A fost „ca într-un film de război, de parcă eram în Ucraina”. Cum au trăit românii din satul de lângă Izmail momentul atacului rusesc
Undele de șoc emise de atacul cu drone asupra portului Izmail din Ucraina s-au resimțit atât fizic, cât și pe plan psihologic, în satele românești aflate de partea cealaltă a Dunării, relatează The New York Times.
Cocioaba cu acoperiș din paie a lui Gheorghe Puflea, un bărbat de 71 de ani din Plauru, un sat micuț de pe malul românesc al Dunării aflat la câteva sute de metri de locul atacului rusesc de săptămâna trecută, nu are apă curentă și este accesibilă doar în urma unei călătorii cu feribotul și cu mașina pe drumuri de pământ pline de gropi.
Acest loc, cândva uitat de lume, a intrat în atenția publicului săptămâna trecută după ce casa lui Puflea a devenit prima proprietate de pe teritoriul NATO avariată de un atac rusesc asupra Ucrainei.
Atacul cu drone de miercurea trecută a fost lansat înainte de răsărit și a lovit portul ucrainean de mărfuri de peste râu, însă undele de șoc provocate de explozii au distrus geamurile caselor din Plauru.
„Mai întâi am crezut că a fost o furtună cu tunete”
Sunetul exploziilor și al spargerii geamurilor l-a trezit din somn pe Puflea, care a ieșit panicat din casă să vadă ce se întâmplă.
„Mai întâi am crezut că a fost o furtună cu tunete”, a spus el, amintindu-și cum s-a adăpostit sub un păr în grădină și a privit cu teroare la „ceea ce arăta ca un film de război care se derula chiar la pragul ușii mele”.
Cerul nopții s-a umplut de bubuiturile focului tras de sistemele antiaeriene ale ucrainenilor și mingi uriașe de foc s-au ridicat din trei clădiri din portul ucrainean lovite de dronele rusești.
Cu doar o săptămâna în urmă, Rusia a atacat Reni, un alt port ucrainean de la Dunăre.
Rușii au atacat portul ucrainean pentru a distruge una din puținele căi de transport pe care Ucraina le mai are la dispoziție după ce Rusia s-a retras din acordul care le permitea ucrainenilor să exporte grâne prin Marea Neagră în ciuda blocadei impuse de Moscova.
Odată ce porturile ucrainene de la mare au devenit prea periculoase pentru vasele care transportă cereale în Orientul Mijlociu și Africa, porturile de la Dunăre au devenit ultima cale de export pentru milioane de tone de grâne din Ucraina.
Principalele porturi ucrainene de la Dunăre, Izmail și Reni, au devenit și ele potențiale butoaie cu pulbere întrucât se află atât de aproape de România și, deci, de teritoriul NATO care este acoperit de angajamentul alianței pentru securitatea colectivă.
O dronă sau rachetă rusească care deviază câteva sute de metri de la traiectoria originală ar putea duce la o confruntare militară directă între Moscova și membrii alianței.
Ultima dată când au apărut temeri că NATO este atacată de ruși a fost în luna noiembrie, atunci când o rachetă, despre care Ucraina a insistat că a fost lansată de Rusia, a căzut într-un sat polonez aflat la doar câțiva kilometri de granița ucraineană și a ucis doi polonezi.
În final, s-a dovedit că racheta fusese lansată de unul din sistemele de apărare antiaeriană ale Ucrainei în timpul unui bombardament rusesc și, astfel, teama că războiul se va extinde și mai mult a dispărut pentru moment.
„Este ca în Evul Mediu aici. Nu este nimic aici pentru Rusia sau pentru NATO”
Incidentele care îi implică pe românii ce trăiesc în apropiere de granița cu Ucraina, însă, rămân o problemă sensibilă.
La trei zile după atacul asupra portului Izmail, sirenele de raid aerian au sunat din nou pe partea ucraineană a Dunării. Atacul nu a mai venit de această dată, dar urletul sirenelor s-a auzit cât se poate de bine și în Plauru, ceea ce i-a convins pe unii dintre săteni că trăiesc cu adevărat într-o zonă de război.
Daniela Tănase, în vârstă de 44 de ani, trăiește cu fiul și soțul ei la capătul satului. Sirenele i-au trezit din somn pe toți membrii familiei la 6 dimineața. Cu toate că satul este în România, atacul cu drone a făcut-o să se simtă „de parcă eram dincolo” – în Ucraina.
Localnicii din Plauru nu cred că satul lor este inclus în planurile de război ale Rusiei. „Este ca în Evul Mediu aici – fără apă curată, fără magazine și fără drumuri”, a spus și Marin Stoian, un pensionar care s-a mutat la Plauru pe timpul verii ca să fie alături de partenera sa, o localnică de 71 de ani. „Nu este nimic aici pentru Rusia sau pentru NATO”.
Oricare ar fi intențiile celor două părți, însă, consecințele unei simple greșeli de calcul sunt îngrozitoare.
