Editorial Vor sacrifica piesele negre nebunul?
Astăzi se împlinesc 45 de ani de la cutremurul din 1977 și asistăm la un cutremur în Europa, care deja a schimbat mare parte din sistemul de valori european.
Vor rezista europenii, în primul rând, tentației de a se răzbuna pe orice este rusesc?
Prima reacție este aceea de a distruge orice urmă a răului.
Cu siguranță nu numai Putin este vinovat de declanșarea războiului din Ucraina, ci fiecare agent al Rusiei și fiecare rus care a acceptat propaganda de tip neosovietic și a votat de fiecare dată pentru Putin și gașca lui de teroriști.
Apropiații lui Putin, oligarhii au fost primiți cu brațele deschise în occident, au beneficiat de privilegii, au finanțat propaganda rusă, au inițiat și finanțat războiul din toate regiunile separatiste, au plătit mercenari, au generat conflicte în toate statele care ar fi putut aspira la modelul democrațiilor de tip occidental, au angajat în poziții importante și pe bani foarte grei foști cancelari și foști înalți oficiali ai unor state dezvoltate, au finanțat și executat ordine pentru serviciile secrete rusești, s-au implicat în alegerile din statele democratice, au finanțat și susținut atentate ale oricărui oponent real sau imaginar al lui Putin, iar lista acestor acțiuni poate continua la nesfârșit.
Ca reacție la aceste acțiuni concertate ale serviciilor rusești, derulate prin firme, prin etnici ruși, prin agenți ai Rusiei și prin numeroși idioți utili, occidentul, în mare sa naivitate/ignoranță a întors capul sau a privit realitatea cu ochelari de cal, a făcut declarații politice și politicoase, a stat la aceeași masă și a negociat cu șeful teroriștilor, crezând, cel mai probabil cu bună credință în minciunile oficialilor ruși, considerând totodată că există anumite linii roșii care nu vor fi depășite.
Din nefericire numeroși ruși adoră culoarea roșie, culoarea steagului sovietic, iar trecerea liniilor roșii pare să fi devenit o practică obișnuită pentru statul rus.
Liniile roșii au fost depășite una câte una, iar orchestra de pe titanicul occident a continuat să cânte, ignorând pericolul, încercând să calmeze populația, ceea ce este corect, dacă ar fi (fost) luate măsuri energice pentru a contracara răul.
Toate mediile de informare ale occidentului din Rusia au fost închise, dar occidentul a continuat să ignore războiul propagandei rusești dusă pe teritoriul statelor occidentale.
Rusia a mimat în mod cât se poate de cinic respectarea regulilor democrației, subminând prin intermediul propagandei și a serviciilor/operațiunilor speciale fundația și principiile democrațiilor autentice.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Rusia a beneficiat la maximum de corectitudinea politică a democrațiilor de tip occidental, cerând, prin firmele și cetățenii/agenții ruși să le fie respectate toate drepturile, dar a încălcat în mod flagrant și brutal drepturile firmelor/cetățenilor statelor democratice care activau în imperiul sovietic.
Ce nu a înțeles occidentul este faptul că, în lipsa unei reciprocități reale, respectiv a aplicării unui tratament similar pentru firmele și cetățenii occidentului în Rusia, occidentul nu ar fi trebuit să acorde firmelor/cetățenilor Rusiei decât exact aceleași drepturi pe care firmele și cetățenii occidentului le aveau în Rusia.
A existat o complicitate a tuturor statelor dezvoltate, care au văzut numeroase oportunități de afaceri în imperiul sovietic, crezând cu naivitate că totul nu este decât un joc de-a spionii sau o secvență dintr-un film cu spioni.
Occidentul a crezut că poate contracara planurile expansioniste ale Rusiei prin acțiuni de tip soft power, în condițiile în care Rusia a forțat în mod permanent toate limitele.
A început războiul în Ucraina și abia acum se vede diferența între propaganda rusească și realitatea din teren.
Occidentul a reacționat și reacționează uneori mai timid, alteori mai hotărât, dar se află într-un mare impas.
Până unde vor putea merge cu sancțiunile împotriva Rusiei? Oare ar putea merge până la nivelul rusului de rând? Oare o astfel de măsură nu ar fi de natură să determine o susținere masivă a acțiunilor lui Putin din partea tuturor etnicilor ruși aflați oriunde în lume?
În mod evident este nevoie de multă prudență și înțelepciune.
Ucraina s-a dovedit a fi totuși o nucă mult mai tare față de așteptările lui Putin și acoliților săi.
Dar dacă, fie din dorința de a-i face pe plac țarului, fie cu intenție directă serviciile rusești i-au livrat lui Putin informații eronate, cu scopul de a-l îndepărta de la putere?
Oare Ceaușescu nu a fost dezinformat și lăsat din brațe de serviciile românești în decembrie 1989? Oare nu așa a fost posibilă înlăturarea lui Ceaușescu într-o Românie a anului 1989, în care Ceaușescu nu se mai bucura de susținerea poporului.
Domnia lui Ceaușescu în România anilor `80 nu a mai fost posibilă decât prin teroare.
Cu siguranță lucrătorii și colaboratorii securității, precum și ai tuturor instituțiilor de forță ale Românei socialiste trăiau cam în aceleași condiții mizerabile și aveau cam aceleași temeri ca majoritatea populației, astfel încât este cel mai probabil ca, în sinea lor, să fi dorit ca domnia nebunească a lui Ceaușescu să ia sfârșit. În România anului 1989, inevitabilul s-a produs.
În vremurile actuale Putin pare să fi ales un drum fără întoarcere. În mod evident liderii occidentului nu vor mai putea sta la aceeași masă cu Putin, iar anturajul acestuia cu siguranță înțelege chiar mai bine că ieșirea din această ecuație complicată nu mai este posibilă decât sacrificând nebunul.
Greu de spus cine ar fi putut stabili direcția de atac a nebunului și dacă mutarea sacrificiului era/este inevitabilă.
Oare ar putea nebunul să spargă tabla de șah?
