Potrivit articolului 279 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, taxa hotelieră se calculează prin aplicarea cotei stabilite la tarifele de cazare practicate de unităţile de cazare.
Taxa hotelieră în cotă de 1% din valoarea totală a cazării sau a tarifului de cazare pentru fiecare zi de sejur a turistului se încasează de persoanele juridice prin intermediul cărora se realizează cazarea, odată cu luarea în evidenţă a persoanelor cazate.
Taxa hotelieră nu se aplică pentru: persoanele în vârstă de până la 18 ani inclusiv; persoanele cu handicap grav sau accentuat ori invalide de gradul I sau II; pensionari şi studenţi; persoanele aflate pe durata satisfacerii stagiului militar; veteranii de război; văduvele de război sau văduvele veteranilor de război care nu s-au recăsătorit; persoanele fizice prevăzute la art. 1 al Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, se arată în articolul 280 al legii.
Unităţile de cazare au obligaţia de a vărsa taxa hotelieră la bugetul local, lunar, până la data de 10, inclusiv, a lunii următoare celei în care s-a colectat de la persoanele care au plătit cazarea.
În ultimii trei ani, în Bucureşti nu a fost încasată o taxă hotelieră, proiectele de hotărâre cu acest obiect elaborate anual de Primăria Capitalei nefiind adoptate de CGMB.