Scandal în jurul unei comori dacice descoperite la Sarmizegetusa Regia

În vara anului 2013, în situl arheologic de la Sarmizegetusa Regia – Grădiştea de Munte a fost descoperită o matriţă de bronz care datează din perioada dacică. Piesa, considerată de autorităţi ca fiind de „valoare inestimabilă” şi totodată unica de acest fel descoperită pe teritoriul fostei Dacii, a ajuns în cele din urmă la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane. Totuşi, o descoperire care avea toate datele pentru a se profila strict ca o veste bună pentru patrimoniul naţional ar putea declanşa un scandal de amploare. La capătul unei ample documentări, preşedinta Fundaţiei DACICA, Aurora Peţan, pune sub semnul întrebării toate datele esenţiale ale descoperirii făcute în situl de la Sarmizegetusa: locul, momentul, persoanele implicate, modul în care instituţiile statului au acţionat şi veridicitatea unora dintre poziţiile oficiale asumate de autorităţi. Digi24.ro preia, mai jos, investigaţia publicată de arheologul Aurora Peţan pe blogul său.

Când a fost descoperită, în realitate, matrița de la Sarmizegetusa Regia?

Povestea descoperirii matriței de la Sarmizegetusa Regia a produs un efect de hipnoză în masă. Atât de fascinați am fost cu toții de acest episod neașteptat, încă nimeni nu și-a mai pus întrebări, în ciuda faptului că în jurul poveștii planează o serie de aspecte neclare.

După ce a trecut „unda de șoc”, am început să pun întrebări și am formulat nu mai puțin de 5 cereri, prin intermediul Fundației Dacica, prin care am cerut detalii. La prima, adresată în 22 aprilie 2016 Serviciului Public de Administrare a Monumentelor Istorice (SPAMI), nu mi s-a răspuns în termenul legal. Am făcut reclamație administrativă și SPAMI mi-a răspuns într-un final că nu deține nici un fel de detalii cu privire la descoperirea matriței. Am făcut o a treia hârtie, pe care am adresat-o Consiliului Județean, în atenția descoperitorului matriței, Brylynskei Vladimir, angajat al acestei instituții. Cei de la direcția Relații cu Publicul mi-au răspuns că cererea a fost redirecționată la SPAMI. Le-am spus că degeaba au redirecționat-o, că cei de acolo susțin că nu știu nimic. M-au sfătuit să fac o altă hârtie, adresată direct și exclusiv Consiliului Județean. Am făcut-o, era deja a patra. Mi-a răspuns… SPAMI, care între timp și-a adus aminte că știe destule despre descoperirea matriței. Deci mințise inițial. Însă mi-a răspuns doar parțial, ocolind unele întrebări. Așa că am făcut o a cincea cerere, prin care am cerut să mi se răspundă la întrebările ocolite în răspunsul anterior. La asta încă aștept răspuns.

Până la această dată, după ce am pus laolaltă toate informațiile, inclusiv cele din presă, am ajuns la concluzia că există mai multe versiuni cu privire la data descoperirii matriței, dintre care, evident, doar una poate fi reală.

Personajul principal este administratorul sitului UNESCO Sarmizegetusa Regia, Brylynskei Vladimir Bogdan Iarema (după numele din buletin, dar care se semnează cu o grafie modificată a numelui, Brilinsky) și fantastica sa poveste cu Noaptea de Sânziene.

