Editorial Responsabilitatea mea
Situația de criză pe care o traversăm acum va avea efecte pe termen lung asupra noastră, a tuturor. Mă refer la efecte sociale și economice, pe care cu siguranță le vom resimți din ce în ce mai acut. Este o perioadă grea pentru multe familii din România, care pe lângă problemele curente, care nu au dispărut de la sine, se confruntă cu una necunoscută: nimeni nu știe când va trece acest virus și care vor fi efectele lui. Întreaga societate se străduiește să diminueze consecințele negative ale acestui virus. Cadrele medicale duc această luptă pentru noi, polițiștii, militarii sunt în stradă pentru a ne proteja.
Cei mai mulți dintre cetățeni respectă normele de autoizolare. Dar nimeni nu poate reuși singur! Este nevoie ca politicul, conducerea țării, să asigure suportul necesar pentru a învinge în această lupta, care este a noastră a tuturor.
Criza prin care trecem, o criză care afectează cel mai important aspect al existenței unui om, sănătatea, ne-a arătat că solidaritatea sună foarte bine în teorie, dar atunci când este nevoie de ea în practică nu mai reușim să o aplicăm așa cum ar trebui. Și mă refer aici, în primul rând, la solidaritatea dintre Stat și Cetățeni. Ați văzut cu toții nenumărate apeluri din partea oamenilor politici la solidaritatea Cetățenilor. Și da, este nevoie ca Cetățenii să fie solidari cu Statul în momente de criză, pentru că Statul fără Cetățenii săi nu poate depăși nici o criză. Este important ca mediul de afaceri să fie solidar cu Statul pentru că fără el Statul nu face față.
Problema apare în momentul în care ne uităm la discursul celor aflați la Guvernare, pentru că nu reușim să identificăm acele puncte care să dovedească solidaritatea Statului cu cetățenii. Peste 1 milion de contracte suspendate și încetate în România. Peste 1 milion de oameni care au revenit din Diaspora și care nu mai au o sursă de venit și nici vreo perspectivă. Avem foarte mulți mici antreprenori (IMM-uri, PFA-uri, etc) care sunt afectați de restricțiile impuse.
Din partea Statului, mesajele nu sunt deloc pozitive. Nu există măsuri concrete și simple pentru a ajuta cetățeanul. Ne putem uita la alte state și vom vedea nenumărate măsuri anunțate de Guvernele respective care vin strict în ajutorul Cetățenilor. Concret, simplu, la îndemâna tuturor.
Mai devreme sau mai târziu vom depăși criza sanitară cauzată de virusul Covid-19. Dar, încă din luna care a trecut, trebuia să ne întrebăm deja ce vom face și să gândim, etapizat, pașii următori. Pentru că în funcție de măsurile economice luate de cei care conduc România reacționează și mediul privat, prin măsurile luate pe plan intern, și Cetățenii.
Câți români vor fi șomeri în momentul în care criza sanitară va fi depășită și România va fi lovită din plin de criza economică despre care vorbește tot Globul? De la ce cifre se va porni? Câți români au revenit din Diaspora și câți vor mai avea unde să se întoarcă în perioada următoare? Toate aceste întrebări ar fi trebuit să aibă deja răspunsuri publice, oficiale, din partea instituțiilor statului. Ministerul Finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, INS, Ministerul de Externe ar fi trebuit să arate deja Cetățenilor că au soluții. Sau măcar că încearcă să le găsească.
Abonându-te la Newsletter primești sinteza celor mai bune informații, articole și interviuri exclusive publicate de digi24.ro
Dar, pentru a identifica soluții trebuie să identifici mai întâi problemele. Din păcăte, acțiunile guvernamentale arată mai degrabă că nimeni din aparatul guvernamental nici măcar nu încearcă să le identifice.
Nu eu, ci Organizația Mondială a Sănătății (OMS), nu PSD-ul sau oamenii simpli, ci OMS-ul – experții așadar au spus de nenumărate ori că cel mai important aspect în privința izolării virusului este testarea. Testați, testați, testați! Ce auziți de la cei care trebuie să testeze? Cei care astăzi dețin frâiele României? Doar bâlbe despre cum au crescut capacitatea de testare zilnic. Da, România a crescut capacitatea de testare.
Dar pe numărul de teste realizate la un milion de locuitori suntem pe penultimul loc în UE. Doar Bulgaria stă mai prost decât noi. Iar, pentru a lua decizii corecte, pentru a reporni economia, trebuie să ai date exacte, prin urmare trebuie să testezi masiv.
Ce se întâmplă în schimb? Cei care astăzi dețin puterea, cei responsabili astăzi de direcția în care se îndreaptă România, în loc să ia măsuri ferme, curajoase, adaptate vremurilor în care trăim, încearcă să arunce vina, din nou, pe PSD.
Nu încerc să arăt că PSD-ul este perfect. Nu, nu suntem perfecți. Avem păcatele noastre. Pe unele le-am identificat singuri, pe unele ni le-ați arătat dumneavoastră, Cetățenii, pe altele le vom descoperi în viitor. Dar cel puțin suntem conștienți că le avem.
Că le place sau nu celor de la putere, PSD-ul este cel care a luat o măsură pentru care partidul aflat astăzi la guvernare ne-a acuzat. Am mărit salariile medicilor din România. Gândiți-vă cum arăta astăzi România, în plină criză sanitară, dacă medicii aveau salariile acelea mici. Câți or mai fi fost prin România, dacă salariile nu erau mărite de mult hulitul PSD! Gândiți-vă ce ar fi însemnat dacă am fi dus mai departe acea politică a dreptei - lăsați medicii să plece dacă nu le convine! Gândiți-vă cum ar fi arătat România cu un sistem sanitar privatizat! Cu SMURD-ul privat!
Evident că nu doar salarizarea medicilor și a personalului sanitar contează. Avem nevoie de spitale dotate, de condiții foarte bune în spitale și pentru pacienți, avem nevoie de mult mai mulți medici, asistente, angajați în domeniul sanitar. Dar toate acestea necesită timp, timp de reorganizare și construcție!
Astăzi însă, în vremurile acestea grele, un singur lucru este cert: acesta poate fi momentul de restart al societății noastre! Am văzut ce este bun, ce funcționează. Am văzut oameni solidari, care s-au organizat sa vina in ajutorul semenilor, al spitalelor și al statului. Am văzut în egală măsură și ce este rău, fața urâtă a acestei societăți.
Neajunsurile din sistemul sanitar sunt și neajunsurile noastre, ale tuturor. Am văzut și cetățeni care nu respectă măsurile privind carantina, care își expun familia și restul comunității din care fac parte. Este dreptul românilor să revină acasă, nu a negat nimeni acest drept, dar dreptul vine și cu responsabilitatea de a respecta măsurile impuse și dreptul la viață al celorlalți, mulți dintre ei, rude, prieteni sau vecini care au rămas aici, în țară.
Ratarea acestui moment va conduce la ani, dacă nu chiar decenii de stagnare. Avem acest timp de irosit? Sau vrem mâine, dacă nu se poate chiar astăzi, să trăim în România în care ne-am dori să trăiască și copiii noștri?
Să depășim împreună acest moment și să reconstruim o Românie nu ca afară, ci ca a noastră. Să revenim acasă pentru că ne simțim în siguranță și pentru că aici avem perspectiva de a construi cu toții societatea în care ne dorim să trăim.
Iar, la momentul bilanțului, trebuie să știm cu toții că am făcut tot ceea ce ține de noi ca să depășim această criză! Aceasta este responsabilitatea mea!
