Consultant în afaceri: „Dacă România se pricepe la ceva, este să schimbe mereu strategiile”
Credibilitatea unei ţări se datorează în mare parte politicii pe care o face în exterior. Mai pe româneşte, indiferent ce probleme sunt între entităţile politice de acasă, este esenţial să vorbească aceeaşi limbă când dialoghează cu parternerii străini. România a încasat lovitură după lovitură pe acest palier al credibilităţii, din cauza politicienilor ei, iar asta se simte deja în atitudinea altor state faţă de noi. Ca să amintim doar două cazuri putem vorbi despre mutarea ambasadei româneşti de la Tel Aviv, la Ierusalim, dar şi de nominalizarea persoanelor care ar urma să ocupe locul de comisar european pentru România. Ambele situaţii ne dezavantajează.
„Dacă România se pricepe la ceva, mai precis unele administraţii se pricep la ceva, este să schimbe mereu strategiile. Există un oarecare blocaj în ce priveşte priorităţile şi interesul naţional al României. Este nevoie de o evaluare reală asupra benefiicilor aduse de politica diplomatică şi comercială, în interesul cetăţeanului”, spune consultantul în afaceri Nadia Crişan, într-un interviu realizat pentru Digi24 de jurnalista Cristina Cileacu.
Cristina Cileacu, jurnalist Digi24: Dacă ne uităm la România, vedem că certurile politice de acasă sunt transferate cumva în exterior. Cum ţi se pare ţie acest fapt, pentru că dăm dovadă de aceste lucruri nu doar în relaţia cu SUA, cât şi în relaţia cu Uniunea Europeană, al cărei membru România este. De ce crezi tu că ne lipseşte această bună înţelegere în politica externă, pentru că intern, fiecare, în familie îşi spală rufele.
Nadia Crişan: Din fericire aş spune că în politica externă reuşim să livrăm, în sensul în care un angajament al preşedintelui, dacă luăm vizita recentă în SUA şi ne uităm la angajamentele pe care le-a luat şi ce s-a întâmplat ulterior, respectiv s-a semnat un memorandum pentru energie nucleară, civilă; s-a semnat un memorandum pe partea de 5G, acestea sunt toate acţiuni care vin după îmbunătăţirea parteneriatului strategic şi după întâlnirea de la Casa Albă. Cu alte cuvinte, văd că, cel puţin în acest caz, sunt rezultate bune, în pofida tuturor diferenţelor de opinie sau de poziţie din România şi din politica internă.
România este în atenţia investitorilor din SUA
Cristina Cileacu: Ce înseamnă pentru România acest memorandum? La ce să ne aşteptăm, pentru că este practic...
Nadia Crişan: Este un memorandum politic, este o decizie politică prin care SUA şi România decid să coopereze foarte strâns în domeniul energiei nucleare şi în acest context ne uităm la Cernavodă 3 şi 4, ne uităm la alte proiecte mult mai mici, ne uităm la acces la informaţii, camere de date, care există şi care în afara unui acord politic nu deschid uşa unor paşi care ar trebui să vină în sens practic. Este un acord politic foarte important.
Cristina Cileacu: Deci să ne aşteptăm la investiţii americane în acest domeniu?
Nadia Crişan: Cred că trebuie să ne aşteptăm, într-o primă fază, la o evaluare asupra oportunităţilor pe care cele două părţi le vor identifica şi apoi evident, la o serie de recomandări, România urmând să decidă ce este în interesul său naţional.
Un statut nou pentru România
România a făcut de curând un mare pas înainte în domeniul economiei. A fost promovată de la statutul de Piaţă de Frontieră, la cel de Piaţă Emergentă. Acest lucru s-a întâmplat după ce ţara noastră a fost atent monitorizată, timp de trei ani. Din punct de vedere economic, momentul echivalează cu ceva la fel de importat precum aderarea la Uniunea Europeană. Dacă bursa merge bine, atunci ţara merge bine şi amănuntul trebuie foarte bine înţeles de toţi factorii de decizie de la noi. Avem aşadar un potenţial nexploatat. Vom şti oare să profităm de el?