Versiunea lui Vladimir Brylynskei: dimineața zilei de 24 iunie

Totul a început în data de 1 iulie 2013, când Consiliul Județean Hunedoara dădea un comunicat de presă în care spunea că în noaptea de 23 spre 24 iunie (deci cu o săptămână înainte) avusese loc o furtună violentă la Sarmizegetusa Regia, în urma căreia a fost descoperită o matriță de bronz, sub un fag dezrădăcinat:

Din informațiile publicate ulterior reiese că un copac fusese doborât de furtună și căzuse peste alt copac, pe care îl dezrădăcinase. Acesta din urmă s-a prăbușit peste drumul ce trece pe la sud de fortificație. Locul este situat în apropierea porții de sud și a „băii romane”. Administratorul sitului a fost anunțat în legătură cu acest eveniment, iar a doua zi dimineața (luni, 24 iunie) s-a dus la locul cu pricina pentru a evalua pagubele și posibilitatea de degajare a drumului. Atunci a găsit piesa. A

Brylynskei s-a dus la fagul prăbușit împreună cu 5 copii, care să îl ajute la degajare. Nu s-a dus cu angajații firmei care se ocupau de întreținerea sitului (Compact Silver Security) sau cu localnici, ci s-a dus cu niște minori, dintre care unul, cel care va observa primul piesa, era din Londra. Nu înțeleg cum puteau niște copii (ai unor turiști??) să ajute la degajarea unor fagi seculari prăbușiți, dar să trecem peste asta. 

Copilul se numește Ionuț Trufaș.

Ulterior Brylynskei și-a adjudecat integral descoperirea. 

La întrebarea adresată de mine cu privire la identitatea celorlalte persoane care l-au însoțit pe administrator în momentul descoperirii, Administrația sitului mi-a răspuns că se cunoaște doar numele lui Trufaș Ionuț (Londra) și cel al lui Radu Brylynskei (din New York, fiul lui Vladimir Brylynskei), ceilalți fiind necunoscuți. Trecând peste faptul că nicăieri în presă nu a fost „scăpat” numele fiului administratorului, eu înțeleg din asta că administratorul culesese niște minori necunoscuți, nu se știe de pe unde, poate veniți în vizită în sit, și i-a pus la degajat copaci. Cum nu se cunoaște numele tuturor, nu avem decât doi martori, dintre care unul este „în familie”. Desigur, se pune întrebarea unde erau, lunea dimineața, paznicii, jandarmii, cei care ajutau la curățenie în sit. Dar o să revin mai jos cu această întrebare.

Versiunea nr. 1: Noapte de Sânziene, furtună, cade copacul, e anunțat administratorul, care vine dimineața cu 5 copii ca să degajeze drumul, unul dintre copii vede ceva verde în groapa produsă de dezrădăcinare, administratorul identifică și extrage matrița dintre rădăcinile copacului. Timp de o săptămână nu se face public nimic, totul este păstrat secret.

Versiunea Administrației sitului: seara zilei de 23 iunie

După trei ani de la eveniment, am solicitat Administrației sitului (Serviciul Public de Administrare a Monumentelor Istorice) să îmi comunice ziua și ora la care a fost descoperită piesa. Mi s-a răspuns (după odiseea birocratică descrisă mai sus) că descoperirea a avut loc în data de 23 iunie, între orele 18 și 19. Adică înainte de furtuna din noaptea de 23/24 iunie. Cu o zi mai devreme de data din comunicatul oficial, dat cu 3 ani înainte de același Consiliu Județean Hunedoara. Abia acum am înțeles de ce SPAMI nu a vrut să îmi răspundă la primele cereri. Am mai aflat, din același răspuns al SPAMI, că piesa a fost transportată undeva (nu se spune unde) cu o mașină privată, a petrecut noaptea într-un fișet metalic (al cui?) și a fost predată la Muzeul din Deva (MCDR) a doua zi, la ora 9.30. Echipa de arheologi de la Cluj-Napoca ajungea în sit o oră mai târziu, la 10,30 dimineața, după ce fusese anunțată în seara descoperirii.

Cele două versiuni se bat cap în cap, deși ambele aparțin Consiliului Județean. Am motive să cred că cea de-a doua este cea corectă, cel puțin pentru faptul că, dacă piesa ar fi fost găsită dimineața, arheologii nu ar fi avut cum să se teleporteze de la Cluj și să ajungă în sit la ora 10,30 (drumul de la Cluj-Napoca până în sit dura, la acea vreme, cel puțin 4 ore).

