Inițiatorul amendamentului: „Recunoscând animalele ca fiind fiinţe simţitoare şi sensibile care percep suferinţă fizică şi psihică, statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luând măsurile necesare pentru a le proteja.”
Reacție din sală: „Înseamnă că nu mai sunt abatoare?”
Iniţiatorul amendamentului: „Nu.”
Crin Antonescu: „Eu vă îndemn respectuos să luăm în serios că nu e vorba nici de abatoare, nici de stârpirea şobolanilor.”
Varujan Pambuccian: „Eu vă spun că între mine şi orice animal din lumea asta, eu nu fac o diferenţă.”
Reacţie din sală: „Statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul animalelor... de acolo... până la recunoaştere... nu putem, că nu este juridic.”
Crin Antonescu: „E clar, textul stârneşte. Acesta e un merit în sine. Hai să reportăm.”
Inițiatorul amendamentului: „Statul şi cetăţenii au obligaţia să asigure dreptul la viaţă al animalelor, respectul pentru animale şi demnitatea lor, luând măsurile necesare pentru a le proteja.”
Petre Roman: „Ne facem toţi vegetarieni de acum încolo.”
Marton Arpad: „Dreptul la viaţă în această formulare este un drept absolut, intangibil ca şi pentru om. Deci nu poate fi, din acel moment în care am introdus, în România, ucis niciun animal, pentru nici un scop.”
Crin Antonescu: „Nu putem face aşa ceva, gândiţi-vă vine lupul peste noi, urşii sunt la Braşov în mod curent. Trebuie, totuşi, să ucidem.”
Reacție din sală: „Dar oile, vacile, găinile... Ce facem?”
Marton Arpad: „Dacă menţinem dreptul lor la viaţă, nu le putem ucide.”
Crin Antonescu: „Sunt foarte multe specii şi, dacă dăm frâu liber imaginaţiei, ajungem la Apocalipsă.”