Cristina Cileacu: Tu ai adus unul dintre cei mai mari investitori, dacă nu cel mai mare investitor american în România, un constructor de automobile, din acest punct de vedere, lăsând la o parte înţelegerile nou făcute între România şi Statele Unite, ce ar urma pentru noi? Mai suntem la fel de interesanţi din punct de vedere al investitorilor străini şi în special al celor americani?
Nadia Crişan: Noi suntem foarte interesanţi. Ce s-a întâmplat zilele acestea, cu şansa pe care România o are să devină piaţă emergentă FTSE este un lucru foarte important, să nu-l uităm. Dacă vrei să transpunem ce înseamnă pentru cetăţenii români lucrul acesta, înseamnă participarea fondurilor de 10 ori mai mari decât cele care sunt la momentul acesta în România, într-o piaţă de frontieră. O dată ce devine piaţă emergentă ne uităm la fonduri mult mai mari şi evident înseamnă mai multă lichiditate în piaţă, vrem mai multă transparenţă şi predictibilitate şi pentru a merge mai departe, pentru că într-adevăr FTSE este foarte important, dar mai important este NSCA. Acolo discutăm de fonduri şi mai mari, şi mai importante şi discutăm de o nevoie din partea administraţiei de la Bucureşti de a lua măsuri adiţionale. Bine ar fi să vedem listări suplimentare, cum ar fi Hidroelectrica. Şi sunt foarte multe etape pe care le putem vedea, dar mă bucur că sunt în România în această perioadă când România devine piaţă emergentă FTSE şi când vedem că după ani de zile de muncă a multor profesionişti în acest domeniu, a celor de la bursă, a celor din Coaliţia pentru Dezvoltarea României, au fost grupuri de lucru şi oameni care nu s-au lăsat intimidaţi nici de schimbări politice, nici de diverse tensiuni care au existat cu mediul de afaceri şi s-a continuat, de bună credinţă, acest efort în interes naţional şi s-a reuşit.
Jocurile politice încurcă economia
Energia este un sector industrial care produce foarte mulţi bani. Aşadar, ţările cu resurse energetice pot câştiga mult şi deci, pot îmbunătăţi nivelul de trai al cetăţenilor. Doar că, pentru rezultate bune în acest domeniu, este nevoie de investiţii consistente şi deci, de corporaţii foarte mari. România ezită încă în privinţa exploatărilor resurselor uriaşe pe care le are şi începe să piardă şi atenţia pe care investitorii mari i-o acordă.
Cristina Cileacu: Ştii foarte bine lumea afacerilor, cât şi pe cea politică. Cum ţi se pare ţie în România că politicul ajută sau dimpotrivă, împiedică dezvoltarea lumii afacerilor?
Nadia Crişan: În momentul în care apar foarte multe schimbări într-un termen scurt, fără consultări cu mediul de afaceri, există o preocupare semnificativă la nivelul investitorilor şi de ce nu, la nivelul forţei de muncă, care doreşte să vadă o contribuţie mai mare a investitorilor şi un viitor mai bun pentru fiecare dintre noi. Deci nu este foarte înţelept să avem multe schimbări nediscutate, netransparente, fără claritate. Astfel, sper că în viitor şi în anii care urmează, după mai multe etape poate ratate de către România, să învăţăm nişte lecţii.
Cristina Cileacu: Un mare investitor despre care s-a tot vorbit foarte mult în ultima vreme, mai ales înainte şi după vizita preşedintelui român la Casa Albă, este Exxon Mobile, cei care investeau în zona Mării Negre. Ce ne poţi spune despre acest investitor, despre care noi auzim că ar urma să se retragă din piaţa din România, mai concret ce ar însemna un astfel de lucru pentru România?
