Cercetarea depinde în mare măsură de propriile fonduri, din cauza legislaţiei. La Staţiunea de Cercetare de la Murfatlar se produc cantităţi importante de vin, care sunt apoi vândute. Nu e însă suficient pentru a acoperi toate nevoile.
„Perspectiva este destul de cenuşie, pentru că avem o lege a bugetului, cu un articol special dedicat cercetării din agricultură, articolul 29, care prevede clar că cercetarea din agricultură nu poate fi finanţată de la bugetul de stat decât dacă este reorganizată prin Hotărâre de Guvern. O reorganizare care nu depinde de noi şi reorganizare care trebuia făcută de șase ani”, explică Aurora Ranca, directorul SCDVV Murfatlar.
Cu toate problemele, angajaţii muncesc, totuşi, din greu, pentru a obţine un vin cât mai bun.
„Trebuie să fim foarte atenţi de la recoltarea strugurilor, cum îi recoltăm, cum fermentăm vinurile, musturile, cum le condiţionăm, cum le pregătim îmbuteliatului. Este o muncă destul de grea”, spune Petru Boloş, şeful staţiei de vinificaţie.
Staţiunea de Cercetare Viticolă de la Murfatlar are în administrare 160 de hectare de pământ din care se pot obţine anual aproximativ 800.000 de tone de vin.
Salariul unui cercetător de la Murfatlar porneşte de la 1.000 de lei şi poate ajunge până la 2.500 de lei, în funcţie de vechime. Staţiunea care încearcă să găsească soiuri alese există pe hartă de 125 de ani şi a fost laureată la concursuri de viticultură din ţară şi Europa.
Un contraexemplu: Târgu Bujor, Galați
Există şi exemple de succes în ţară. Pentru a nu dispărea de pe harta viticulturii româneşti, în urmă cu doi ani, cercetătorii de la Staţiunea Viticolă Bujoru, din judeţul Galaţi, au luat două milioane de euro, fonduri europene. La 40 de ani de la înfiinţare, staţiunea are acum o linie de îmbuteliere şi un laborator de vinificaţie. În plus, cercetătorii au reuşit să omologheze şi nou un soi nou de viţă numit Bujorul.
„S-a dorit a fi un proiect de a crea un un laborator integrat. Laborator integrat mă refer la obţinerea producţiei, transportul, procesarea, fermentarea în cisternă cu temperatură controlată”, explică Aurel Ciubucă, secretar ştiinţific SCDVV Bujoru.
Staţiunea a ieşit, recent, pe piaţă, cu vinuri îmbuteliate şi etichetate.
- Până acum nu puteam comercializa datorită faptului ca nu aveam o instalaţie de îmbuteliere, spune Alina Donici, director la Staţiunea de Cercetare Viticolă Bujoru.
- Şi unde vindeaţi vinul sau ce făceaţi cu vinul pe care îl produceaţi?
- Vindeam vrac.
Un vin cu care cei de la Staţiune se mândresc este Prinţesa Covurluiului: „Este un vin deosebit, un vin de desert și îl recomandăm cu plăcere. A luat numeroase medalii de aur la diferite concursuri naţionale şi internaţionale”.
Staţiunea Viticolă Bujoru are 80 de salariaţi şi se autofinanţează din anul 2000. Cei de aici vând vin, struguri și butași obținuți din propria pepinieră. Cu acești bani reușesc să acopere cheltuielile de întreținere, salariile și forța de muncă sezonieră.