Sorin Oprescu: Legea din 2001 pentru retrocedarea clădirilor de patrimoniu a fost o greșeală
„Noi am greşit atunci când în 2001 am încercat să reparăm nişte nedreptăţi ale trecutului fără să ne dăm seama că mai producem alte nedreptăţi. În felul ăsta, clădirile de patrimoniu s-au întors la urmaşii celor care le-au făcut (...) şi totul ar fi fost în regulă, dacă ar fi existat posibilitatea să le refacă. Nu există nicio lege la noi care să-i oblige la acest lucru”, a declarat primarul Sorin Oprescu într-un interviu acordat emisiunii „Pașaport diplomatic” de la Digi24.
„Majoritatea au aprobat calea cea mai simplă, aceea de a le lăsa să se dărâme, chiar dacă erau monumente şi făceau parte din patrimoniul naţional, pentru că după aceea acolo să existe o propunere de un bloc sau două blocuri, care, la rândul lor, intrând pe piaţa imobiliară speculativă, să poată să le aducă un plus financiar”, a explicat primarul general al Capitalei.
El a făcut declarația în contextul unei comparații între București și Viena, capitala Austriei care a transformat ieșirea la Dunăre într-un avantaj turistic.
În această toamnă, Bucureştiul a adunat la un loc autorităţi din foarte multe ţări europene, pentru discuţii pe o temă clară: cum poate fi folosit cel mai bogat fluviu al Europei pentru dezvoltarea continentului şi cât de importantă este România pentru punerea în aplicare a Strategiei Dunării.
Primarul Capitalei, Sorin Oprescu are planuri mari: vrea să lege Bucureștiul de Dunăre. Mai precis, intenționează să reia construcția canalului Dunăre-București, început în epoca Ceaușescu. El spune că acest proiect nu a fost realizat până acum din cauza jocurilor electorale.
Transcriptul interviului acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”:
Balazs Barabas: Cum planificaţi să exploataţi posibilităţile oferite de Strategia Dunării?
Sorin Oprescu: În primul rând când acum doi ani de zile la noi, vorbea despre faptul că, sau mai bine zis nu vorbea despre faptul că Strategia Dunării se oprise undeva după Budapesta, eu am considerat că o dezvoltare fără partea de est, fără participarea ţărilor riverane Dunării este poate sortită unui eşec, pentru simplul motiv că sunt atâtea oraşe care doresc să aibă certitudinea că într-adevăr Uniunea Europeană, fie ele în UE, fie cele care nu sunt în UE încă. Certitudinea nu poate să ţi-o dea decât participarea şi efortul tuturor, sigur susţinut din punct de vedere financiar de ceea ce înseamnă Consiliul Dunării.
Sumele de 130-140 de miliarde de euro de-a lungul timpului, de-a lungul celor 23 de ani, au făcut ca Dunărea să arate altfel până după Budapesta.
Şi aş dori ca în anii care vin aşa să arate şi Dunărea de Jos, care undeva era uitată, în urmă cu doi ani de zile. Eu cred că tărie că legarea Bucureştiului de Dunăre reprezintă un moment important scoţând capitala ca oraş la Dunăre, atât la propriu, cât şi la figurat. Sigur că se poate discuta foarte mult despre importanţa canalului Bucureşti- Dunăre, în niciun caz nu mai este vorba despre componenta industrială. N-o să mai care nimeni 2 milioane de tone de ce prefigurase în timpurile anilor 70-75. Este păcat însă pentru că construcţia asta a fost făcută, construcţia fizică a canalului a fost făcută în proporţie de 65-68 %, depinde de porţiunile ei. Asta înseamnă după părerea mea o viitoare zonă metropolitană care se întinde în sud. În sud este şi drumul care leagă de Balcani nu numai România şi vestul care trece pe lângă Bucureşti şi coboară în sud spre Bulgaria, Turcia sau Grecia. Este o cale importantă de transport rutier, ar putea deveni o cale importantă de transport fluvial şi în acelaşi timp cu componentele pe care noi sperăm să putem să le aducem. Un plus valoare dacă vreţi.
De ce nu a fost finalizat până acum canalul Dunăre-Bucureşti?
