ROMÂNIA FURATĂ | Pe mâinile cui a ajuns Gerovital, elixirul românesc al tinereții
Gerovitalul, remediul considerat decenii bune elixirul tinereţii, a fost în egală măsură apreciat şi contestat. Deşi există studii clinice la care au participat zeci de mii de vârstnici, o parte din lumea medicală a anilor '60 a contrazis efectele miraculoase ale tratamentului inventat de Ana Aslan. Chiar şi unii dintre colaboratorii ei apropiaţi spun că, în spatele Gerovitalului, a fost mai mult marketing, decât dovezi incontestabile. Şi totuşi, Gerovitalul H3 a adus României încasări anuale de zeci de milioane de dolari. Ce s-a întâmplat cu medicamentul pe a cărui formulă visau să pună mâna companii farmaceutice din toată lumea aflaţi chiar acum dintr-un nou episod „România furată”.
Cercetările de laborator, din ultima vreme, au arătat că la animale durata de viaţă poate fi prelungită printr-un tratament biotrofic cu peste 20%.
Se întâmpla în România anilor '50, când Ana Aslan, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, lucrau la formula tinereţii veşnice.
Prof. dr. Gabriel Prada, medic geriatru: A pornit de la (...) nişte observaţii legate de comunicări la congrese de chirurgie, stomatologie care în momentul respectiv nu existau anestezice de lungă durată şi atunci utilizau printre altele şi procaina în mod repetat ca să aibă efect de lungă durată. Şi, ce au constatat - că se produc nişte modificări interesante la persoanele care luau acest tratament cu procaină cu scop de anestezic. Nişte modificări altele decât cele anestezice. Şi a comunicat. Şi doamna profesor s-a gândit: „Dacă aş putea să modific puţin situaţia procainei. Să o fac să se menţină în organism nu câteva minute, ci 6 ore, 8 ore. Poate o să observ efectele celelalte”.
Povestea Gerovitalului H3 - tratament care stopa îmbătrânirea - începe în 1949. Pacientul zero a fost un student ţintuit la pat din cauză că avea unul dintre genunchi blocaţi de artroză, boală care nu răspundea la niciunul dintre medicamentele existente la acea vreme.
Theodora Bărbulescu Poli, asistenta personală a Anei Aslan: Posibilitatea de a o utiliza în afecţiunile reumatice mă obseda de multă vreme. I-am cerut permisiunea tânărului de a-i administra 10 centimetri cubi de soluţie de procaină 1% în artera femurală. După câteva minute bolnavul a putut îndoi piciorul. Am continuat să îi administrez procaină, după câteva zile a părăsit spitalul.
Rezultatele le-a comunicat profesorului Constantin Ion Parhon, cel mai vestit neurolog şi endocrinolog al vremii, care decide să studieze la scară largă efectele procainei pe bătrânii din căminul I.C. Frimu, care din anul 1952 a devenit Institutul de Geriatrie.
Prof. dr. Ana Aslan: A fost un prim grup de experimentari şi anume 18 bătrâni de aci din cămin şi 7 voluntari, dintre care prieteni, doamna Bulandra, ca persoană foarte cunoscută, eu însumi, pentru că găseam că e obligatoriu ca experimentatorul să vază şi asupra lui efectele.
Studiile nu s-au oprit aici. Până în 1955 au fost incluşi în studiu peste 4.600 de bătrâni.
Un bolnav având o paralizie consecutivă unui accident vascular cerebral, după tratamentul aplicat în Institut şi-a reluat activitatea obişnuită.
La finalul lui 1959 numărul bătrânilor pe care au fost testate efectele tratamentului pe bază de procaină era 20.000.
Prof. dr. Ana Aslan: Am observat la bărtâni revenirea memoriei, o dorinţă de viaţă crescută şi de activitate. Bătrânii noştri din căminul institutului toţi sunt activi, ceea ce îi ajută mai departe pentru a-şi ameliora condiţiile psihice şi fizice întrucât munca intelectuală pentru creier este aceaşi lucru ce este munca fizică pentru muşchi. Deci, activitatea este un factor de primă importanţă pentru longevitate.
