Principiul Dominoului: Cum este afectată capacitatea de apărare a României de dorința lui Trump de retragere a militarilor din Germania

Retragerea parțială a militarilor americani din Germania reprezintă un „semnal foarte prost” pentru unitatea și coeziunea NATO dar ea nu ar trebui să afecteze capacitatea de mobilizare a Alianței în cazul unei agresiuni ipotetice a Rusiei îndreptate împotriva României, mai ales dacă „retragerea” din Germania este urmată de o „relocare” a unor unități americane în țara noastră. În schimb, România e mai degrabă direct afectată de reducerile bugetare ale Pentagonului destinate investițiilor la baza de la Mihail Kogălniceanu sau de blocajele și întârzierile în programele de înzestrare. În plus, proasta infrastructură (lipsa de autostrăzi și a liniilor ferate de mare viteză care să permită transportul rapid al tehnicii grele) ar întârzia semnificativ o eventuală desfășurare a forței de reacție rapidă a NATO în cazul unei amenințări militare venite din Est, conform analiștilor politici și militari consultați de Digi24.ro.

Vestea bună ar fi că decizia guvernului american de retragere a 9.000 de militari din totalul celor peste 34.000 cantonați în Germania nu ar trebui să provoace prea multă îngrijorare, cel puțin din punct de vedere militar. Și asta pentru că războiul modern se bazează tot mai mult pe numărul biților, pixelilor și al liniilor de cod și ceva mai puțin pe numărul de bocanci pe care îi poți înșirui în prima linie.

În plus, câmpul de luptă modern e cu totul diferit, comparativ cu ce însemna el în urmă cu 30-40 de ani.

„Războaiele nu mai sunt cele din epoca Războiului Rece. Nu mai ai fronturile alea”, explică Armand Goșu, conferențiar dr. la Facultatea de Științe Politice a Universității București și expert în spațiul post-sovietic. „Acum, de undeva, de sub pământ, îți ies niște drone care îți asasinează un lider politic, nu le vezi. Tipul de operațiuni e cu totul altul. Numărul mare de trupe e deja ceva anacronic”.

Cu alte cuvinte, mai puțini militari pe hârtie nu înseamnă neapărat mai puține șanse de a câștiga o luptă. Sau chiar un război.

Și aici se opresc veștile bune.

Cum l-ar ajuta Donald Trump pe Vladimir Putin să învingă NATO: „Măsori cu șublerul, marchezi cu creta și tai cu toporul”

Scoaterea bruscă din schemă a câtorva mii de militari (practic, o treime din totalul trupelor americane staționate în Germania) a bulversat și luat prin suprindere pe toată lumea, în primul rând pe germani, care au calificat intenția Washingtonului drept „complet inacceptabilă”. 

Generalul Mark Milley, șeful Statului Major al US Army lucra încă din luna septembrie a anului trecut la un proiect de retragere graduală a militarilor americani din Germania. Dar ordinul brusc și venit, aparent, de nicăieri din partea lui Trump pare o ilustrare perfectă a expresiei „Măsori cu șublerul, marchezi cu creta și tai cu toporul”.

„Din punct de vedere politic, pentru NATO, această retragere este un semnal foarte prost”, consideră analistul militar și de politică externă Claudiu Degeratu.

Și asta deoarece, pentru NATO, o astfel de retragere reprezintă o dovadă de slăbiciune în fața Rusiei.

Până la apariția lui Donald Trump la șefia Statelor Unite, se considera că Rusia ar avea nevoie de circa 60 de ore să învingă NATO, în cazul unui atac împotriva țărilor baltice. Cu aproape 10.000 de militari mai puțini în Germania, Rusia va avea nevoie de mai puțin pentru a atinge acest obiectiv, conform unei analize Forbes.

„Este foarte posibil să ne așteptăm ca această decizie de retragere (din Germania) să continue și anul viitor, dacă Trump va fi reales președinte”.

Întrebarea-cheie (al cărei răspuns ne interesează direct dar pe care nimeni nu îl știe momentan), este dacă această „retragere” ascunde, de fapt, o „relocare” a militarilor americani mai aproape de granițele de Est al Alianței: Polonia, țările baltice și, mai ales, România.

Vestea bună:

„Dacă trupele vin mai aproape de Est, capacitatea de mobilizare ar crește. Alianța, în fața amenințării Rusiei, are foarte mult de câștigat din această relocare despre care nu știm dacă va avea loc”, spune Armand Goșu.

„Dacă e doar retragere și nu relocare, ea nu are cum să influențeze decisiv capacitatea de reacție a NATO, cel puțin în cazul României. Îți vin (trupe, avioane etc.) din Italia”, crede analistul.

