Cum va arăta America în următorii patru ani? „Este mai puțin un pericol să alunece spre un fel de cale autoritară, decât cred mulți”
Cui îi este frică de Donald Trump? Preşedintele-ales al Statelor Unite se grăbeşte să îşi formeze viitorul guvern şi pare de neoprit în demersurile sale. Sau nu, pentru că deşi Republicanii au majoritate politică peste tot, instituţiile americane sunt gândite diferit şi alinierea în spatele liderului este opţională. Cum va arăta America în următorii patru ani? Primim detalii de la Edward Rhodes, profesor de federalism la Universitatea George Mason.
Cristina Cileacu: Edward Rhodes, profesor de guvernare și afaceri internaționale la Universitatea George Mason, bine ați venit la Pașaport diplomatic.
Edward Rhodes: Mulțumesc pentru invitaţie.
Furia oamenilor s-a manifestat la urne
Cristina Cileacu: Dle profesor, aveţi un nou preşedinte ales, Donald Trump este noul președinte ales al SUA și a câștigat toate statele cheie, votul popular și tot ce s-a putut. S-au săturat americanii de politicienii care au promis schimbări, dar nu au făcut atât de mult pe cât și-ar dorit și preferă acum, să spunem, alte tipuri de personalități, cum ar fi politicienii care vin cu soluții dure, dar uneori sunt mai puțin democratice?
Edward Rhodes: Cred că aveți dreptate că americanii, la fel ca oamenii din atâtea locuri din lume, s-au săturat de politicieni care nu dau rezultate și pur și simplu sunt supărați pe felul în care viața lor este mai puțin reușită decât sperau. Nu cred că ei au încredere în președintele Trump că va da rezultate. Cred că ce am văzut este în mare parte un vot negativ pentru administrația Biden și a fost despre câți americani simt că țara se îndreaptă într-o direcție greșită referitor la economie, imigrație și alte probleme sociale, probleme de transformare socială, unde mulți americani simt că politicienii progresiști, precum președintele Biden sau vicepreședintele Harris, fac presiuni pentru schimbări în societate pe care mulți americani mai tradiționali le găsesc, le consideră inacceptabile sau le găsesc dezgustătoare.
A fi sau a nu fi un preşedinte bun
Cristina Cileacu: Putem spune că președintele Biden nu a fost un președinte bun pentru Statele Unite? Sau cum să vedem acest vot împotriva a tot ceea ce reprezintă acum Partidul Democrat?
Edward Rhodes: Da, de fapt, cred că președintele Biden a făcut o treabă impresionantă în circumstanțe foarte dificile. Și cred că istoricii, în aproximativ 5 sau 10 ani, îl vor aprecia pe președintele Biden foarte, foarte mult. Economia a fost un lucru foarte dificil de gestionat cu epidemia de Covid și închiderea unei mari părți a economiei americane. Necesitatea de a reporni economia americană fără a genera niveluri ridicate de inflație și fără a declanșa o recesiune a fost făcută cu mare pricepere sub președintele Biden. Investiții masive în infrastructură, cărora nu le vedem încă impactul, dar care în următorii 20 de ani vor aduce dividende uriașe. Deci cred că președintele Biden a făcut de fapt o treabă foarte, foarte pricepută.
Dar americanii, ca mulți oameni din întreaga lume, sunt pur și simplu supărați. Ceea ce vedem aici în America, ca în atâtea locuri din lume, este o tranziție de la vechea economie industrială, bazându-se pe fabrici mari, care angajau multă forță de muncă calificată sau necalificată, o trecere de la asta la o economie postindustrială, în care educația este mult mai importantă și în care oamenii din clasa muncitoare constată că au mai puțină importanță, un rol mai mic de jucat.
Și cred că ceea ce vedem în America este, din nou, acest tip de furie. Nu cred că a fost ceva ce ar fi putut face președintele Biden, care i-ar fi făcut fericiți pe americani. Acesta este doar un moment dificil pentru mulți, mulți americani, ultimii 70 de ani de transformare și, sincer, următorii 20 de ani de transformare vor fi foarte grei. Și cred că a fost pur și simplu un an prost pentru a fi Partidul Democrat. Și cred că, de fapt, Partidul Democrat a făcut lucrurile bine, cum te-ai aștepta de la un partid care era la Casa Albă și trebuia să aibă un rol major în Congres, în ultimii patru ani.
