Consiliul de Administraţie al Băncii Naţionale a României (BNR) a decis, în şedinţa de vineri, să menţină în continuare rata dobânzii de politică monetară la 1,75% pe an şi a păstrat ratele rezervelor minime obligatorii (RMO) pentru pasivele în valută la 10% şi pentru pasivele în lei la 8%, decizia fiind în linie cu aşteptările analiştilor.
La şedinţa Consiliului de Administraţie al BNR au participat, ca şi la ultimele şedinţe din 2016, doar opt membri, după demisia lui Bogdan Olteanu, trimis în judecată de procurorii DNA, care îl acuză de trafic de influenţă şi luare de mită.
Parlamentul va numi în acest an un alt viceguvernator al BNR în locul lui Bogdan Olteanu, potrivit declaraţiilor liderilor politici.
Cei opt membri actuali ai Consiliului de Administraţie al băncii centrale, care ia cele mai importante decizii în materie de politică monetară, sunt guvernatorul Mugur Isărescu, prim-viceguvernatorul Florin Georgescu, viceguvernatorul Liviu Voinea, Marin Dinu, Daniel Dăianu, Gheorghe Gherghina, Agnes Nagy şi Virgiliu Stoenescu.
În comunicatul emis după şedinţa de politică monetară de vineri, BNR a reiterat "gestionarea adecvată" a lichidităţii din sistemul bancar.
Analiştii se aşteptau ca banca centrală să păstreze neschimbate instrumentele de politică monetară la prima şedinţă din acest an.
Ultima tăiere pe care a operat-o BNR a avut loc în 30 septembrie 2016, când a redus RMO în valută de la 12% la 10%.
Dobânda de politică monetară a fost diminuată ultima dată în luna mai 2015, cu 0,25 puncte, de la 2% la 1,75%. Tot atunci au fost reduse şi ratele RMO pentru pasivele în lei cu două puncte procentuale, de la 10% la 8%.
Banca centrală împrumută băncile care au nevoie de lichidităţi la dobânda-cheie de 1,75% pe an, prin licitaţii repo, iar coridorul simetric la care se situează dobânzile facilităţilor permanente este de +/-1,5%. Operațiunile repo sunt tranzacții financiare între doi brokeri care vizează un împrumut pe termen scurt caracterizat de o garanție și de obligația de răscumpărare. Mai precis, traderul A, spre exemplu BNR, se oferă să împrumute traderul B, spre exemplu o bancă, cu o sumă, condiția fiind ca B să ofere ca garanție anumite bunuri, cum ar fi obligațiuni de stat.
Astfel, băncile cu exces de lichidităţi primesc pentru depozitele ţinute la BNR o dobândă de 0,25% pe an, iar pentru finanţarea prin intermediul facilităţii de credit (credit Lombard), băncile plătesc Băncii Naţionale o dobândă de 3,25% pe an.