Pentru că toată lumea a fost preocupată o dată la patru ani de zile - sau câteodată şi mai devreme - cu zecile de alegeri şi a fost preocupată în formularea de promisiuni care după 23 de ani, multe din promisiunile astea n-au avut acoperire.
Dacă începem să absorbim bani de la Uniunea Europeană, dacă avem sprijinul Consiliului Dunării pe o strategie foarte clară, vrem nu vrem, vor nu vor unii, 1085 de km sunt pe teritoriul României, vecina şi prietena de vizavi, Bulgaria, care are aceeaşi condiţii, câteodată mai bune sau chiar mai puţin bune decât în partea teritoriului românesc. Asta înseamnă, dacă vreţi, pilonul principal al dezvoltării Dunării de Jos. Nu este indiferentă Brăila faţă de proiecte, nu este indiferent Galaţiul faţă de aceste proiecte şi vărsarea prin gurile Dunării în Marea Neagră.
Marea Neagră are şi poziţia strategică, ea reprezintă prin portul de la Constanţa legătura cu Rotterdam şi nu este suficient să ai numai câteva magistrale rutiere, important este să ai şi o magistrală din asta albastră, care să poate să o lege direct de vestul Europei.
Viena, oraş la Dunăre, atrage foarte mulţi turişti prin clădirile superbe pe care le-a păstrat şi recondiţionat. În Bucureşti clădirile de patrimoniu se prăbuşesc una după alta. Cum comentați?
Noi am greşit atunci când în 2001 am încercat să reparăm nişte nedreptăţi ale trecutului fără să ne dăm seama că mai producem alte nedreptăţi. În felul ăsta, clădirile de patrimoniu s-au întors la urmaşii celor care le-au făcut, cei care au locuit acolo, şi totul ar fi fost în regulă, dacă ar fi existat posibilitatea să le refacă. Nu există nicio lege la noi care să-i oblige la acest lucru. Majoritatea au aprobat calea cea mai simplă, aceea de a le lăsa să se dărâme, chiar dacă erau monumente şi făceau parte din patrimoniul naţional, pentru că după aceea acolo să existe o propunere de un bloc, sau două blocuri, care la rândul lor, intrând pe piaţa imobiliară speculativă să poată să le aducă un plus financiar. Nu cred că este o gândire sănătoasă. . Apropo, că mi-aţi adus aminte că sunt reabilitate clădirile de patrimoniu. Da, sunt reabilitate. Am întrebat şi eu pe viceprimarul (Vienei – n.r) care astă seară este prezent aici, l-am întrebat în urmă cu 6-7 luni, nu vă supăraţi, dvs. cât aveţi fonduri alocate refacerii? A, zice, nu avem chiar foarte mult, avem în jur de 800 de milioane de euro. 800 de milioane de euro mai lipsesc încă 100 şi reprezintă bugetul Capitalei, bugetul Bucureştiului. Buget din care trebuie să dai şi lumină cetăţenilor la propriu şi la figurat, trebuie să le asiguri transportul, poate nu în condiţii formidabile, trebuie şi să dezvolţi acest lucru, trebuie să le asiguri şi o circulaţie rutieră civilizată, o locuire civilizată, mă refer la căldură, la apă şi la lumină. Nimic nu umileşte mai mult decât aşteptarea, frigul şi necivilizaţia comportamentului civic.
Să adăugăm şi pistele de biciclete.
Pistele de bicicletă iarăşi, aici este o mică confuzie. Îi spun mică, aşa, că sunt generos. Înainte de 2007 s-au făcut vreo 70 de km, s-au făcut în grabă, dar e bine că s-au făcut pe trotuare, sigur n-a lipsit decât componenta disciplinară. Dar s-au făcut pe trotuare. Datorită dispersiei deciziei, în Bucureşti sunt șapte oraşe. Sunt șase primării şi Primăria Generală. Şi a hotărârilor nu întotdeauna normale, câteodată aberante ale primarilor de sector. Pe pistele de biciclete s-au aşezat chioşcuri de ziare. Sigur, nimic rău într-o ţară civilizată, dar nu chiar pe pista de bicicletă, sau florărese, care mie îmi sunt simpatice, sigur, ele vin din sectorul 5 şi asta reprezintă o forţă de muncă importantă şi de ce să vă mint, colorează oraşul frumos. Şi lumea e mulţumită. Dar nu pe pistele de bicicletă. Pistele astea au fost făcute în grabă, recunosc că nu după standardele europene. Da, tot ce am construit nou, mă refer la Niţu Vasile, mă refer la Brâncoveanu, poartă pe ele amprenta noastră, a Primăriei Generale, în sensul că am făcut piste de bicicletă. Peste câtva timp se termină şi Berzei-Buzeşti-Uranus şi acolo se va putea circula cu biciclete. Ba mai mult decât atât, am început timid, din cauză că ne aşteptăm totuşi la o vreme de iarnă destul de grea, am început şi reamenajarea Căii Victoriei, care vor purta pe trotuarele care se vor lăţi, piste de bicicletă.