Studiile asupra procainei s-au extins şi în rândul oamenilor aflaţi încă în câmpul muncii, în special pe cei care munceau în domenii toxice. Se urmărea efectul profilactic al tratamentului. Se urmărea prevenirea îmbolnăvirii muncitorilor, prin reducerea numărului de zile de concediu medical. Gabriel Prada este unul dintre cercetătorii care a urmărit efectul procainei în rândul muncitorilor.
Prof. dr. Gabriel Prada, medic geriatru: Doamna profesor, mai mult intuitiv în momentul respectiv, a considerat că e bine să înceapă cineva tratamentul cu Gerovital la vârsta de 40 de ani. (...) Ca să poată să elimine acest stres oxidativ, adică această acumulare de radicali liberi înainte de a-şi desfăşura efectele negative. (...) Intreprinderea Vulcan era o întreprindere cu poluare intensă în acele momente şi era important să vedem factorii de risc. Şi pacienţii care prezentau factorii de risc înafară de expunerea continuă la factorii de risc profesionali - aceia erau incluşi într-un lot de tratament şi de urmărire în timp.
După ce a pus la punct formula anti-îmbătrânire şi a materializat-o în fiole şi pilule, următorul pas a fost să dezvoltate o întreagă terapie care să se aplice în funcţie de pacient, nu de boală.
Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici: Erau cure care se făceau după un anumit program, în care se dădeau tablete, se făceau injecţii, după un anumit ritm, cu o anumită cantitate, în funcţie de caz la caz şi care se adăugau sau nu se adăugau unor medicaţii pe care bolnavul le avea pentru bolile cronice de care suferea.
În anul 1956, în cadrul unui congres de la Karlsruhe, Germania, Ana Aslan anunţă că, a descoperit remediului împotriva bătrâneţii. Vestea a făcut ca întreaga lume să-şi dorească să pună mâna pe fiolele care conţineau secretul tinereţii veşnice.
Ana Aslan era invitată la congrese internaţionale de gerontologie unde vorbea despre efectele tratamentului pe bază de procaină, denumit iniţial Vitamina H3. În anul 1957 a primit numele de Gerovital H3, în cadrul Congresului Internaţional de Gerontolopie care s-a desfăşurat la Verona, în Italia.
Notorietatea pe care i-a adus-o Gerovitalul a avut, însă, şi un revers al medaliei. Era urmărită pas cu pas de către Securitate. În arhivele Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii există sute de pagini despre activitatea Anei Aslan în ţară şi în afara ei, dar şi despre cum erau privite rezultatele studiilor realizate în cadrul Institutului de Geriatrie.
Înscrisurile arată că tratamentul a împărţit lumea medicală în două. Cei care contestau rezultatele profesoarei comparau efectele serului cu lăptişorul de albină, considerat un fel de miraj al întineririi.
Fosta Securitate despre efectele GEROVITALULUI H3: „Aceste efecte au fost întreţinute în mintea publicului printr-o reclamă permanentă, fie prin pretinse lucrări ştiinţifice lipsite de seriozitate, fie prin reclamă în ziare şi reviste, care în unele cazuri a luat caracterul unei reclame gazetăreşti de modă veche, mai ales că, printr-o întreagă metodă de speculă negustorească a acestei substanţe cu pretinse efectele miraculoase. (Sursa CNSAS)
În înscrisurile arhivei fostei Securităţi se arată că Vitamina H3 nu ar fi fost altceva decât „novocaina simplă ţinută în soluţie cu o anumită aciditate”.
O parte din experţii din gerontologie din Olanda, Italia şi Cuba nu credeau în efectele novocainei.
Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, unul dintre colaboratori apropiaţi ai Anei Aslan, îşi aminteşte cum erau privite Ana Aslan şi descoperirea ei în acea perioadă de către lumea academică.
Acad. Prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici: Din punct de vedere ştiinţific ea a fost destul de contestată. Ana Aslan a ajuns de notorietate publică datorită produsului ei - Gerovitalul şi mai târziu Aslavitalul care au fost nişte succese mediatice, nişte succese de piaţă comercială, nişte succese de clientelă, dar nu au fost nişte atuu-uri academice sau universitare.
