Cam 5.000 de siderurgiști au protestat astăzi pe străzile Bruxellului. Au venit din 17 state în care se produce oțel, și toți se tem că își vor pierde locurile de muncă și cer Uniunea Europene să ia măsuri.
„Credem că prețul de dumping al Chinezilor ne schilodește. Nu jucăm după aceleași reguli.”
***
„Sunt multe tensiuni în acest sector și oamenii nu au siguranța zilei de mâine.”
Ceva mai mult de 200 de dolari este cotația tonei de oțel, de aproape 6 ori mai mică decât era în 2008. De atunci, omenirea a trecut printr-o criză economică și cererea a scăzut.
În plus, oțelul chinezesc se vinde cu contract direct la prețuri mult mai mici decât la bursele de mărfuri. Chiar și la jumătate de preț. Asta pentru că forța de muncă este mult mai ieftină în China decât în Occident.
Producerea oțelului presupune și arderea unor mari cantități de cărbuni, deci poluare, însă în China, normele de poluare sunt ca și inexistente. Toate acestea au făcut ca în ultimii 7 ani, peste 85 de mii de siderurgiști europeni să își piardă locurile de muncă, însă în acest calcul nu intră și cei care asigurau servicii conexe pentru acest sector.
În următoarele luni, Uniunea Europeană ar urma să semneze un acord comercial cu China, care este de fapt, al doilea partener comercial al U.E. Acordul va elimina mai multe taxe vamale, lucru care va face ca oțelul chinezesc să fie vândut la un preț chiar mai mic pe piețele europene. În turnătoriile europene încă mai lucrează 350 de mii de oameni.
Dacă se iau în calcul și companiile care asigură diverse servicii pentru acest sector, s-ar putea pierde chiar și 2 milioane de locuri de muncă. România mai produce 7 milioane de tone de oțel brut și țevi pe an, o cantitate de 3 ori mai mică decât în urmă cu 35 de ani. Cele mai multe combinate de profil au fost închise și în acest sector mai lucrează 8 mii de oameni.