Exclusiv Vom avea un „război cald” în Ucraina? „Putin nu vrea război, vrea să negocieze. Dar vrea acum, când NATO e încă slab pe flancul estic”

De mai bine de o lună, Vladimir Putin a început să-şi marcheze teritoriul aşa cum ştie el mai bine: cu dâre groase de noroi trasate de şenilele tancurilor, la graniţa de sud a Rusiei cu Ucraina. De câteva săptămâni, se vorbeşte tot mai mult despre iminenţa izbucnirii în regiune a unui aşa-numit „război cald”, undeva în luna ianuarie, ba chiar a unui blitzkrieg pe care armata rusă l-ar putea duce la bun sfârşit, într-un conflict cu durata de 7-10 zile. Cu toate acestea, analiştii consultaţi de digi24.ro consideră că Putin nu îşi doreşte un război cald în regiune, ci doar să negocieze de pe poziţii de forţă cu NATO, acum, când alianţa nord-atlantică este încă slabă şi vulnerabilă pe flancul ei estic.

Să facem un exerciţiu de imaginaţie: Hoarde de tancuri ruseşti, susţinute de maşini de luptă ale infanteriei şi transportoare blindate trec graniţa ucraineană în ianuarie 2022. Blindatele atacă pe un front larg, în bubuitul artileriei care deschide un impresionant baraj de foc în faţa propriilor forţe terestre, concomitent cu desanturi aeriene în care regimente de paraşutişti sunt aruncate pe flancurile invaziei sau în spatele liniilor ucrainene, pentru a controla rutele de acces şi podurile şi a împiedica astfel armata ucraineană să întărească trupele greu încercate din prima linie. Atacul e susţinut de elicoptere de asalt şi avioane de luptă care lovesc liniile de aprovizionare, în vreme ce rachetele tactice şi de croazieră lovesc şi mai în adâncime punctele de comandă şi alte obiective strategice ale Kievului.

Acest gen de atacuri masive au făcut de altfel obiectul amplelor manevre militare Zapad-21, organizate de Rusia la graniţa NATO în luna septembrie 2021.

„Acestea sunt tactici de luptă de genul celor care se predau la academiile militare, de tipul «asediul Berlinului» (din 1945), iar ruşii nu mai fac aşa ceva. O astfel de invazie, cu Ucraina ocupată, este un scenariu vehiculat doar de către cei care nu ştiu cum funcţionează armata rusă. E exclus să vedem un război care să implice concentrări de forţe şi tactici precum cele folosite la uriaşul exerciţiu Zapad-21”, a declarat, pentru digi24.ro, Armand Goşu.

Cu atât mai puţin e probabilă izbucnirea unui război deja anunţat prin diversele scurgeri de informaţii din presa internaţională şi despre care toată planeta ştie că va avea loc în ianuarie-februarie 2021. Opinia lui Goşu:

Războiul nu se anunţă la mica publicitate

Sau, altfel spus:

Cu cât e mai la vedere, cu atât e mai puţin probabil să fie război

Practic, aceste noi jocuri de război, în care Rusia concentrează la vedere, la graniţa cu Ucraina, atât de multă tehnică de luptă vizibilă din satelit, nu aduc automat garanţia că Putin va recurge şi la o invazie similară vechii doctrine a armatei sovietice de pe vremea defunctei URSS.

O variantă a Kremlinului, vehiculată, în acest context, de istoricul şi analistul militar Ovidiu Raeţchi, ar fi folosirea, mai degrabă, a unor tactici de război hibrid în regiune, în care trupele regulate să joace rolul de sperietoare: manevrele militare devin astfel, în sine, o armă pe care Moscova o foloseşte pentru a-şi atinge scopurile dorite.

Obiectivul lui Putin este astfel punerea de presiune (unde „presiune”, în retorica Moscovei, înseamnă aici tancuri pe graniţă) pe Ucraina şi, simultan, pe Occident şi ţările NATO. Scopul: Putin vrea să negocieze, dar vrea să o facă în termenii săi, arată Armand Goşu.