Se pot imagina mai multe explicații. Fie Brylynskei nu s-a aflat în sit la momentul descoperirii (piesa a fost găsită de un paznic sau de altcineva) și a inventat ulterior povestea cu Noaptea de Sânziene, flăcări pe comori și cei 5 copii, ca să își adjudece meritele și să își facă imagine. Fie a găsit chiar el piesa sâmbătă seara, dar din motive numai de el știute a „mutat” momentul duminică dimineața. Se pot imagina multe în fața unei astfel de minciuni și s-ar putea să fim mereu pe lângă adevăr: doar justiția poate face lumină. Ceea ce rămâne cert este că Consiliul Județean și administratorul sitului au mințit, iar asta e suficient ca să pun la îndoială de acum încolo tot ce provine de la această administrație.

Dar situația este mult mai complicată de atât…

Versiunea martorilor: 23 iunie, fără Vladimir Brylynskei

Între timp începuse să circule vestea că una dintre persoanele care participaseră la descoperirea matriței  a formulat o cerere de recompensă legală în baza legii 182/2000. M-am gândit că o fi părintele unuia dintre cei 5 minori. Am întrebat SPAMI dacă are cunoștință de vreo cerere de acest gen. Mi-a răspuns că NU, dar aveam să aflu nu doar că cererea fusese adresată (Muzeului, ce-i drept) cu 2 luni înainte de acest răspuns, ci și că, tot atunci, SPAMI fusese dat în judecată de persoana respectivă pentru neplata sumei cuvenite. Și nu doar SPAMI, ci și Muzeul din Deva, Consiliul Județean Hunedoara, Ministerul Culturii și Statul Român prin Ministerul Finanțelor aveau calitatea de pârâți în același dosar. Mi-e greu să cred că SPAMI nu știa că a fost chemat în judecată.

Reclamanta, Andreea Maria Ciuciu, din Arad, în vârstă de 30 de ani, prin avocații săi, cere 1/7 din cei 45% din valoarea piesei, pe care îi prevede legea. Ea prezintă condițiile descoperirii piesei într-un mod cu totul diferit de versiunea administratorului sitului, ceea ce ridică niște mari semne de întrebare cu privire la circumstanțele descoperirii piesei. Din informațiile prezentate rezultă că matrița a fost descoperită înainte de Noaptea de Sânziene, de un grup de 7 persoane, cel puțin 5 dintre acestea fiind adulți, între care și fiul administratorului sitului, Radu Brylynskei, și soția acestuia.

Și, mai adaugă dna Ciuciu în cererea sa: „(…) Am observat că relatările din presă vorbesc despre respectiva descoperire ca aparținându-i domnului Brilinski Vladimir. Asta deși dânsul nu fusese de față în momentul dezgropării matriței”.

Brusc, apele se tulbură. Versiunea descoperirii piesei, prezentată de Andreea Ciuciu, este diferită de cea oficială, prezentată de-a lungul celor trei ani de Vladimir Brylynskei. Întrebat de ziarul Adevărul cu privire la aceste neconcordanțe, Vladimir Brylynskei spune că mare parte a informațiilor sunt false. Care parte?

Versiunea nr. 2: piesa a fost găsită în data de 23 iunie de un grup format din cel puțin 5 adulți, între care și fiul administratorului sitului, a fost scoasă din context și predată administratorului (nu se spune unde), care, în acel moment, nu se afla în sit. 

Prin urmare, cea de-a doua verisune a Consiliului Județean (cea a SPAMI) este corectă, piesa a fost găsită duminica seara, însă cineva minte cu privire la identificarea persoanelor – ori martora, ori Administrația: evident, administratorul își cunoștea cel puțin nora în acel grup, pe lângă fiul său.