Nadia Crişan: Sigur, România a fost privilegiată să aibă această investiţie până în prezent, Exxon fiind cel mai mare jucător din industrie, jucător mondial şi în orice situaţie, atunci când te duci şi-i spui unui potenţial nou investitor din industrie, că Exxon este în România, este cea mai bună validare a potenţialului pe care îl reprezintă România, să spunem aşa. Rămânerea Exxon în România este importantă, dacă însă aceştia decid din punct de vedere al strategiei de business să se retragă din România, atunci pentru România este foarte important să identifice un investitor care să preia investiţia Exxon în România, tot din zona vestică, tot din zona alianţei nord-atlantice.
Stabilitatea politică este regulă pentru afaceri
Cât de bun este de fapt pentru investitorii străini, mediul de afaceri din România? Am putea spune că sunt avantaje şi dezavantaje, ca peste tot. Principalul lucru care face totuşi diferenţa este stabilitatea. Iar când se schimbă regulile în timpul jocului, pentru că intervin interese ale politicienilor locali, riscurile sunt mari.
Cristina Cileacu: Dar ce-i nemulţumeşte în general pe investitorii americani care sunt în România, pentru că e în regulă, au venit aici, poate că Exxon va pleca, nu ştim încă, dar ce nu li se pare în regulă în această ţară, pentru că nu are cum să fie totul perfect.
Nadia Crişan: Ca în orice ţară, nu doar în România, schimbările pe care le-am menţionat mai devreme, fără consultări publice, fără o evaluare a impactului pe care îl aduce o astfel de schimbare peste noapte asupra unei industrii sau asupra întregii economii româneşti, crează de foarte multe ori sau de cele mai multe ori, semne de întrebare despre relevanţa acestei pieţe. Este important să se rămână, se doreşte constant evaluarea investiţiei. În general un investitor atât de mare vine şi vrea să petreacă un număr important de decenii într-o economie ca România. Deci, din nou, stabilitatea, predictibilitatea, transparenţa, consultarea, evaluarea, trebuie să înţelegem întotdeauna ce se doreşte şi de ce, în cât timp, fără să ne grăbim pentru că sectoare importante cum este energia, securitatea energetică a României nu se schimbă de pe o zi pe alta. Apoi, care este planul de acţiuni unde şi industria ar trebui să aibă un cuvânt de spus şi care sunt rezultatele pentru România. Dacă avem această evaluare transparent discutată cu investitorii, cred că ei rămân. Eu nu cred că pleacă, după ce au făcut investiţii de miliarde, decât dacă, din nou, compania este într-o situaţie dificilă la sediu, ceea ce nu reprezintă cazul Exxon.
Cum stă România la capitolul profesionişti
Cristina Cileacu: Ce ar fi de îmbunătăţit la nivel de condiţii pentru investitorii în România, din punctul tău de vedere?
Nadia Crişan: În primul rând cred că ar trebui să existe profesionişti în ministerele de resort. Haideţi să vă dau un exemplu cu ce se întâmplă în SUA. Acolo nu contează că preşedintele Trump este investigat sau poate fi investigat sau va fi investigat. Orice angajat al Departamentului de Stat, Departamentului Comerţului, Departamentului Energiei, îşi duce în fiecare zi de proiect mandatul stabilit de către administraţie, indiferent dacă preşedintele sau vicepreşedintele sau secretarul acelei agenţii este în pericol sau acuzat de ceva sau neacuzat sau promovat. Asta înseamnă să ai continuitate. Dacă lucrul acesta se va întâmpla şi în România, va fi foarte bine. Singurul moment în care un angajat public, un oficial al statului american nu-şi desfăşoară activitatea este atunci când este închidere de guvern, acel shutdown despre care s-a vorbit în trecut, când practic Congresul blochează funcţionarea guvernului, ne mai finanţându-l. Acesta este singurul context în care guvernul ia o pauză din activitatea curentă. Dacă s-ar întâmpla şi la noi lucrul acesta ar fi extraordinar, pentru că indiferent de evoluţiile politice, de schimbările de miniştri, secretari de stat, configuraţiile politice, România ar continua să funcţioneze, investitorii ar continua să primească licenţe, autorizaţii, de mediu, de tot felul. Din contră, nu numai că nu funcţionează, dar trebuie să reia toată procedura administrativă atunci când un ministru se schimbă şi trebuie rediscutat proiectul de lege sau act administrativ, cu noul ministru. Este absolut îngrozitor să obţii 11 semnături şi în momentul în care o ai şi pe a12a, ministrul numărul 1 nu mai este şi trebuie să reiei tot circuitul. Este absolut fără precedent, cred că-i un lucru...nu ştiu unde se mai întâmplă într-o ţară membră NATO şi UE.