Partidele clasice se transformă
Cristina Cileacu: Ceea ce vedem acum, direcția în care merg cele două partide tradiționale din Statele Unite, atât republicani, cât și democrați, avem pe de o parte, mișcarea MAGA, Make America Great Again. Asta înseamnă că partidul republican alunecă spre dreapta, mai spre extrema dreaptă. Și de cealaltă parte a Partidului Democrat, vedem acum că Kamala Harris a pierdut alegerile. Este o alunecare spre stânga mai extremă. Credeți că este o situație temporară sau partidele se vor transforma efectiv și vor rămâne ca atare?
Edward Rhodes: Cred că de fapt vedem ceea ce poate fi o realiniere a partidelor politice, că Partidul Republican, în ciuda faptului că a câștigat o victorie frumoasă în acest an foarte rău pentru Partidul Democrat, Partidul Republican este profund divizat. Este profund împărțit între republicanii tradiționali, care sunt foarte conservatori cu problemele economice, care ar dori să vadă un buget echilibrat sau cel puțin ceva mult mai aproape de un buget echilibrat, care ar dori să vadă cheltuieli federale reduse, chiar dacă asta ar putea însemna taxe mai mari, deși nu le plac taxele, nimănui nu îi plac taxele.
Iar republicanii tradiționali sunt relativ moderați în problemele sociale. Sunt poate mai conservatori decât mulți democrați în probleme sociale, dar nu sunt extrem de conservatori. Și ce vedem cu mișcarea MAGA este o mișcare mult mai populistă. Oamenii din clasa muncitoare își văd rolul în scădere. Acum este o diferență uriașă de gen. Sunt bărbații tineri care sunt supărați că nu își găsesc locuri de muncă, familiile tinere care sunt supărate pentru că nu își pot permite să cumpere o casă, tinerii bărbați care consideră că rolurile lor de gen sunt provocate.
O mare parte din ceea ce a fost un nucleu tradițional democratic al partidului s-a unit în această mișcare MAGA. Și ca rezultat, mulți republicani tradiționali, sunt oameni cărora dl. Trump le spune "republicani doar cu numele" sau RINO. Și într-adevăr, acesta este tradiționalul Partid Republican, care este eliminat. Deci cred că va fi interesant în următorii 2 - 4 ani.
Deși am văzut o mulțime de democrați (n.r. dintre republicani) rămânând acasă și care nu au votat la aceste alegeri, este, de asemenea, un sentiment foarte puternic în rândul multor elite din Partidul Republican că nu vor să facă parte din acest Partid Republican. Ei ar dori să facă parte din partidul de guvernământ, dar nu le plac tipurile de politici sociale care sunt introduse.Ei cred că linia dură privind imigrația, pe care președinte-ales o promovează, pentru care dl. Trump face presiuni, va fi dezastruoasă pentru economia SUA, este ceea ce toți economiștii au convenit, că nu poți scăpa de atât de mulți imigranți, fără probleme majore.
Ei cred că accentul pus pe tarifare va fi, din nou, dezastruos pentru economia SUA, că va genera o cantitate enormă de inflație. Deci, din nou, cu cât partea Partidului Republican este mai educată și mai tradițională, oameni cu mai multe interese economice mai profunde și pe termen lung sunt foarte nemulțumiți de ceea ce dl. Trump sugerează. Și de aceea cred că vom continua să vedem o luptă.
Dar dacă dl. Trump câștigă, dacă, de exemplu, toți candidații săi pentru funcții de conducere în administrația sa reușesc să treacă prin Senat, dacă Senatul dacă republicanii din Senat pur și simplu cedează și îi dau lui dl. Trump tot ce vrea, atunci cred că veți vedea un exod al elitei din Partidul Republican. Și vedem deja o mișcare a clasei muncitoare americane către Partidul Republican. Deci cred că ceea ce reprezintă partidele și pozițiile pe care le îmbrățișează probabil se vor schimba destul de mult în următorii 2 până la 8 ani.
Elon Musk şi politica americană
Cristina Cileacu: Ce înseamnă o prezență a unui personaj precum Elon Musk pentru noua administrație? Este un semn bun pentru poporul american?
Edward Rhodes: Ca și în cazul atâtor gânduri ale președintelui-ales ale președintelui Trump, este greu, prea greu să înțelegi exact ce se întâmplă în mintea lui. Este greu de înțeles cât va dura ceea ce vedem. Dl. Trump și dl. Musk sunt amândoi renumiți pentru dimensiunea ego-ului lor și este extraordinar să-i vezi pe cei doi în aceeași cameră împreună, cel puțin pretinzând că sunt prieteni. Pentru unii dintre noi, cel puțin, este cam dificil să vedem cum două personalități dominante, persoanele care nu tolerează niciun dezacord vor reuși să se înțeleagă pe termen lung.