Cu ce proiecte concrete porniţi la exploatarea acestei sume uriaşe care să la dispoziţia Strategiei Dunării?
Amenajarea portului de la 1 Decembrie, amenajarea cursului fost numit industrial, cele şapte ecluze care vor primi micro-hidrocentrale, sistemul de pompare a apei pe 410 mii de hectare, în partea dreaptă cum mergeţi către Dunăre, cuprinde şi partea de Teleorman, pentru că acolo sunt pământuri care trebuiesc udate pentru că au început să devină pământuri nisipoase unde aproape că nu mai creşte nimic sau foarte puţin. Amenajarea unor habitate de o parte şi de alta a canalelor, care să fie la nivelul anilor pe care îi trăim, şcoli, grădiniţe, spitale şi tot ceea ce înseamnă confortul civic al cetăţenilor. La asta se adaugă şi planul de mobilitate interregională, regională al acestei zone, mă refer la dezvoltarea unei linii ferate de viteză care vine din nord, Ploieşti şi care după aceea trece pe latura vestică a Bucureştiului şi o leagă direct de Giurgiu. Sunt trenuri prevăzute de viteză mare de tot, care să poată lega cu Ruse, să poată lega cu tot ce înseamnă partea de sud-est a Bulgariei şi mergând până la Istanbul.
Din câte vedeţi dvs. şi dacă totul va merge bine, cam în ce perioadă de timp se vor finaliza primele proiecte pe care le planificaţi?
Eu cred că al treilea forum al Dunării de anul viitor să ne prindă totuşi în pragul acceptării unora dintre proiecte, dacă nu toate cât mai multe din acestea pentru că încă o dată sunt proiecte care vizează atât malul românesc, cât şi malul bulgăresc al Dunării. Deci ar fi nu o lovitură de imagine, cât şi o lovitură de civilizaţie în populaţiile care trăiesc în zonele astea şi sigur aşteaptă de mulţi ani de zile să se întâmple ceva bun şi pentru ei. Şi eu aş spune că se va întâmpla pentru toată lumea care va folosi Dunărea, fie în scop turistic, fie în scop industrial, mai ales că văd că au început să se mişte băieţii şi în zona liberă Giurgiu. Cred eu că şi schimbarea asta de generaţii, mă refer la factorii decizionali au făcut ca lucrurile să prindă viteză. Asta nu înseamnă că toată lumea vrea mai repede, vrea mai bine. Sigur atunci când eforturile se conjugă poţi să crezi că vei avea un rezultat bun.
Când va fi Bucureștiul un oraș dunărean?
Eu mi-am propus să stau vreo cinci mandate, dacă vor vrea bucureştenii, şi am să plec în momentul când în mod sigur voi găsi pe unul mai tânăr decât mine care peste ani va avea mult mai multă forţă fizică şi mentală, dar voi avea siguranţa că Bucureştiul anilor 2035 va fi aşa cum cât de curând o să-l vedeţi în expuneri făcute, dar nu vorbe goale ce din coadă au să sune, ci care să fie punctele care trebuiesc atacate pentru a pregăti oraşul ăsta. În mod sigur eu pe vremea când va fi aşa cum mă întrebaţi dumneavoastră, eu o să fiu praf de stele, iar dumneavoastră o să fiţi probabil bătrâni, dar o să vă aduceţi aminte de momentul de astă-seară, iar eu am să fiu fericit acolo sus.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