Vestea rea:

Marea noastră problemă nu este că nu vor fi suficienți soldați americani în Germania, ci că acești soldați, în caz de mobilizare, nu au cum să ajungă în mare viteză la noi, în România. Și asta din cauza infrastructurii din țara noastră.

Cât de repede ar ajunge forța de reacție rapidă a NATO în România. Articolul 5 vs. articolul 3

Fostul comandant al forțelor armate SUA în Europa, Ben Hodges, ne-a bătut obrazul și ne-a spus-o verde în față: „Trebuie să vă îmbunătățiți infrastructura”. Hodges a dat ca exemplu exercițiul NATO Saber Guardian 2018, când armata americană a avut echipament blocat peste două luni de zile în România, în încercarea de a-l aduce înapoi în Germania.

„Soldații americani pot veni cu mare viteză până la Nădlac și de acolo ei nu mai au cum să înainteze, pentru că tu nu ai autostrăzi, nu ai linie ferată de mare viteză care să deplaseze tancuri și material greu pe frontul de operațiuni”, arată Armand Goșu.

Și totuși, cum poate afecta o scăderea numărului de militari americani din Germania capacitatea de apărare a unei țări precum România?

„Din punct de vedere al flancului estic, lucrurile merg pe aceeași direcție. S-au făcut tăieri de buget din bugetul Pentagonului de 20 de milioane de dolari, care trebuiau investite la baza Mihail Kogălniceanu, anul acesta”, spune Claudiu Degeratu. „România a fost obligată să se angajeze pe zece ani că lucrările de modernizare vor fi suportate de noi. Era important angajamentul militar al americanilor și probabil el va stagna”, declară analistul.

Când vine vorba despre NATO, toată lumea aduce în discuție celebrul articol 5 al Tratatului Nord-Atlantic, cel care prevede ca fiecare stat al Alianței să ajute orice alt membru în cazul unui atac. Dar lumea nu prea vorbește despre articolul 3, potrivit căruia statele membre trebuie să își dezvolte capacitatea de a rezista, la nevoie, individual, în cazul unui atac. Cel puțin până când frații mai mari din Alianță vor reuși să-și mobilizeze forțele pentru a-ți veni în ajutor.

Cu alte cuvinte, „dacă ne atacă Rusia”, trebuie să fim în stare să ne apărăm singuri o vreme.

În prezent, principalele programe de înzestrare a armatei sunt blocate (achiziția de corvete), întârziate considerabil (intrarea în dotare a primelor blindate Piranha 5), incomplete (escadrila de F-16) sau, în cel mai fericit caz, în stadiu incipient de implementare (programele de rachete Patriot și HIMARS).

„NATO și americanii au decis să se facă un anumit tip de descurajare (în fața Rusiei). Aceasta nu se face prin prezență, în sensul să stai fix pe graniță cu o armată masivă, ci prin reacție: să poți trimite rapid unități de întărire”, explică Degeratu.

„Forța de reacție rapidă NATO are la dispoziție vreo 3 zile să reacționeze cu trupe aeropurtate, care sunt vârful de lance al Forței de Reacție Rapidă a NATO (VJTF  - „Very High Readiness Joint Task Force”). Forța asta se bazează pe principiul „boots on the ground” - practic, câți soldați poți parașuta în România”, spune analistul.

Relevanța e că această forță, oricât de rapidă ar fi ea, poate fi mobilizată în vreo trei zile. Sau chiar două, în cazul în care se aliniază perfect astrele. În tot acest timp, suntem pe cont propriu.

Același general american Ben Hodges avertiza, anul trecut, că NATO trebuie să-și concentreze eforturile pentru securizarea Mării Negre. În caz contrar, slăbiciunea și lipsa de reacție a NATO ar putea determina Rusia să invadeze Odessa, în Ucraina și apoi România. Și asta deoarece unul dintre scopurile Rusiei ar fi controlul gurilor Dunării. 

Armand Goșu atrage atenția că în acest moment, la nivelul NATO, există un dezechilibru de forțe între flancul nordic (Polonia și țările baltice) și cel sudic (România, Bulgaria).

„Avem un front nordic unde Polonia și țările baltice au creat un ecosistem de securitate, diferit de frontul sudic, unde România, Bulgaria și Turcia nu reușesc să se coordoneze între ele”, spune Goșu. „S-a creat un dezechilibru care, în timp, s-a consolidat, s-a mărit”, a precizat Goșu.