O opinie similară are şi fostul ministru de Externe, Cristian Diaconescu, care crede că Putin nu blufează, iar acțiunile militare pe care le ordonă sunt foarte atent calculate, ca un „test de stres” pentru Vest și sunt, în final, o formă de negociere, deşi motive de îngrijorare există, iar situaţia este, într-adevăr una extrem de delicată. 

Când Putin masează sute de mii de soldaţi pe frontieră, el nu se pregăteşte neapărat de război. Nu. El se pregăteşte de negocieri

Liderul de la Kremlin îţi doreşte astfel un nou aranjament de securitate mondială post Război Rece: Putin vrea ca Vestul să recunoască acum, la 30 de ani de la prăbuşirea fostului URSS, sfera de influenţă a Moscovei în fostul spaţiu sovietic.

Ţinta lui Putin, a arătat analistul într-o declaraţie la Radio România Cultural, este, practic, anularea promisiunii NATO de integrare a Ucrainei şi a Georgiei în spaţiul euroatlantic. Putin vrea să tragă astfel o linie pe hartă dincolo de care să poată spune:

Iată, acesta e spaţiul meu, voi (Occidentul) nu aveţi ce căuta aici, iată, eu pot muta oricâte tancuri şi tunuri în acest spaţiu, pot să bat şi populaţia, nu vă priveşte pe voi ce se întâmplă în acest spaţiu

Iar momentul este unul extrem de sensibil: în prezent, în SUA, se redactează strategia de securitate naţională.

„Întrebarea este dacă, în această strategie, va exista un capitol despre Ucraina și Marea Neagră. Rușii anticipează acest lucru și pun presiune pe SUA, în speranța că acest capitol nu va fi inclus în strategie”, a spus Degeratu.

În cazul lui Putin, adaugă Goşu, mai este şi o chestie de vedetism, din dorinţa sa de a rămâne sub lumina reflectoarelor. Un scenariu similar s-a consumat deja în luna aprilie: manevre militare cu aproape 100 de mii de militari ruşi la graniţa ruso-ucraineană, urmate apoi de summitul de la Geneva dintre Biden şi Putin.

Ce vrea şi, mai ales, ce trebuie să facă NATO în relaţia cu Rusia

„Vladimir Putin testează tot timpul Occidentul. În acelaşi timp, Putin îţi spune ce vrea. Dacă nu e foarte clar că Occidentul a înţeles, el revine, vine cu o addendă, de tipul: dacă aveţi dificultăţi să înţelegeţi ce vă spunem noi, uite, vă mai ajutăm o dată, vă ajutăm, vă facem un rezumat”, a arătat expertul român în spaţiul ex-sovietic.

O problemă este că NATO nu ştie ce vrea, în acest moment, în relaţia cu Rusia. Ministrul ucrainean al apărării a acuzat deja Germania că s-a opus unor achiziţii de armament.

„Putin nu vrea război, vrea să negocieze. Putin vrea acum negocierea pentru că tu (NATO) eşti slab pe flancul estic şi pentru că şi Ucraina e destul de slabă şi el poate, printr-un blitzkrieg de 10 zile pe teren, să-şi creeze un avantaj tactic şi să oblige Kievul să negocieze un armistiţiu. Or, NATO a rămas îngheţat la nivelul cartei NATO-Rusia din 1997”, a spus Goşu.

Cu alte cuvinte, NATO trebuie cumva să se trezească şi să aducă trupe, tot mai multe trupe la graniţa sa estică. Trupe şi echipamente inclusiv în România. SUA şi alianţa nord-atlantică ar trebui astfel să intre în negocieri directe cu Rusia abia după ce-şi vor întări semnificativ prezenţa militară în flancul de est. Iar singurul merit al lui Putin din acest moment este că liderul de la Kremlin a reuşit, prin invadarea peninsulei Crimeea, în 2014, să ne asigure că Rusia va fi un duşman activ şi agresiv pentru încă cel puţin trei generaţii.