În timp ce România bătea pasul pe loc cu aprobarea producţiei în masă a Gerovitalului H3 pe motiv că nu şi-a dovedit eficienţa chiar şi la aproape zece ani de inventarea formulei, ţări ca Olanda, Spania sau Germania făceau bani frumoşi de pe urma elixirului descoperit în România. Vindeau falsuri, dar pretindeau că fiolele lor erau autentice. Se foloseau chiar de imaginea şi semnătura profesoarei pentru a convinge că produsul era autentic.
Speranţa Prada, una dintre cele patru farmacistele care a lucrat alături de Ana Aslan, spune că inclusiv profesoara ştia de existenţa imitaţiilor, iar singurul lucru pe care îl putea face era să îi înştiinţeze să nu îi mai asocieze numele şi semnătura cu un medicament fals.
Speranţa Prada, farmacist şef la Institutul Ana Aslan: Institutul acesta şi-au pus nu Gerovital H3, ci Zell, şi au pus poza profesoarei... cum e că al nostru se cheamă dar vedeţi cine este. Institutul Zell Medicine din Munchen, aşa că...
Datele din arhivele fostei Securităţi arată că belgienii îşi doreau atât de mult să pună mâna pe reţeta Gerovitalului H3, încât s-ar fi folosit de un pacient român de-al Anei Aslan, stabilit în Belgia, şi care urma să primească o nouă serie de fiole cu produsul H3, pe care experţii aveau să-l supună analizelor de laborator pentru a-i afla reţeta.
Fiolele de Gerovital H3 făcute după reţeta Anei Aslan reuşeau totuşi să iasă din ţară şi asta pentru că Institutul de Geriatrie avea o linie proprie de producţie, iar profesoara obişnuia ca la fiecare congres internaţional de geriatrie la care era invitata să ia sute, chiar mii de doze pe care le administra celor care solicitau să folosească tratamentul sau medicilor care voiau să îl testeze.
Constantin Bălăceanu Stolnici: Devenise atât de vestită încât atrăgea o mulţime de clienţi care veneau cu bani. Şi în perioada Ceauşescu a veni cu bani era considerat un act extraordinar de pozitiv. Din această cauză s-a bucurat de o protecţie, a avut un regim preferenţial în special în ceea ce priveşte deplasările în străinătate.
Voinea Marinescu, ministrul Sănătăţii de la acea vreme, văzând că se crease o adevărată isterie la nivel internaţional cu privire la descoperirea formulei chimice pentru tinereţea veşnică, decide că e momentul să se treacă la producţia în masă a Gerovitalului H3.
Voinea Marinescu: Noi am cumpărat din occident o serie de medicamente fie pentru tratamentul cancerului, fie pentru alte boli care s-au dovedit în cele din urmă apă chioară şi fără nicio eficacitate terapeutică, ori noi de ce să nu le vindem vaccinul H3, care totuşi e bun de ceva şi mai ales că în occident ni se oferă un dolar pentru o fiolă de H3, ceea ce înseamnă că putem băga în bugetul statului peste zece milioane de dolari. Deci, vom lua măsuri de popularizare prin radio şi presă a produsului H3 şi-i vom da drumul pe piaţă. Profesoara Aslan s-a şi oferit că va şti să ia să facă reclamă produsului, iar Ministerul Sănătăţii îi va da pentru munca ei o sumă de 50.000 de lei.” (Sursă: CNSAS 19 noiembrie 1958)
Asta spunea fostul ministru al Sănătăţii într-una din discuţiile cu unul dintre agenţi ai fostei Securităţi.
