De ce vot le este frică politicienilor?

În 2016 România schimbă din nou sistemul de vot, dar noul model se bazează pe aceleași fundamente care limitează alegătorii.

În alte țări cetățeanul poate tăia politicieni de pe listele propuse de partide, poate stabili ordinea acestora sau poate propune noi candidați. România continuă să aibă liste fixe, în care partidele amestecă numele unor penali. Iar partidele noi sunt descurajate prin măsuri cum ar fi necesitatea de a obține 200,000 de semnături ca să participe în procesul electoral.

Cum votează alții?

În Elveția spre exemplu, la alegerile pentru Consiliul Național, care au loc o dată la 4 ani, cetățenii primesc acasă buletinul de vot. Au cel puțin trei săptămâni pentru a-l completa, fiindcă pot interveni în numeroase feluri. Pot tăia candidați de pe listă. Pot pune pe lista unui partid candidați de la alt partid — cum ar fi să puteți tăia un candidat de pe lista PSD, de exemplu, și să treceți numele unui candidat USR (sau invers). Este legal să voteze de două ori același candidat. În buletinul de vot există o pagină albă pe care pot trece numele unor persoane care nu există pe liste — și se contorizează voturile.

Ideea este ca cetățenii să aibă cât mai multe instrumente pentru a pedepsi candidații slabi și a-i recompensa pe cei performanți. Partidele ar avea interesul să își facă curățenie pe liste și ar crește responsabilitatea candidaților față de cetățeni, fiindcă oamenii ar putea alege între membrii aceluiași partid.

Dacă partidul este cel care te pune pune pe listă și decide pe ce poziție te clasezi, e foarte probabil să întrețină situații ca 1) indivizi care încearcă să își cumpere locul pe listă sau 2) indivizi care servesc în special interesele celor care îi pun pe lista partidului.

Un alt stat european în care cetățenii pot modela listele de vot este Belgia: pot vota preferențial, doar pentru unii dintre candidații propuși. Exemplele pot continua, de pildă în Australia fiecare candidat are o căsuță liberă în dreptul numelui, unde alegătorii stabilesc pe ce poziție se clasează în topul personal —  practic cetățenii stabilesc ordinea listelor.

Toate au la bază principiul de a oferi cetățeanului control și de a limita puterea partidelor.

De ce nu s-a putut și în România?

România nu a dus lipsă de modificări serioase ale sistemelor electorale. Toate au fost proaste, în sensul că au servit mai mult partidelor mari decât cetățenilor (nici măcar nu au fost practice pentru formarea unor majorități solide în Parlament).

În 2008 s-au pus bazele unui sistem aparent unic în lume, cu urmări dăunătoare.

Spre exemplu, în 2012 a cauzat mărirea numărului de parlamentari din România. Puteți citi aici de ce s-a întâmplat asta, pe scurt.

În general s-a justificat că România nu poate avea un sistem de liste deschise fiindcă la noi nu există cultură politică — și oamenii nu vor ști cum/cu cine să voteze. Ceea ce este manipulator, iată cum contrazice argumentul un politolog:

Peste tot unde s-a introdus modelul a funcționat. Nu poți să îl respingi cu argumentul că românii sunt mai proști. S-a demonstrat că implicarea cetățenilor poate crește ca urmare a introducerii unui sistem de liste deschise, fiindcă oamenii simt că în felul acesta au control”, Ovidiu Voicu

Cel mai probabil politicienii resping sistemul listelor deschise fiindcă le este teamă — puterea este acum la ei și nu vor să o piardă.

Aceeași gândire stă și la baza introducerii pragurilor pentru intrarea în cursă electorală: 20,000 de semnături independenții, iar partidele 200,000 de semnături, dar cel puțin 100 de semnături la nivel de comune, 500 la orașe mici-mijlocii și 1,000 în orașe mari.

Asta înseamnă că există situații în care ar trebui strânse semnături de la 93% din votanți, în măsura în care Comisia de la Veneția recomandă ca pragul să nu treacă de 1%. Potrivit Centrului pentru Inovare Publică, aproape jumătate din circumscripțiile din România au un prag mai mare de peste 5%.

• Mai puteți citi: Cum puteți să vă faceți rapid viză de flotant, pentru a vota la alegerile din decembrie?

Mai mult, partidele noi au avut doar o lună la dispoziție pentru strângerea semnăturilor, fiindcă Autoritatea Electorală Permanentă a publicat modelul listelor de susținere cu doar o lună înainte de termenul limită pentru depunerea acestora. Să nu mai vorbim de faptul că listele sunt foarte riguroase, cer date personale precum CNP-ul, în măsura în care mulți oameni sunt reticenți să le ofere, dar nu există metode de verificare — la locale s-au depus plângeri la DNA care susțineau că PNL a cumpărat baze de date personale și a folosit semnături false.

Pe scurt, noua lege a partidelor continuă să contribuie la întreținerea unei clase politice învechite și ineficiente pentru societate. Limitează enorm accesul noilor partide pe piața electorală și oferă prea puțin control din partea alegătorilor.

Cum ar trebui să fie sistemul de vot în România?

Am rugat doi politologi să îmi descrie sistemul de vot preferat, care s-ar potrivi României. Ok, amândoi mi-au spus că nu există sistem ideal, dar cu siguranță sunt sisteme mult mai bune decât ce avem în prezent. Ar arăta cam așa:

Ovidiu Voicu: “Aș păstra o distribuție proporțională și nu majoritară (care restrânge reprezentarea minorităților): vot pe listă, dar o listă cât mai deschisă. Ar putea fi introdusă gradual, într-o primă fază să ofere votantului dreptul de a ierarhiza membrii unui partid. Apoi să treacă la listă deschisă între partide: dacă ai 5 mandate, să poți nominaliza 5 oameni din oricare partid”.

Codru Vrabie: “Am două sisteme preferate. Cel proporțional cu liste deschise, fiindcă acolo aș putea să spun că din lista partidului X mie îmi place doar candidatul Y, deși este pe locul 12 — ceea ce probabil nu i-ar fi permis să intre în Parlament, dar votându-l îi cresc șansele să ajungă pe o poziție eligibilă. Celălalt model, care se folosește în Franța, este majoritar în două tururi, unde un singur candidat poate să câștige colegiul: în primul tur candidează toți, iar în următorul cei mai bine 2 clasați. Totodată, fiindcă în România Constituția spune că toți parlamentarii reprezintă toți românii, am putea să avem alegeri cu listă națională.”

Pe când o petiție pentru schimbarea sistemului electoral în așa fel încât să ofere mai multă putere cetățenilor? Paradoxal, în România o petiție menită să distrugă drepturile unor oameni a strâns de curând câteva milioane de semnături.

Cu toate neajunsurile sistemului electoral din România, e important de mers la vot în decembrie — altfel e posibil ca în parlament să ajungă doar decidenți aleși de votanți puși în funcțiune prin mașinăriile tradiționale ale partidelor.

Despre autoare: Laura Ștefănuț este Editorul Secțiunii de Opinii și Analize. A publicat în presa internațională, a fost coautoarea unor cărți și rapoarte pe tema mass-media și este membră a presei alternative din România.

• Puteți vizualiza articole scrise sau editate de autoare aici

Pentru comentarii intrați pe postarea Facebook