Putin - o victorie à la Pirus
STOCKHOLM - Realegerea lui Vladimir Putin pentru al patrulea mandat ca președinte al Rusiei a fost un rezultat previzibil. Kremlinul a dirijat fraudarea votului precum și alte măsuri care să asigure obținerea de către Putin a peste 70% din voturi la nivel național. Chiar și fără aceste manevre, Putin probabil că tot ar fi obținut o victorie facilă pe valul de naționalism creat de anexarea Crimeei din 2014.
Agenda politică a lui Putin pe următorii șase ani este însă mult mai puțin predictibilă decât a fost rezultatul electoral. Economia Rusiei arată semne de îmbunătățire dar creșterea economică rămâne mult mai slabă decât în perioada boomului din primii ani după venirea lui Putin la putere. În același timp, prăpastia diplomatică dintre Rusia și Occident continuă să se adâncească.
Putin a adunat echipe de economiști pentru a concepe propuneri de politici economice pentru anii următori, însă observatorii nu se așteaptă la reforme reale în viitor. Perspectivele pe termen lung ale economiei vor rămâne negative atât timp cât statul autoritar își va menține controlul asupra mediului de afaceri și asupra societății.
Este greu de prevăzut cum va putea Rusia să-și îmbunătățească economia fără să-și îmbunătățească relațiile cu Occidentul. Investițiile necesare pentru stimularea creșterii sunt frânate de accesul limitat al Rusiei la tehnologiile de vârf și la piețele financiare globale precum și de sancțiunile aplicate companiilor și oligarhilor ruși apropiați de Putin.
În aparență, Putin a crezut că reacția Occidentului la agresiunea sa împotriva Ucrainei va fi de scurtă durată, la fel ca în cazul intervenției militare din Georgia din 2008. Când realitatea l-a contrazis iar sancțiunile Occidentului au devenit tot mai dure, Kremlinul a început să caute investiții și oportunități comerciale în China.
Însă speranțele într-un parteneriat mai amplu cu China au fost spulberate când președintele chinez Xi Jinping l-a invitat pe președintele SUA Donald Trump la un dineu de stat în Orașul Interzis din Beijing - onoare pe care nu cunoscut-o niciun șef de stat rus sau sovietic. La fel, perspectivele unor relații mai strânse cu SUA s-au diminuat din cauza ingerințelor Rusiei în alegerile americane din 2016.
De asemenea, Kremlinul nu a reușit să prevadă evenimentele din Ucraina. În ciuda incursiunilor Rusiei în Ucraina de Est, guvernul Ucrainei nu s-a prăbușit ci a inițiat reforme și a încheiat un acord cu Uniunea Europeană.
În Siria, Putin a proclamat victoria în mod repetat însă mercenarii ruși aflați pe teren continuă să moară. Totuși Rusia a reușit să-și testeze noile echipamente militare și să consolideze regimul președintelui sirian Bashar al-Assad. Însă pacea și stabilitatea sunt încă departe.
În discursul său anual ținut în fața Adunării Federale, chiar dacă a încercat să emane încredere, Putin și-a dezvăluit temerile referitoare la viitor. De exemplu, promisiunile unei creșteri economice au fost cele obișnuite însă el a fost mult mai explicit în a avertiza Rusia că ar putea să rămână în urmă. “Viteza progresului tehnologic crește rapid”, observa Putin. “Cei care reușesc să prindă acest val tehnologic vor lua un avans considerabil. Pe cei care vor eșua, valul tehnologic îi va scufunda și vor fi înecați.” Fără îndoială că în acest moment Rusia riscă să se înece.
Putin și-a construit majoritatea discursului în jurul unui spectacol multimedia de noi arme strategice sofisticate: rachete balistice intercontinentale super-grele, arme strategice hipersonice de atac, torpile submarine gigantice și rachete de croazieră cu propulsie nucleară cu rază nelimitată de acțiune. Dar în încercarea de a demonstra că Rusia poate învinge orice nouă măsură de apărare strategică ce ar putea fi folosită de SUA, Putin și-a trădat teama că arsenalul strategic nuclear al Rusiei ar putea deveni irelevant.
În afară de arsenalul nuclear și de dreptul de veto deținut de Rusia în Consiliul de Securitate al ONU, fundamentele influenței sale strategice sunt limitate. Chiar și după ajustarea în funcție de diferențele în puterea de cumpărare, economia Rusiei este aproximativ de dimensiunile economiei Italiei. Dacă Putin susține în mod serios o cursă a armelor strategice cu SUA, el va trebui să impună sacrificii semnificative din partea altor sectoare economice importante și un standard de viață mai scăzut pentru rușii de rând.
Pe de altă parte, Putin și-a exprimat recent deschiderea față de trimiterea unei misiuni ONU de menținere a păcii în regiunea Donbas din Ucraina. Și este posibil ca această paradă de dispozitive militare să fi fost destinată să sublinieze necesitatea dialogului și a unui control mai mare asupra armelor strategice. Dacă este așa, atunci metoda aleasă pentru transmiterea acestui mesaj este cel puțin ciudată.
Chiar dacă Putin vrea să deschidă un dialog cu Occidentul, nu se poate ignora atacul din Anglia cu gaz toxic asupra fostului agent dublu rus Sergei Skripal și a fiicei sale. Ca și în cazul atacului cu poloniu care l-a ucis pe fostul spion rus Alexander Litvinenko, guvernul britanic a ajuns la concluzia că operațiunea împotriva lui Skripal a fost ordonată de Kremlin.
Este posibil ca serviciile secrete ruse să aibă în politica lor uciderea dezertorilor prin orice metode. Însă la fel ca în cazul atacului cu poloniu, folosirea pentru prima dată a unui gaz toxic sofisticat, Novichok, nu a rămas nedetectată iar Kremlinul recurge acum la un arsenal de minciuni și dezinformări menite să ascundă dovezile implicării sale. Un regim care ucide și minte nu este un partener care să invite la cooperare.
Însă asta nu înseamnă că discuțiile serioase dintre SUA și Rusia nu sunt necesare. Ambele țări își modernizează arsenalele nucleare și există un risc real ca noile tehnologii să erodeze măsurile tradiționale de control al înarmării sau ca acestea să devină perimate.
Viitorul regimului Putin este extrem de incert. Nu se întrevăd reforme interne și utilizarea forțelor de securitate ale Kremlinului în exterior a subminat posibilitatea unei apropieri de Occident. O nouă cursă a înarmărilor va cauza probleme Rusiei - dar și nouă tuturor - și aproape sigur va ruina această țară, așa cum ar putea să ateste ultimii conducători ai Uniunii Sovietice.