Cristina Cileacu: Dar asta este o chestiune de sistem sau este o chestiune a lipsei profesioniştilor din sistem?
Nadia Crişan: Este o chestiune a legislaţiei din România, care trebuie modificată pentru a nu avea...nu semnează un cetăţean în nume personal, semnează în numele ministerului. Cu alte cuvinte, acea instituţie cred că este un suveran, aşa ar trebui să-şi menţină identitatea şi semnătura. Deci, pe de o parte avem blocajele legislative care nu ne permit fluidizarea procesului,şi pe de altă parte, din cauza acestui context cred că este nesiguranţa celor care lucrează în aparatul administrativ, că dacă există instabilitate politică, dacă există schimbări la nivelul ministerului, mai continuă acel proiect sau nu. Pe mine mă preocupă faptul că proiectele nu sunt în interes naţional, ci sunt văzute în interesul unei administraţii, în interesul unui partid, a unui individ. Acest lucru nu este în interesul României.
România, vocea care NU contează
România are o voce coerentă pe plan extern, dar nu este deloc una puternică. Facem tot ce trebuie în relaţia cu partenerii, însă pare că nu ştim să avem iniţiativă şi să punem pe agenda internaţională un proiect care să ne avantajeze în primul rând pe noi. Lipseşte din palmaresul nostru un fel de România first, România în primul rând, dacă am tot menţionat modelul american. Desigur, comparaţia cu super-puterea Statelor Unite este forţată, dar putem concluziona că ştim prea puţin ce vrem.
Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre interesul României, după cum ştii, la „Paşaport diplomatic” vin foarte mulţi diplomaţi, desigur, şi lideri străini şi auzim foarte des la „Paşaport diplomatic” că nu prea ştim ce vrem şi că România nu se raportează pe plan extern, nu are un rol fix, nu prea ştie să-şi exprime dorinţele. Mai pe româneşte, nu are o strategie. Tu cum vezi lucrurile?
Nadia Crişan: Strategii au existat întotdeauna, că dacă România se pricepe la ceva, mai precis unele administraţii se pricep la ceva este să schimbe mereu strategiile. E foarte bine că le schimbă. Important este care este situaţia de fapt în baza căreia schimbă mereu modul de lucru sau strategia. Dacă este o strategie sau nu, pentru România, a politicii externe sau a politicii comerciale, e greu de spus, pentru că mi se pare că la acest moment există un oarecare blocaj în ce priveşte priorităţile şi interesul naţional al României şi cred că e nevoie de o evaluare reală asupra benefiicilor pe care le-ar aduce politica diplomatică şi comercială a României, în interesul cetăţeanului.
Cristina Cileacu: Ce anume ne lipseşte să urmăm această strategie, oricare ar fi ea, în politica externă şi în afacerile pe care le facem cu alte state?