Opiniile dlui Musk cu privire la politici sunt puțin imprevizibile și puțin idiosincratice, iar opiniile dlui Trump cu privire la politici sunt extrem de idiosincratice. Nu cred că pozițiile sale se leagă foarte bine. Nu este prea multă coerență în multe dintre pozițiile sale. Același lucru este valabil și pentru dl Musk. Nu pot, nici măcar nu pot începe să ghicesc care sunt consecințele prezenței dlui Musk printre consilierii președintelui. Dar îmi este greu să-mi imaginez că va dura foarte mult.
Temele de campanie şi realitatea
Cristina Cileacu: Avem amintirea primei administrații a lui Donald Trump. Și Bob Woodward a descris-o foarte bine în cartea sa, Frica. Donald Trump pare acum mult mai pregătit pentru a pune pe picioare o nouă administrație. Credeți că din toate listele pe care le-a anunțat în campania sa, în timpul campaniei sale, va reuși să transforme în realitate multe lucruri din această listă sau mai puține?
Edward Rhodes: Cred că mai puține. Lucrurile pe care le propune sunt foarte, foarte dificile din punct de vedere al politicilor, în privința punerii lor în aplicare. De exemplu, deportarea a până la 11 milioane de oameni va fi foarte complicată. Și nu numai că va fi dificil să adoptăm toată legislația pentru a pune oamenii potriviți în locul potrivit, dl. Trump a indicat că va încerca să folosească armata SUA pentru a înființa lagăre de detenție pentru oamenii care vor fi deportați. Și acest lucru este foarte complicat. Și multe dintre aceste instituții vor ezita să îmbrățișeze rolurile pe care dl. Trump și le imaginează pentru ele. Deci, ceva de genul deportării a 11 milioane de oameni nu va fi ceva ce pur și simplu pocnește din degete și se face. Acest lucru va fi foarte dificil.
În mod similar, ridicarea unui zid tarifar în jurul Statelor Unite și, în special, impunerea unor tarife ridicate asupra Chinei va fi extrem de controversată din cauza efectelor economice pe care le va avea asupra diferitelor sectoare ale economiei americane, inclusiv a unora dintre cei mai puternici susținători ai lui Trump și ai Partidului Republican, care vor fi răniți foarte grav de unele dintre aceste politici. Cred că în timp ce dl. Trump ar putea încerca să facă totul dintr-o dată, de fapt, doar unul sau două dintre aceste lucruri îi vor ocupa toată atenția, ar putea să-i ocupe toată atenția și să-și preia toată pârghia politică, pentru că fiecare dintre acestea va fi foarte dificil de realizat.
Deci, ca o chestiune practică, dl. Trump ar putea fi obligat să prioritizeze. Este mai interesat de problema imigrației, de problema tarifelor, de eliminarea diversității și a programelor de echitate și incluziune în școlile americane, de scoaterea femeilor din rolurile de luptă din armata americană? Sau este mai interesat să încerce să pună capăt războiului din Ucraina sau să abordeze problemele din Gaza și Israel? Adică, oricare unul sau două dintre acestea ar fi o întreprindere uriașă pentru orice administrație. Deci, cred că, ca o chestiune practică, va fi forțat să decidă unde vrea să-și dedice atenția. Și așa că suntem și noi curioși este să vedem încotro se îndreaptă cu asta.
O altă problemă pentru el, care îi va limita eficacitatea, este că o serie dintre cei alegeși de el pentru funcții de conducere în administrație sunt pur și simplu străini de subiect, în sensul că nu au deținut acest tip de poziții înainte, dar nu au deloc pregătirea pe care a-i aștepta-o și care ar putea fi necesară pentru a fi eficienți în aceste roluri. Și aici, permiteți-mi să dau doar un exemplu.Dl. Pete Hegseth, pe care președintele Trump l-a nominalizat pentru a fi secretar al apărării, îi susține pozițiile lui Trump în multe chestiuni, dar dl. Hegseth este un comentator de televiziune. Nu a ocupat niciodată un post executiv superior. Iar Departamentul Apărării, printre altele, este una dintre cele mai mari corporații din lume în ceea ce privește cumpărarea și vânzarea, contracte.