Prof. dr. Ana Aslan: Când ajungi să faci mai mult decât ceilalţi într-un domeniu oarecare eşti întotdeauna suspectat. Ţi se cere din ce în ce mai multe probe că ai dreptate. A fost o perioadă grea întâi în ţară şi pe urmă în toată lumea. Nici astăzi nu e toată lumea de acord cu tratamentul indicat de noi pentru că nu există niciodată o unitate de păreri şi e bine aşa să fie, pentru că controversa aduce mai multă lumină şi te îndeamnă să lucrezi mai mult. Am ştiut de la început, eram sigură de ceea ce observam, altfel nu aş fi susţinut, nu aş fi rezistat. Nu aş fi rezistat dacă nu eram absolut sigură.
Odată cu începerea producţiei în masă a tratamentului anti-aging au început să vină comenzi din toate colţurile lumii şi odată cu ele a început să curgă şi valuta în România.
Acad. Prof. dr. Constnatin Bălăceanu Stolnici: Ea nu a beneficiat de pe urma acestei valute pentru că ştiţi că pe vremea aceea orice acţiune financiară, orice produs care se vindea - banii intrau în visteria ţării. Nu intrau sub nicio formă ca un beneficiu personal către cel care era adevăratul proprietar al ideei sau al produsului respectiv.
Cererea de Gerovital H3 era atât de mare, încât se decide diversificarea gamei elixirului tinereţii. În 1967 apare prima linie de creme.
Acad. Prof. dr. Constnatin Bălăceanu Stolnici: Cremele nu sunt ale ei. Ei nu îi plăcea folosirea Gerovitalului în cosmetică. Alea le-am dat eu drumu, deşi poartă iscălitura doamnei Aslan, pentru că era în interesul Institutului.
Satisfacţia cerinţelor în materie de Gerovital H3, atât cele din ţară, dar mai ales a celor din străinătate, s-a realizat prin producţia fiolelor şi a drajeurilor la Uzina de Medicamente Bucureşti. Cosmeticele se faceau la Farmec în Cluj şi la Miraj in Bucureşti, ambele ţineau de Centrala Industrială de Medicamente şi Cosmetice.
Speranţa Prada, farmacista şefa la Institutul Ana Aslan: Aici avem o adresă către fabrica Flacăra se chema atunci, acum se cheamă Farmec Cluj. (...) Ana Aslan îi cerea fabricii să producă 3.000 de cutii pentru Curasao, de cremă Gerovital. Aici avem acelaşi lucru. Şi pe lângă faptul că produceau 3.000 pentru Curasao să spunem, întotdeauna se testau şi erau trimise către Ana Aslan mostre pentru a certifica Ana Aslan că ceea ce pleacă este corect şi este formula dânsei şi arată aşa cum a gândit-o dânsa. Uitaţi, aici avem acelaşi lucru pentru Olanda.
Ana Aslan a ştiut să facă din numele ei şi din produsele ei un brand de ţară care să fie apreciat la nivel internaţional într-o perioadă vitregă cultului personalităţii. A promovat efectele Gerovitalului în Italia, Franţa, Marea Britanie, Cairo, Mexic, Indonezia, Statele Unite ale Americii, iar rezultatele obţinute în ţară i-au adus în jur de 80 de premii şi recunoaşteri.
Theodora Bărbulescu, asistenta Ana Aslan: Foarte onorant a fost premiul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, premiul Leon Bernard care i-a fost conferit în anul 1982 pentru politica medicală şi socială în favoarea vârstnicilor. (01.44.06.21)
Theodora Bărbulescu Poli a fost asistenta personală a profesoarei Aslan timp de 14 ani. A însoţit-o de-a lungul timpului atât în deplasările de promovare a Gerovitalului H3, cât şi la evenimente unde a primit diverse distincţii.
Theodora Bărbulescu Poli: Grecii i-au înscris numele pe placa aflată pe Mausoleumul lui Hipocrate, ceea ce este un suprem omagiu adus unui medic. În anul 1984 i se oferă premiul Marie Curie la Florenţa. Aici este la Palazzo Medici, ascultând laudaţio.
După ce a murit, în mai 1988, la vârsta de 91 de ani, cei care au succedat-o la conducerea Institutului de Geriatrie nu au făcut nimic altceva decât să culeagă roadele muncii sale. Nu a existat interes din partea succesorilor săi nici măcar pentru înregistrarea Gerovitalul H3 ca marcă a Institutului.