Nadia Crişan: Orice strategie implică întrebarea „cum”. Cum facem ceva? Din ce am văzut eu în SUA, succesul se întâmplă atunci când există disciplină şi concentrare, tocmai pentru a se livra acea strategie. Dacă noi vom continua să ne întrebăm mereu de ce facem, o dată ce s-a luat o decizie. Dacă noi vom continua să ne întrebăm dacă vine un lider nou, oare trebuie să facem acelaşi lucru discutând de acelaşi guvern, deci nu discutăm de patru ani mai târziu. Deci, în cadrul aceluiaşi mandat, pur şi simplu se schimbă liderul instituţiei. Cred că strategia este greu de implementat atunci când oamenii din spatele ei nu cred în ea, nu au această disciplină şi această putere de concentrare. Fără aceste ingrediente este mai greu de dus la bun sfârşit o strategie.
Investitorii străini, vinovaţii de serviciu
„Investitorii străini sunt răi şi vor să profite de noi, ca să facă ei bani”. Discursuri cu variaţiuni pe aceeaşi temă se aud în toate ţările unde populiştii vor să pună mâna pe putere sau au deja conducerea, dar nu ştiu cum să o gestioneze. Apar aşadar vinovaţii general valabili şi dacă ei sunt din alt colţ de lume, în mod categoric sunt principalii suspecţi.
Cristina Cileacu: Am vorbit despre investiţii şi investitori în România, nu doar în România, dar acum, în perioada alegerilor se aud glasurile populiste, poate mai puternic ca altă dată, în care auzim celebrul discurs „nu ne vindem ţara", investitorii au propriile interese, vor să ne fure resursele şi lista poate continua. Cum se poate combate această mentalitate, pentru că este o mentalitate.
Nadia Crişan: Dacă celor care au această părere li se pare că două din statele foarte dezvoltate din Europa, pentru că ne uităm doar la Europa, cum ar fi Marea Britanie şi Olanda, şi-au vândut ţara atunci când au invitat cei mai mari investitori în resurse naturale să aducă valoare adăugată şi să exploreze şi apoi să exploateze resursele acestor ţări, şi-au vândut ţara, atunci cred că aceste persoane care au acest discurs, au dreptate. Dar dacă avem părerea că sunt modele de urmat, atât Marea Britanie în mod special în ce priveşte evoluţia economică şi dezvoltarea strategică, bine ar fi să învăţăm din lecţiile acestor ţări, din nou, europene, dacă de multe ori Europa ne este cel mai apropiat model şi cel mai proxim.
Combinaţia bună a politicului cu economia
Cristina Cileacu: În viitorul să spunem apropiat sau poate puţin mai îndepărtat, România chiar poate avea o voce în politica externă, măcar europeană, dacă nu la nivel mondial?
Nadia Crişan: Dacă politica externă a României va fi bazată pe priorităţile din teren, pe potenţialul nostru de a aduce experţi cu o reputaţie foarte bună, cu o evaluare globală pentru că politica externă trebuie să fie şi una comercială, nu doar una politică. Noi trebuie să ne întrebăm ce nevoi există în România şi cum pot fi ele livrate în extern, în legătură cu aliaţii noştri, în alianţă, evident. Nu trebuie să preluăm teme pe care ni le dau alţii şi să ne gândim cum le putem rezolva noi. Noi trebuie să mergem la target, este ca o frabrică. Dacă ştiu pe ce piaţă vreau să vând, acelei pieţe mă voi adresa şi în acea piaţă voi îndeplini condiţiile pentru a maximiza producţia. Aşa trebuie să fie şi diplomaţia.
Cristina Cileacu: Doar că la noi, politica intervine când practic nu este cazul şi este deseori folosită în interes personal. Se întâmplă asta şi în America?
Nadia Crişan: În orice stat care îşi cunoaşte foarte bine priorităţile şi a ajuns în liga majoră, există o combinaţie bună între politic şi economic. Sper să reuşim asta şi în România.
Editor web: A.P.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