De asemenea, necesită o gândire juridică, precum și o gândire strategică, militară. Și dl. Hegseth, orice alte mari calități ar avea, nu are cu adevărat acest gen de pregătire. Și dl. Hegseth, orice alte mari calități ar avea, nu are cu adevărat acest gen de pregătire. Deci, atunci când alege loialiști extremi pentru diverse funcții, dl. Trump își încetinește în anumite privințe agenda, deoarece alege indivizi care nu au neapărat cunoștințe detaliate despre cum funcționează sistemul, cum să facă lucrurile să se întâmple și, prin urmare, sunt puțin mai predispuși să facă dezordine încercând să pună în aplicare ideile politice pe care le împărtășesc cu dl Trump.
Test pentru democraţia americană
Cristina Cileacu: În această notă, pentru că președintele Biden, în timpul campaniei sale, a spus constant că democrația este amenințată dacă Donald Trump devine președinte, vor reuși instituțiile democratice puternice ale Statelor Unite să supraviețuiască unei noi administrații Trump?
Edward Rhodes: Cred că da. Am mult mai multă încredere în instituțiile americane decât mulți alții. Expertiza mea este în mare parte în studierea istoriei americane. Și este adevărat că suntem într-o perioadă dificilă din istoria americană. Dar dacă o comparăm cu stresul asupra instituțiilor noastre democratice cu care ne-am confruntat de mai multe ori în trecut, acest lucru este relativ modest. Sunt îngrijorat, cred că multe dintre lucrurile pe care le-a spus președintele-ales Trump sunt foarte îngrijorătoare și că cred că are tendințe autoritare puternice care vor trebui urmărite.
Dar cred că este mai puțin un pericol ca America să alunece spre un fel de cale autoritară, decât se așteaptă decât cred mulți oameni. Prima provocare evidentă aici și primul test va fi să vedem cum reacționează Senatul SUA în fața dlui. Trump. Partidul lui Trump, Republicanii controlează Senatul, dar Senatul are dreptul să nu confirme, să refuze să confirme numirile pentru pozițiile superioare ale administrației făcute de dl. Trump.
Și având în vedere faptul că un număr dintre acești candidați pentru aceste funcții sunt considerați pe scară largă ca fiind extrem de necalificați și cu un caracter moral dubios, poate fi neobișnuit, dar este foarte posibil ca Senatul controlat de republicani să respingă acești candidați și va fi o confruntare: fie dl. Trump va fi forțat să-și retragă candidații sau Senatul îi ia în considerare și să-i respingă. Dl. Trump face presiuni asupra Senatului să nu îi respingă și exercită presiune asupra Senatului pentru a crea o cale ocolitoare, prin care Senatul nu ar trebui să voteze într-un fel sau altul, iar candidații săi ar fi în continuare acceptați. Așadar, va fi interesant să vedem dacă Senatul își joacă sau nu rolul constituțional deplin în verificarea sau asigurarea faptului că numiții pentru funcții superioare au calitățile morale și intelectuale pe care poporul american ar dori să le vadă într-o numire.
Senatul SUA, accentul pe democraţie
Cristina Cileacu: Chiar dacă sunt din Partidul Republican? Pentru că, în democrația noastră tânără, aici, în România, de obicei dacă partidul decide într-un fel, toată lumea se aliniază. Nu este cazul în Statele Unite?
Edward Rhodes: Nu este cazul, pentru că partidele de aici, în Statele Unite, sunt mult mai descentralizate. Și este și faptul că senatorii SUA sunt aleși nu la nivel național, ci în statele lor de origine. Sunt aleși pentru un mandat de șase ani. Și înțelegerea este că Senatul și președintele vor vedea lucrurile diferit. De fapt, modul în care este concepută Constituția noastră, a fost concepută în mod deliberat pentru a se asigura că, Camera Reprezentanților, Camera noastră inferioară, va deține un control asupra Senatului și Senatului asupra Camerei și că ambele se vor opune președintelui și vor fi suspicioși față de președinte,când președintele propune lucruri.
Toate aceste instituții sunt profund geloase pe prerogativele și puterile lor. Și astfel unul dintre lucrurile pe care le vom vedea este dacă America este atât de politizată în acest moment, încât senatorii votează în funcție de alinierea lor de partid sau că senatorii votează conform așteptărilor că Senatul va fi o contrapondere a președintelui, dacă senatorii vor vota pentru a susține demnitatea și respectul pentru Senat. Vom vedea cum rămâne, dar nu ar fi deloc surprinzător să vedem o diviziune la nivelul Partidului Republican, și pentru ca diferite instituții, Senatul, Camera și președintele să aibă opinii foarte diferite cu privire la direcția Statelor Unite și cine ar trebui să servească președintele în cabinetul său.
Cristina Cileacu: Dle profesor Rhodes, vă mulțumesc foarte mult pentru această discuție.
Edward Rhodes: Mulțumesc.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