Este clar, așadar, că povestea cu furtuna din Noaptea de Sânziene este un basm, iar „descoperirea” din dimineața zilei de 24 iunie, cu cei 5 copii, este o chestie regizată (în cazul în care chiar a avut loc). A fost sau nu de față Brylynskei Vladimir la descoperirea piesei, în seara zilei de 23 iunie? Dacă da, ce a făcut peste noapte cu piesa? Dacă nu, de ce minte că el, personal, a descoperit piesa?

Furtuna avusese loc, probabil, cu câteva zile înainte. Conform echipei de arheologi conduse de Gelu Florea, ar fi avut loc în noaptea de 22 spre 23 iunie (Florea G. și alții, Matrița de la Sarmizegetusa Regia, Editura Mega, 2015, p. 13). Tot ei sunt cei care afirmă, în aceeași lucrare, că piesa a fost mutată din sit „din motive de siguranță” (p. 24), afirmație cel puțin ciudată, în lumina datelor de mai sus.

Și povestea Andreei Ciuciu stârnește niște de semne de întrebare. Prima întrebare este unde se aflau agenții de pază și jandarmii când un grup de 7 persoane scormonea în pământ, aproape de drum? Știți, acea firmă de pază pusă ilegal, cu încălcarea legii 564/2001 care prevede că monumentele UNESCO trebuie să fie păzite de MAI, fără plată. Acea firmă de pază plătită din banii noștri, care are program până la 8 seara. Unde era?

Eu am fost în sit cu 3 săptămâni înainte de descoperire, în data de 2 iunie 2013. La acea vreme încă nu fuseseră instituite traseele obligatorii de vizitare, așa că puteai ieși de pe potecă, însă erai permanent supravegheat de un paznic, care nu îți permitea să te duci pe oriunde. Deși ploua zdravăn, un agent de pază echipat cu pelerină verde mi-a suflat permanent în ceafă și m-a însoțit peste tot pe unde am mers. Și eram singură. M-am dus la „baia romană”, situată foarte aproape de locul în care urma să se găsească matrița. Nu mi-a dat voie să cobor între ruine, să fac poze, așa că am făcut de sus, de pe movilele de pământ.

Spun asta ca să arăt cât de urmărită era la acea vreme o singură persoană care vizita situl, inclusiv pe traseul viitoare descoperiri. Cum de nu i-a văzut nimeni pe cei 7?

A doua întrebare: cine a decis scoaterea piesei din sit? La întrebarea mea de ce piesa a fost scoasă din sit înainte de venirea arheologilor SPAMI mi-a răspuns că la acea vreme situl nu era păzit și pe timpul nopții, iar piesa ar fi putut fi sustrasă. Arheologii spun și ei că piesa a fost scoasă repede din sit din motive de siguranță. Cine a decis acest lucru, dacă administratorul nu era acolo și nici nu exista nici o posibilitate de comunicare cu nimeni (nu exista semnal GSM sau internet). Au fost anunțați jandarmii de la pichetul de la Poarta de Vest? Mai erau paznicii acolo? S-a comunicat prin stație cu cineva care a luat această decizie? Nu putea fi chemată poliția sau/și jandameria, care să tragă o bandă galbenă împrejur și să păzească piesa peste noapte, până veneau arheologii?

Recompensă sau dosar penal?

Tânăra povestește că au scormonit în pământ să scoată piesa, au extras-o, au băgat-o în rucsac și i-au dus-o lui Brylynskei-tatăl. În fotografiile publicate de echipa de arheologi se văd urmele degetelor care au scurmat pământul împrejurul matriței (Matrița de la Sarmizegetusa Regia, p. 55, fig. 26).

Muzeul a răspuns corect, cred eu, că ceea ce au făcut ei este o infracțiune. Conform legii 182/2000, art. 47, alin. 2, „persoanele fizice sau persoanele juridice neautorizate nu au dreptul de a efectua în siturile arheologice detecţii şi cercetări sau orice fel de alte intervenţii care pot deteriora sau pot afecta aceste situri”.

