Câteva mii de români aşteaptă, pe listele pentru transplant, o şansă la viaţă. Promisiunile Ministerului Sănătăţii sunt, însă, toate, pentru anul viitor. Atunci ar urma să apară o nouă lege, care să încurajeze donarea de organe. Şi tot atunci România şi-ar putea recăpa statutul de membru al Eurotransplant, ceea ce ar permite din nou pacienţilor să fie primiţi de clinici din străinătate.
Constantin Bălcescu, pacient, 60 de ani: Vreau să primesc organul! Poate datorită dumneavoastră o să îl primesc anul viitor.
Este strigătul disperat al unui om a cărui viaţă depinde de un transplant de rinichi.
-Mai puteţi să mergeţi la serviciu?
Constantin Bălcescu, pacient: Nu... Mai periculos este că se poate întâmpla şi pe stradă, să cad jos.
De când a fost diagnosticat cu insuficienţă renală, Constantin luptă pentru viaţa lui. A făcut dializă, şi-a căutat de unul singur un donator compatibil, însă nimic nu l-a vindecat. Aşteaptă acum două minuni: un donator compatibil şi o lege a transplantului care să îl ajute să îl găsească mai repede pe cel care îi va salva viaţa.
Constantin Bălcescu, pacient: Am avut trei colaboratori, prieteni care au venit şi nu au fost compatibili... Sunt înscris la Bucureşti, la Cluj, poate o să ajung şi la Târgu Mureş. Dar problema este că aşteptăm această lege.
Ministrul Sănătăţii şi-a asumat o nouă lege a transplantului, care ar urma să fie gata anul viitor. Tot de la anul, se aşteaptă şi aderarea la o organizaţie internaţională a transplantului. Problema României este că trebuie să şi doneze organe, nu doar să le primească. Ca să le doneze, trebuie să le şi preleveze.
Sorina Pintea, ministrul Sănătății: Există mai multe centre judeţene unde au fost declarări de moarte cerebrală şi nu s-a făcut nicio prelevare. Probabil că le este dificil să abordeze aparţinătorii. Dar, din informaţiile pe care le am, pentru că am mai discutat cu colegii din ţară, nici măcar nu îi abordează. Este foarte uşor ca spital să iei bani pentru declararea morţii cerebrale, să primeşti bani ca şi coordonator judeţean.
Până să vină o soluţie din partea autorităţilor, pacienţii îşi caută singuri salvarea.
Daniel Brînză, pacient transplantat: Sunt un caz fericit. Şi îi mulţumesc mamei mele. Mi-a dăruit a doua viaţă.
Ştefania Sterpu, donator: Cea mai mare realizare, cea mai fericită zi din viaţa mea a fost ziua donării, a transplantului cu nepoţelul meu.
Aproape trei mii de persoane aşteaptă un transplant renal. Alte câteva mii au nevoie de o inimă, de plămâni sau de celule stem. Pentru cinci sute de pacienţi, aşteptarea a fost, însă, mult prea lungă. Au pierdut, într-un final, lupta cu boala.