Speranţa Prada: A fost foarte simplu că în '90 nu era al nimănui. Era al statului român. Exista o variantă care nu era sau părea că nu e fezabilă, să cumpere brevetul, cum ar veni să îl răscumpere - ceea ce ar fi însemnat un milion, două de euro.
Pe linie de cercetare nu s-a mai găsit un nou elixir al tinereţii, asta chiar dacă în arhivele Institutului mai sunt o serie de reţete scrise de Ana Aslan care nu au fost exploatate.
Speranţa Prada: Cât a trăit dânsa, ce producea făcea şi acei paşi spre înregistrare, către OSIM. (...) Noi am înregistrat să ştiţi şi metoda de tratament şi un produs gândit de Ana Aslan, dar a rămas neînregistrat - o cremă pe care o folosim în fizioterapie, care sigur conţine Gerovital (...) o cremă de fizioterapie anti-inflamatoare şi noi asta am putut breveta. Era Caius Traian Dragomir, e o personalitate a ţării noastre şi om de ştiinţă, el este curant, dar după ce a plecat dânsul nimeni nu a predat-o spre industrie că aţi înţeles care era calea. Această cremă de care vă spun o folosim de 65 de ani, dar a fost brevetată abia în '93.
Pentru că nimeni nu a revendicat brevetele Gerovitalului H3, produsele au rămas în portofoliile fabricilor care le produceau în perioada Comunismului şi au intrat automat în patrimoniul privaţilor care au cumpărat după '90 uzinele.
Speranţa Prada: Noi acum aici folosim metoda Ana Aslan şi sigur că apelăm la produse la cei care acum le au în producţie şi bineînţeles şi în proprietate.
Fiolele şi pastilele de Gerovital H3 au ajuns în portofoliul Sanofi una dintre cele mai mari companii farmaceutice din lume, care deţine fabrica Zentiva, fosta Uzină de Medicamente Bucureşti. Privatizarea fostei uzine de medicamente a început în 1998 şi s-a terminat în 2000.
Margareta Tănase, Director Fabrica Zentiva: Formula de fabricaţie a acestui produs - a produsului Gerovital H3 este aceaşi. Este cea inventată de către doamna profesor Ana Aslan. Din punct de vedere al substanţei active, al indicaţiilor terapeutice. Ceea ce am adaptat noi de fiecare dată au fost tehnologiile de fabricaţie.
Prof. dr. Gabriel Prada: S-a încercat să se modifice puţin formula iniţială a Gerovitalului, dar aceasta pune nişte probleme, pentru că orice modificare înseamnă reluarea de la capăt a tuturor studiilor şi atunci ar fi creat mari complicaţii. (...) Şi vedeţi că nu prea sunt interesaţi să finanţeze un medicament vechi. Are peste 50 de ani.
Dr. Eduard Prisăcariu, director medical Zentiva: Eu vă propun să privim Gerovital H3 ca pe un medicament al timpului său. Fiecare medicament este caracterizat printr-un ciclu de viaţă - aşa îi spunem noi.
Dacă în perioada comunistă cererea de Gerovital H3 curgea din toate colţurile lumii şi se ridica la zeci de milioane de doze pe an. O singură comandă venită în anul 1989 din partea Venezuelei se ridica la o valoare de 5 milioane de dolari. În ultimii cinci ani comenzile nu au mai depăşit 200.000 de unităţi.
În anul 2012 fosta fabrică de Uzine de Medicamente Bucureşti a vândut peste 196.000 de cutii cu fiole şi cutii cu pastile de Gerovital H3, în 2013 peste 181.000, în 2014 peste 174.000, în 2015 peste 149.000, iar anul trecut peste 164.00.
Cea mai mare cerere este din ţară şi folosită cu precădere la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie „Ana Aslan”.
Vânzările de Gerovitalul H3 au fost influenţate şi de schimbarea legislaţiei din domeniul farmaceutic la nivel european. Novocaina provoacă alergii, iar în consecinţă trebuie administrată numai în urma unei testări în prealabil şi sub supravegherea unui medic.
