România nu mai produce astăzi nici 2% din firele de bumbac de care ar avea nevoie ca să-şi îmbrace populaţia. În anii 70, era al cincilea mare exportator mondial. Astăzi importăm ţesături din ţările în care, cândva, vindeam mii de tone în fiecare an.
Fabricile de ţesături au fost devalizate şi demolate pentru a deveni materie de schimb în afaceri imobiliare. Aşa s-a întâmplat cu două dintre secţiile țesătoriei Suveica din Bucureşti, odinioară cel mai mare producător de prosoape din ţară.
În ţară, alte filaturi şi ţesătorii zac în paragină şi aşteaptă de ani să apară vreun cumpărator. Majoritatea sunt ruine. Aşa cum sunt şi fostele fabrici de textile de la Pucioasa, fosta Întreprindere Trainica şi Bucegi.
În locul filaturilor şi ţesătoriilor care produceau cândva materie primă, astăzi avem doar fabrici de confecţii în lohn. Patronii nu mai investesc în producţia de ţesături şi nici statul nu o sprijină.
Urmăriţi cum s-a destrămat industria bumbacului românesc marţi, la „Jurnalul de Seară”, de la ora 20.00, într-un nou episod al campaniei „România furată”.