Jocuri de război: La ora 00:15, rachetele rusești lovesc țintele din Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Constanța

O slăbiciune de care ar putea profita Rusia și care este prezentată sub forma unui joc de război fictiv, purtat în Dobrogea, într-un scenariu publicat în numărul din 2018 al Buletinului Științific al Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”.

Conform scenariului, atacul ar începe la miezul nopții cu bruierea sistemelor de comunicații și a Radarelor armatei Române. După un sfert de oră, principalele obiective militare din Medgidia, Basarabi, Topraisar, Mihail Kogălniceanu și Constanța ar fi lovite de rachetele balistice Iskander și de croazieră Kalibr lansate din Crimeea și de pe vasele flotei militare ruse.

 Scenariul este unul extrem de pesimist și merge pe ideea că orice tentativă de contraatac sau de regrupare a forțelor române ar fi respinsă fără drept de apel de către ruși. Practic, după doar 9 ore de la declanșarea atacului, rezistența armată ar fi înfrântă.

Scenariul prevede o retragere a rușilor din Dobrogea a doua zi, după mobilizarea a trei brigăzi NATO, care să vină în sprijinul României dar și după ce trupele Kremlinului din Ucraina ar ajunge la gurile Dunării, la Chilia (scopul real al ofensivei). Scenariul se „oprește” la ora 01.00 A.M. în ziua de 5 mai și nu include alte detalii despre un posibil contra-atac al NATO sau operațiuni militare suplimentare.

În schimb, la capitolul „Concluzii și recomandări”, arată că „defensiva din Dobrogea este vulnerabilă în fața unui atac aeron-naval din partea Rusiei”. De asemenea, forțele terestre din regiune sunt considerate a fi „insuficiente” iar zona aeroportului Mihail Kogălniceanu este slab apărată, din punct de vedere antiaerian și reprezintă, practic, „o invitație pentru trupele de parașutiști ruși”.

Printre recomandări, se au în vedere achiziția unei baterii de rachete antiaeriene Patriot (în 2020, încă în curs de cumpărare), prezența permanentă a unei escadrile de F 16 (în 2020, escadrila de la baza Borcea încă nu este operațională „combat ready” și încă e incompletă) sau achiziția a patru corvete multirol (licitația e încă blocată în instanță).

Puțin context politic legat de retragerea americană din Germania. De ce a izbucnit acest scandal acum

„Staționarea acestor trupe în Germania, după extinderea NATO, a transmis un semnal greșit Rusiei”, este de părere specialistul în spațiul post-sovietic, Armand Goșu. „Rusia are obsesia că a făcut niște concesii pe care nu trebuia să le facă. În schimbul acestor concesii, bazele americane din Europa au rămas pe aliniamentul din 1989. Sau 1991, dacă vreți, când a dispărut URSS și s-a terminat Războiul Rece”.

Iar faptul că americanii trebuiau, la un moment dat, să se retragă din această țară era doar o chestiune de timp, crede analistul.

„Prezența acestui număr de militari în Germania devenise anacronism. US Army avea probleme pe alte fronturi. După 2001, la ce au folosit trupele din Germania? Au fost platformă pentru lansarea și sprijinirea operțiunilor în Afganistan și Irak. Epoca asta se încheie acum”, afirmă Goșu.

Dar decizia abruptă legată de retragere, plus numărul foarte mare care „vine la pachet” cu retragerea vine, așa cum observă și Claudiu Degeratu, într-un context politic foarte prost pentru Trump, dar și pentru relația NATO SUA-Germania.

„Refuzul Angelei Merkel de a participa la summitul G7 a cam umplut paharul”, spune Degeratu.  „Cumva, impactul politic e prost. E prost pentru relația transatlantică. Se confirmă că, în continuare, se iau decizii de către SUA care subminează relația transatlantică”.

„N-avem foarte multe detalii despre ce vrea să facă Trump”, adaugă Goșu. „Din punct de vedere militar, n-a fost o discuție, nu a fost pregătită decizia, nu a fost negociată, nu a fost anunțată publicului, nu s -a discutat cu Germania, a luat pe toată lumea pe neașteptate și a venit într-un moment foarte prost. Trump la această oră e contestat de generali, contestat de lideri ai republicanilor, într-un moment extrem de prost pentru cariera lui politică”.

Președintele american Donald Trump e contestat de generali, mai ales în condițiile în care președintele SUA a ordonat mobilizarea armatei active pentru a înăbuși revoltele provocate de moartea lui George Floyd. Decizia de „a scoate armata pe străzi” a fost una controversată și la la limita legii și constituției. Conform unor declarații venite „pe surse militare”, ar fi fost vorba de implicarea a circa 10.000 de militari ai Pentagonului pentru înăbușirea protestelor.