Prof. dr. Gabriel Prada: A fost o luptă destul de importantă ca să menţinem acest medicament. Pot să spun că o perioadă, circa doi ani de zile firma Zentiva a sistat producţia de Gerovital pentru că nu înţelegeau care este efectul foarte bun al medicamentului. (...) Erau mai mult interesaţi de partea financiară.
De partea cealaltă, reprezentanţii Zentiva spun că producţia de Gerovital a fost constantă şi nu a fost întreruptă niciodată.
După Revoluţie, gama de cosmetice se afla în patrimoniul Centralei Industriale de Medicamente şi Cosmetice. După '90 a devenit SC. IMECO SA., iar societatea a cesionat dreptul de folosinţă al mărcii „Gerovital H3, prof. dr. Ana Aslan” fabricilor Miraj, devenită ulterior SC Gerovital Cosmetics SA şi Farmec Cluj-Napoca. Vindeau creme sub acelaşi brand - cel al Anei Aslan, dar reţetele erau diferite.
Privatizarea fabricii de la Cluj a început în anul 1995. S-a vândut atunci 70% din pachetul de acţiuni către Asociaţia Salariaţilor PAS farmec, contra sumei de peste 5,5 milioane de dolari. În prezent, tradiţie începută de Ana Aslan este continuată chiar şi după privatizarea fabricii Farmec. A fost cumpărată în cele din urmă de Liviu Turdean, cel care era director Farmec încă din anul 1967. Afacerea a fost preluată de fiul său, Mircea, încă din anul 2009.
După privatizare, formula cremei Gerovital H3 a fost îmbunătăţită. S-a dezvoltat o gamă complexă de cosmetice care poartă semnătura profesoarei Aslan. Produsele se vând, în prezent, în țări precum Japonia, China, Statele Unite ale Americii, Canada, dar și numeroase țări din Europa precum Grecia, Italia, Franța și Ungaria. Vânzarea lor a contribuit numai anul trecut la un profit de peste 3 milion de euro.
Fosta fabrica Miraj din Bucureşti, devenită SC. Gerovital Cosmetics SA, a renunţat să mai producă cremele aflate sub semnătura profesoarei Aslan, după ce a cedat toate drepturile fabricii Farmec, contra sumei de 1,2 milioane de euro în anul 2008. Doi ani mai târziu fosta fabrică Miraj îşi închide defintiv porţile.
Privatizarea acesti fabrici s-a început în anul 1996, prin vânzarea unui pachet de 40% din acţiuni către Asociaţia de Salariaţi PAJ Miraj, contra sumei de peste 3,7 milioane de dolari.
La conducerea acestei societăţi comerciale s-a aflat Rovana Plumb, încă din anul 1985, atunci când actualul ministru delegat pentru Fonduri Europene era şef al Compartimentului Plan Organizare I.P.C. Miraj Bucureşti. În anul 1998 parlamentarul devine director general, iar până în anul 2001 face parte din Consiliul de Administraţie. După retragerea ei, pe lista administratorilor societăţii comerciale apare Dan Plumb, soţul parlamentarului. În 2005 renunţă şi soţul, iar pe lista administratroilor apare fiul cel mare al Rovanei Plumb, Andrei. Acesta din urmă cere radierea firmei în 2010.
Ministru delegat pentru Fonduri Europene a refuzat să ne acorde un interviu cu privire la privarizarea şi mai apoi falimentul fostei fabrici Miraj.
La aproape 30 de ani de la moartea Anei Aslan, Gerovitalul a rămas un brand de pe urma căruia au ştiut să profite doar cei care i-au văzut potenţialul comercial, iar cei care ar fi putut să ducă mai departe moştenirea lăsată de profesoară au renunţat să mai creadă în leacul tinereţii veşnice.
Prof. dr. Ana Aslan: Eu în general trăiesc în prezent şi în viitor. Nu mă gândesc la trecut. Nici nu îmi amintesc de trecut. Şi cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sunt acum. Nu regret nimic. Nici lupta pe care am avut-o, nici că sunt singură, nimic. Da, eu aşa sunt.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