Exercițiile NATO desfășurate anual în România au avut de mult timp ca obiectiv pregătirea trupelor pentru eventuale probleme care ar putea apărea în zona Dunării.
Cele mai recente pregătiri au implicat trupe ale forțelor armate române și americane care au traversat o secțiune a râului pentru a testa „abilitatea lor de a se mișca rapid pe un teren dificil în timpul operațiunilor militare”, potrivit descrierii oferite de alianță.
„Vedem acum cu toții că se poate întâmpla orice”
„Suntem parte din NATO și nu ar trebui să fim în niciun fel de pericol din partea Rusiei, dar ar putea foarte ușor să fie un accident în orice moment”, a spus guvernatorul Rezervației Biosferei Delta Dunării, Teodosie Gabriel Marinov.
„Vedem acum cu toții că se poate întâmpla orice”, a spus Marinov într-un interviu oferit din biroul său din Tulcea. Prin fereastra biroului se puteau vedea bărcile de recreație pline de turiști care se îndreptau spre deltă, vase uriașe de transport ce veneau să ridice cerealele ucrainene și, în depărtare, coloane groase de fum negru care se ridicau spre cer din portul Izmail, incendiat de dronele rusești.
„Din nefericire, prioritățile în acest moment nu sunt legate de protejarea mediului”, a spus Marinov, care a specificat că nu s-a mai întâlnit cu omologul său ucrainean de luni de zile din cauză că partea ucraineană a deltei nu mai este administrată de oficiali însărcinați cu protecția păsărilor și peștilor, ci de armată.
Pentru câteva ore foarte tensionate petrecute săptămâna trecută părea că Rusia a încălcat o linie roșie de neatins dintre teritoriul Ucrainei și cel al NATO.
Fiul Danielei Tănase, Marius, pescar de meserie, i-a povestit primarului comunei Ceatalchioi, de care ține și satul Plauru, că a văzut cel puțin o dronă rusească cum zboară direct deasupra casei familiei sale înainte de a părăsi spațiul aerian românesc ca să lovească Izmail. O altă dronă ar fi aterizat într-o pădure din România, potrivit unui alt sătean.
Primarul Tudor Cernega a transmis mai departe povestea pescarului din Plauru și, astfel, s-a născut știrea conform căreia dronele rusești au intrat în România. Până la finalul zilei, analiștii și experții discutau cu îngrijorare dacă România și, prin urmare, NATO fuseseră atacate.
Cernega a spus că starea de panică a fost atât de intensă încât până și preotul din localitate și-a luat familia și a fugit cu feribotul în cel mai apropiat oraș.
„Este amuzant acum, dar la vremea aceea a fost înspăimântător”, a spus primarul comunei. „Am avut cu toții impresia că am fost abandonați.”
Forțele aeriene române au trimis de îndată o echipă de experți la Plauru ca să investigheze. Ministerul Apărării a transmis apoi că nu a găsit nicio dovadă că vreo dronă rusească a aterizat în pădure sau că a încălcat spațiul aerian al României.
„Nu ne așteptam să fim atât de aproape de războiul ăsta din Ucraina”
Petruț Pascu, un șofer de camion de 36 de ani care își petrece majoritatea timpului la lucru în Irlanda și Marea Britanie, a spus că el și soția lui au cumpărat de curând o casă într-un sat de lângă Plauru. De când cu atacul, cei doi au discutat despre posibilitatea de a vinde casa.
Soția lui ar vrea să plece în altă parte, dar el nu crede că sunt în pericol. „Cred că suntem în siguranță, dar nu ne așteptam să fim atât de aproape de războiul ăsta din Ucraina.”
Pescarul din Plauru rămâne la părerea că a auzit o dronă cum zboară pe deasupra casei. Mama lui are și ea dubii cu privire la versiunea oficială a desfășurării evenimentelor din timpul atacului rusesc. Ea a spus că zgomotul asurzitor al dronelor au speriat vaca pe care o au în curte, iar aceasta a rupt funia cu care era legată și a fugit. Și pisica a fugit.
„Ministerul Apărării a zis că dronele nu erau pe teritoriul nostru, dar nu îi cred”, a spus Daniela Tănase, menționând că Ucraina „este la doar 200 de metri”.
În unele locuri de-a lungul Dunării distanța este și mai mică, dar este dificil de calculat din cauză că granița s-a schimbat odată cu cursul râului.
Pe calculatorul lui din birou, primarul din Ceatalchioi a descărcat o hartă oficială care identifică păduri și terenuri arabile pe care le-a considerat mereu a fi în administrația comunei sale ca făcând parte din Ucraina.
„Trebuie să știu unde este cu adevărat granița”, a spus Cernega. „Ministerul Apărării ar trebui să îmi spună. Altfel, 2 + 2 nu face 4 ci 6. Este foarte periculos dacă nu știm în ce țară suntem.”
Editor : Raul Nețoiu
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
