Averi românești uitate în Elveția

Cum se descurcă o familie de antreprenori, cu doi copii, care încasează 15.000 de lei lunar

Un tramvai din Timișoara a sărit de pe linii și a ajuns pe trotuar. Imagini surprinse după incident

Stâlpul prăbușit peste un tramvai din București a fost remontat, dar cu susul în jos

Încă doi români au fost identificați printre decedații din Spania, în urma inundațiilor catastrofale

Replici istorice din dezbaterile electorale pentru alegerile prezidențiale

Primarul lăutar din Mehedinți care își rotunjește veniturile din cântări la nunți și botezuri

Spaniolii își învelesc mașinile cu folie de plastic și le ancorează de stâlpi

Șofer filmat cu un copil în brațe, la volan. Ce amendă riscă bucureșteanul căutat acum de poliție

Arhiepiscopul Teodosie poate fi judecat pentru cumpărare de influență

În Elveţia a intrat anul acesta în vigoare o lege conform căreia detaliile conturilor bancare nerevendicate de cel puţin 60 de ani sunt făcute publice. Iar de astăzi lista celor care au deschis acele conturi înainte de 1955 poate fi consultată pe o pagină de internet înfiinţată de Asociaţia Elveţiană a Băncilor.

Şase dintre conturile nerevendicate au fost deschise de cetăţeni români. Numărul lor ar putea fi mai mare, deoarece pentru multe conturi detaliile sunt incomplete. Lipsesc nume, adrese sau naţionalităţi. Dacă deponenţii nu mai sunt în viaţă, rudele sau reprezentanţii lor legali pot revendica banii prin intermediul aceluiaşi site. Dar trebuie să demonstreze cu acte că au acest drept. Procesarea cererilor poate dura şi câteva luni, iar cei care vor să scoată din conturi bani pentru care nu au dreptul, vor fi penalizaţi.

Lista nu specifică şi sumele din dreptul fiecărui cont. În total 44 de milioane de franci francezi, depuşi de persoane din întreaga lume, aşteaptă de peste 60 de ani să fie scoşi din conturi sau măcar revendicaţi. Şi, pe lângă bani îşi aşteaptă proprietarul de drept şi 80 de cutii de valori al căror conţinut este necunoscut.

Anul viitor expiră termenul legal şi pentru conturile deschise în 1956, dar lista probabil că nu va creşte prea mult, deoarece majoritatea conturilor uitate în Elveţia au fost deschise înaintea celui de-al doilea război mondial.

În anii 90, Congresul Mondial Evreiesc a derulat o companie prin care băncile elveţiene au fost presate să caute rudele victimelor Holcaustului pentru a le restitui banii din conturi. În cele din urmă instituţiile financiare din Elveţia fost acuzate că au golit conturile nerevendicate ale evreilor şi că au acceptat să depoziteze aurul furat de nazişti. Iar în 1998 la presiunea guvernului Statelor Unite au fost nevoite să achite despăgubiri de peste 1,2 miliarde de dolari. Guvernul Elveţiei a criticat aceste presiuni iar în 1999, rezultatul unui audit coordonat de fostul preşedinte al Rezervei Federale Americane, Paul Volcker, a arătat că nu există dovezi care să confirme golirea conturilor victimelor Holocaustului de către bancheri. Totuşi, unele bănci au gestionat în mod defectuos acei bani.

Pe lângă banii uitaţi în conturi, mai sunt şi banii uitaţi în fondurile de pensii din Elveţia. Suma este mult mai mare. Contribuţii de cinci miliarde de euro sunt nerevendicate. În cele mai multe cazuri cotizaţiile au venit din partea unor angajaţi care s-au mutat în altă ţară şi nu şi-au mai transferat şi banii de pensie. Numele lor nu va fi însă publicat pe internet.