A fost distrus contextul piesei, deci se poate considera intervenție neautorizată care a afectat situl.

Pe de altă parte, găsirea matriței pare să se încadreze, totuși, în categoria descoperirilor întâmplătoare: legea nu face distincție între descoperiri întâmplătoare într-un sit (unele situri pot avea sute de hectare) și descoperiri întâmplătoare în afara siturilor. Însă se precizează clar în lege că o astfel de descoperire trebuie predată primarului, care anunță Direcția de Cultură. Ei au dus-o (acasă?) la un angajat al Administrației, care a dus-o a doua zi la Muzeu. Deci nu prea s-a respectat legea.

Rămâne să stabilească instanța dacă sunt îndeplinite condițiile pentru recompensă. Până una-alta, petenta se poate trezi cu dosar penal, împreună cu toți ceilalți (inclusiv fiul lui Brylynskei), pentru intervenție neautorizată în sit.

Piesa a fost evaluată, neoficial, la 2 milioane de euro (cifră vehiculată tot de adminsitratorul sitului, vezi aici). Suma cerută de Ciuciu este 500.000 lei. Dacă va câștiga, s-ar crea un precedent care i-ar putea determina și pe ceilalți 6 să solicite partea care li se cuvine. De altfel, Ciuciu spune că știe de o cerere de recompensă formulată de Radu Brylynskei, dar nu a putut obține o confirmare oficială.

Dar mai e ceva de lămurit.

O fotografie cu cântec

Situația se complică și mai mult dacă examinăm fotografiile. Au fost făcute publice trei fotografii care par să reprezinte momentul descoperirii. Prima, singura publicată imediat după descoperire, este cea cu piesa între rădăcinile copacului și a fost atașată la Comunicatul de presă al Consiliul Județean din data de 1 iulie. Așadar, o fotografie oficială.

Alte două fotografii (una color și una alb-negru), care îl surprind pe Brylynskei Vladimir ținând piesa în mâini, lângă copacul căzut, sunt făcute publice abia în 2015. Când au fost făcute acele poze și de către cine? Am cerut Administrației să îmi pună la dispoziție toate fotografiile făcute în momentul descoperirii. Mi s-a răspuns că nici Administrația, nici Consiliul Județean nu dețin nici o fotografie din momentul descoperirii. Nu e cam ciudat? Faci așa o mega-ultra descoperire și nu faci nici o poză? Nimeni nu avea la el măcar un telefon cu cameră foto în 2013? Totuși, pe pagina oficială a Administrației se găsește una dintre cele trei poze (cea color cu Brylynskei ținând piesa în mâini), pe care este trecut copyright-ul SPAMI, iar fișierul digital se cheamă „Matrita-momentul-descoperirii”. Fotografia nu pare să fi fost făcută seara…

Ambele fotografii în care apare Brylynskei au suferit modificări în Adobe Photoshop în anul 2015, așa încât exif-ul nu spune mare lucru. Însă cealaltă fotografie, cea oficială, care însoțește comunicatul de presă din 2013, se dovedește a fi fost făcută cu un camcorder SONY MHS-TS22 în seara zilei de 22 iunie 2013, așa cum arată datele exif. Adică cu o zi înainte de descoperire… Sâmbătă seara, la ora 19:57:39, cu 2-3 minute înainte de închiderea programului, când nimeni nu mai era în sit, dar era suficientă lumină pentru o fotografie, căci era a doua zi după solstițiul de vară, cea mai lungă zi din an… În acea zi soarele apunea la ora 21,17. Fotografia a fost făcută cu apertura maximă a diafragmei, 2.8.

