Oficial, în România sunt peste 600.000 de romi. Carmen Gheorghe este una dintre ei. Are 33 de ani şi este doctorand pe problematica femeilor rome pe piața muncii și președintele asociației E-Romnja.
„Atunci când spunem romi, ne gândim la persoane nespălate, la persoane tuciurii, maneliști, persoane care fură, persoane care cerșesc, și-n niciun caz la romi care pot face și altceva în afară de stereotipurile noastre. (...) Suntem cei despre care nu se vorbește foarte des la televizor. Nu se scriu articole despre noi, decât rareori, nu suntem arătați nici măcar cu degetul, și asta pentru că suntem invizibili. Și spun asta pentru că odată ce dobândim educație, avem un loc de muncă sau ocupăm o funcție de conducere și implicit dobândim o poziție socială mai bună, nu mai suntem percepuți drept romi”, spune Carmen Gheorghe.
În fiecare vineri, la Clubul de educație alternativă al organizației Policy Center for Roma and Minorities se întâlnesc câteva femei. Aici, Petre Florin Manole, activist pentru drepturile omului şi consilier la Primăria Sectorului 5, vine să discute cu ele despre problemele din comunitate.
Petre Florin Manole are 30 de ani şi iși asumă apartenența la etnia romă într-un mod foarte vizibil: scrie despre romi pe blogul unui ziar central. Dar la serviciu, datorită poziţiei sale, oamenii uită de etnia lui.
Anca Radu are 26 de ani. Face un masterat la Școala Națională de Studii Politice și Administrative. Este implicată în mai multe ONG-uri din zona de politici publice și drepturi ale femeilor rome și lucrează și la Institutul Național Democratic.
„Eu despre mine spun că sunt romă. Este adevărat că în public, în instituțiile publice, la școală, colegii meu nu mă percep a fi romă. De ce spun asta? Pentru că de fiecare dată când au anumite frustrări despre romi, nu ezită să le manifeste de față cu mine, deși le spun că și eu sunt romă și nu i-am furat și am bilete pe tren sau în autobuz, nu-njur. (...) De fiecare dată când afirm că sunt o tânără de etnie romă, persoanele din jurul meu sunt uimite și-mi spun „dar, vai, tu nu arăți ca o romă". Sau: nu te porți ca o romă. Îmi pare rău că, din păcate, asociem romii doar cu părțile acelea negative”, afirmă Anca Radu.
Actrița Mihaela Drăgan are 26 de ani şi a creat spectacolul „Del Duma - Vorbește-le despre mine”.
În piesă își spune propria poveste și pe cea a altor trei femei rome pe care le-a intervievat.
„Poate că primul nivel, primul gând, e să judeci, să spui wow, ce nașpa e asta, sau ce naspa e c-a făcut lucrul ăsta sau nu mi-ar plăcea să fiu. Dar când ajungi să te pui cu adevărat în pielea celuilalt și să empatizezi cu el, nu mai există acest nivel în care judeci. Înțelegi”, susţine ea.
Pentru o bună perioadă din viața ei, a fost dificil să vorbeasca despre faptul că este ţigancă.
„Nu voiam să dau prilej de discuții sau de certuri și-atunci nu-mi asumam, era un subiect tabu. Dacă mă-ntreba cineva nu mințeam, spuneam da, sunt, dar n-o spuneam așa, cu tot sufletul”, afirmă Mihaela Drăgan.
„Cred că atunci când România va ajunge la stadiul în care nu contează dacă spui țigan sau rom, ci persoana ta, atunci noi ne vom simți bine ca în spațiul public să spunem da, suntem țigani, şi ce?”, susţine Carmen Gheorghe.
Până atunci, momentul în care își asumă public faptul că sunt de alta etnie este unul pe care mulţi îl țin minte.
Romii invizibili sunt și printre persoanele publice. Foarte puține personalități aleg să vorbească deschis despre acest lucru. De aceea nu cunoaștem doar câteva nume de romi celebri.
Dar în ce măsură putem sa le cerem persoanelor publice rome sa vorbească despre etnia lor ca să o facă mai vizibilă?
Consilieri la primărie, doctoranzi pe problematica romă, ong-iști și actori. Persoanele de etnie romă sunt lângă noi. Numai să vrem să le vedem.
Materialul integral în reportajul video.