Ce mai bătrână femeie din Iași, la 104 ani: Războaie, foamete, toate necazurile le-am trecut
Pe românii care au prins Marea Unire de la 1918 îi poţi număra cu uşurinţă pentru că sunt foarte puţini. Cei care îţi mai pot spune o vorbă despre marele eveniment sau despre Primul Război Mondial, acest lucru chiar este o raritate. Maria Ilaş avea 4 ani la Marea Unire, iar din timpul Primului Război Mondial i se leagă, ca prin ceaţă, primele amintiri din lunga-i viaţă. O viaţă mai stufoasă decât o carte de istorie: a prins cele două războaie mondiale, a cunoscut ce e foametea, şi-a văzut bărbatul închis în temniţele ruşilor. Acum, la 104 ani, are încă puterea să zâmbească şi spune că secretul este să ştii de toate şi să munceşti mult.
Născută în secolul trecut, în anul în care începea Primul Război Mondial, Maria Ilaş este o legendă vie a României. Oamenii din satul său ştiu cât de norocoşi sunt că o cunosc şi se pot bucura de înţelepciunea ei.
De ziua ei, am găsit-o pe bunica Maria trebăluind prin grădină. O mână de om, care la 104 ani îşi poartă singură de grijă şi încă mai are putere să muncească în gospodărie.
Maria Ilaş, cea mai bătrână femeie din Iaşi: Am trecut, draga bunicii, prin toate greutăţile vieţii, a timpurilor. Să nu credeţi că a fost ceva... de mâncat cu lingura fără să te osteneşti. Frică, curaj, prin toate am trecut, necazuri de tot felul... război, foamete... toate le-am trecut!
Dacă Primul Război Mondial l-a trăit când era copilă şi nu îşi mai aminteşte prea multe, a doua conflagraţie mondială i-a marcat destinul. Avea 30 de ani când soţul ei a fost luat prizoner şi aruncat pentru şase ani într-un lagăr din Rusia.
Maria Ilaş: Război... am fost în război. Cu carul cu boi am cărat muniţie din urmă. Ne-a luat forţat care aveam boi în sat, car cu boi. Ne luase să car muniţie în urma frontului. Îţi spun, dragu' bunicăi, cu toată inima mea, eu singură mă mir prin câte am trecut. Nu ştiu cum am ajuns. De câte ori am văzut moartea.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Războiul i-a lăsat urme adânci, dar femeia dârză a strâns din dinţi şi a mers mai departe. Avea un copil de crescut, casă de îngrijit şi pământ de muncit. Nu a avut timp să se plângă.
Maria Ilaş: Ziua lucram la Colectiv şi noaptea la război, stative. Am făcut cuverturi. În 85 de foi înflorite aşa, se ţese cu iţe. Asta e în patru iţe. Aşa se chema. În patru iţe.
Munca a ţinut-o în viaţă în momentele grele. A muncit să aibă, să uite de necazuri... Nici la 104 ani, bunica Maria nu se opreşte din trudit.
Maria Ilaş: Plimbări, plimbări primprejurul casei, toată grădina eu mi-am pus, eu mi-am făcut-o toată. Toate îmi fac cu mâna mea: mă spăl... nu le fac ca atunci când eram tânără.
Silvia Lipovanu, nepoată prin alianţă: E o femeie foarte harnică. Toată viaţa ei a fost foarte harnică.
Dănuţ Rotaru, primarul comunei Gorgan, judeţul Iaşi: Ea toată viaţa a fost un exemplu prin muncă, prin dăruirea ei, prin luciditate, prin inteligenţă, o bătrână care face cinste comunei.
Tanti Maria nu a făcut decât cinci clase, dar a învăţat toate lecţiile unei vieţi dure. Acum, în nopţile când nu are somn citeşte. Fără ochelari, la cei 104 ani!
Maria Ilaş: Noaptea citesc. Fără ochelari! Dacă nu pot dormi, trebuie să fac ceva. (râde) Asta e, mamă!
Tanti Mariţa, cum o ştie tot satul, a fost mereu o bucurie pentru cei care i-au fost alături. Gustul sutelor de plăcinte pe care le cocea în bucătăria ei de lut e cunoscut de toţi vecinii. A fost mamă nu doar pentru fata ei. Cei cinci copii ai preotului din sat au fost crescuţi de tanti Mariţa.
Paul Iuşcă, paroh Gura Bohotin, Iaşi: Mătuşa Maria mi-a fost atât de apropiată, a înlocuit părinţii mei, ea a stat cu copiii noştri acasă.
Tanti Maria avea doar 4 ani când avut loc Marea Unire. Era prea mică să ştie ce i-a mânat pe români să-şi decidă singuri soarta. A preluat însă mai târziu din determinarea oamenilor Unirii, a luptat pentru ce şi-a dorit şi a învins.
Maria Ilaş: Că văd lumina zilei, aceasta e fericirea! Că am ajuns azi, şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Maicii Preacurate, că am ajuns să văd lumina zilei! Asta e cel mai scump. În viaţa voastră, cât o trăiţi, să le înveţi pe toate! Nu numai o meserie, multe să le înveţi că nu se ştie!
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