Există, desigur, și posibilitatea ca exif-ul să fi fost modificat sau ca data aparatului să fi fost setată greșit. Însă cum diferența este de o zi (în urmă!), șansele unei astfel de erori/modificări sunt mici. Să le luăm, totuși, în cacul. Întrebarea-cheie este: cine a făcut această fotografie „oficială” și când? Să ne spună Consiliul Județean. Conform presei, autorul este Vladimir Brylynskei. Sau, în orice caz, fotografia a ajuns în proprietatea lui și în cea a Consiliului Județean. Deși, repet, au declarat că nu dețin nici o fotografie din momentul descoperirii. Pot deduce de aici că poza nu este făcută în momentul descoperirii și că piesa a fost dusă înapoi în sit la un moment dat, probabil luni dimineața.

Dar dacă totuși exif-ul nu a fost modificat? Se conturează o a treia variantă: piesa era în sit încă din seara zilei de 22 iunie și se știa de existența ei. Că a rămas sau nu acolo peste noapte, nu putem ști, la cât de plimbată s-a dovedit a fi ulterior.

Cu aceste două date-cheie, care însă trebuie verificate – declarația Andreei Ciuciu (minte sau nu minte?) și exif-ul fotografiei oficiale (a fost sau nu a fost modificat?) -, se conturează următorul film al evenimentelor, cât se poate de încurcat:

Se vede clar că povestea cu copiii nu a avut când să se mai desfășoare. Poate doar dacă Brylynskei s-a dus în sit la 7 dimineața cu matrița și cu cei 5 copii, a regizat descoperirea piesei, a fugit apoi la muzeu, unde a predat-o la 9,30, iar la 10,30 era înapoi în sit, cu arheologii (și cu piesa, cu care acum se fotografiază).

Am întrebat SPAMI de ce a fost nevoie de o săptămână pentru a se anunța descoperirea. Mi s-a răspuns că a fost necesară „o minimă cercetare a piesei”. Între timp, s-au dus Sânzienele și flăcările de pe comori, nimeni nu mai știa exact când a fost furtuna și nimeni nu a mai pus întrebări.

Opinia arheologilor

Săpăturile desfășurate pe parcursul mai multor campanii în locul în care a apărut piesa arată că aceasta a ajuns acolo întâmplător, pe la începutul sec. II d.Hr.. S-a plecat de la ideea că matrița trebuie să fi aparținut unui atelier de bijutier, dar în teren nu s-a găsit nimic care să confirme această presupunere. Totuși, Brylynskei se grăbea, în vara lui 2014, să declare presei că matrița provenea dintr-o locuință dacică amenajată pe un picior de stâncă. 

Arheologii însă nu au susținut niciodată așa ceva, iar rezultatele lor arată altceva. Concluzia celor 3 campanii, prezentată în cartea despre matriță publicată în 2015, este aceea că piesa a ajuns în acel loc aruncată, împreună cu alte materiale refolosite (ceramică, sticlărie, piese metalice), provenind din/de la diferite construcții, cu prilejul amenajării acelei zone în perioada de sfârșit a funcționării cetății în Antichitate (adică iîn preajma războaielor cu romanii sau în timpul staționării garnizoanei romane). Cu alte cuvinte, matrița a fost luată din altă parte cu o șarjă de pământ, împreună cu alte resturi, și aruncată acolo, în acel strat de amenajare.

Desigur, ne putem întreba cum ar fi fost posibil ca o piesă de 8 kg să fie aruncată din greșeală, câtă vreme toate muncile se făceau manual pe atunci. Dacă ar fi fost ridicată pe o lopată împreună cu pământul din jurul ei, cu siguranță i s-ar fi simțit greutatea. Chiar făcând abstracție de decorul și funcționalitatea piesei, 8 kg de bronz erau un chilipir pentru oricine ar fi dat peste ea, fie el și soldat roman. Dar hazardul poate fi invocat oricând, nu se poate contesta că piesa a fost aruncată acolo în Antichitate, iar povestea ei rămâne, deocamdată, o enigmă.

*Articolul integral, care mai conţine planşe fotografice explicative şi diverse extrase, poate fi consultat AICI.