi, şi el tot fost ministru al Sănătăţii, în perioada 7 mai - 1 octombrie 2012, vorbeşte despre motivele pentru care Institutul Ana Aslan nu a reprezentat o prioritate pentru instituţia pe care a condus-o.
Vasile Cepoi: Geriatria şi gerontologia nu sunt încă o prioritate în politicile de sănătate, pentru că este presiunea zilnică a altor probleme care sunt mai evidente şi mai emoţionale. Acestea iau locul priorităţilor mari, pentru că până când nu vom elabora o strategie clară şi care să urmeze o anumită continuitate şi vom fi reactivi la problemele sitemului sanitar nu vom reuşi să îndreptăm lucrurile.
Până atunci însă Institutul de Geriatrie va continua să supravieţuiască pe spatele mitului că între pereţii de aici curge apa vie.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
