Vizita premierului Marcel Ciolacu la Washington a adus o premieră în politica autohtonă: conflictul deschis între șeful Guvernului și ambasadorul României în Statele Unite ale Americii. Într-un gest fără precedent în diplomația românească, ambasadorul Andrei Muraru i-a reproșat public premierului că a exclus ambasada României din întâlnirile pe care Ciolacu urma să le aibă la Washington, inclusiv cu secretarul de Stat Anthony Blinken și cu secretarul Apărării Lloyd Austin. Schimbul de replici Muraru – Ciolacu s-a purtat în fața unei adunări a comunății românești din Statele Unite.
Inițial, răspunsul premierului a fost calm, evitând un atac direct la ambasador, căruia i-a transmis să dea dovadă de răbdare și să se concentreze asupra misiunii cu care delegația română a venit în SUA. Ulterior, Ciolacu și-a pierdut el însuși răbdarea și a sugerat că va cere rechemarea în țară a lui Andrei Muraru, căruia i-a reproșat lipsa de avengură și reacția emoțională.
Incidentul, care cu siguranță nu a scăpat administrației americane, vine în contextul în care ultima vizită a unui prim-ministru român la Washington a avut loc în în 2019, când Viorica Dăncilă a avut întrevederi doar la nivelul secretarului pentru Energie. Președintele Klaus Iohannis, în schimb, a mers de două ori în SUA, în 2017 și 2019, în mandatul lui Donald Trump.
Explicațiile pentru fronda diplomatică a lui Andrei Muraru și replica tăioasă a lui Ciolacu țin nu doar de disfuncționalitatea mecanismului privind decizia în politică externă, ci și de un mit imbatabil în politica românească: președintele României este ales de americani. De aici, încărcătura uriașă la nivel personal pe care fiecare politician o atribuie acestor vizite. O poză la Casa Albă face cât un milion de voturi.
Pentru Marcel Ciolacu, întâlnirile de la Washigton au o latură externă importantă nu atât pentru Guvern, cât pentru PSD. După președinția lui Liviu Dragnea, Partidul Social-Democrat a rămas cu imaginea unei formațiuni corupte, antioccidentale și naționaliste. Pentru noul lider al PSD, recredibilizarea partidului prin vizitele și întâlnirile externe rămâne în continuare o miză importantă, mai ales dacă vrea să candideze la Președinția României. Liderul unui partid nefrecventabil e foarte greu de primit în cancelariile occidentale.
Pentru ambasadorul Muraru, deplasarea oricărui înalt demnitar român în capitala SUA este un moment-cheie al mandatului său. Se pare însă că, pentru această vizită, Marcel Ciolacu a preferat să nu implice ambasada, ci să lucreze direct cu ministrul de Externe și să apeleze la alte canale pe care statul român le are la dispoziție. În absența explicațiilor oficiale, politicienii și presa au speculat mult această decizie: că Muraru e prea apropiat de Iohannis (explicație absurdă, toți ambasadorii sunt numiți de președinte), că premierul nu ar fi vrut să se afle la Cotroceni ce a discutat cu Blinken și Lloyd Austin (deși din toate delegațiile a făcut și ministrul de Externe Luminița Odobescu, o protejată a șefului statului), că Muraru nu i-ar fi facilitat o întâlnire cu vicepreședintele american Kamala Harris (la acest nivel, importante sunt eforturile diplomatice ale centralei de la București).
Dincolo de incidentul cu Muraru, vizita lui Ciolacu a fost un succes personal. Rămâne de văzut ce aduce și României. Deocamdată, premierul e absorbit de ideea spriijinului pe care l-ar putea obține în alegerile de anul viitor. Și nu e singurul. Mircea Geaonă se prezintă și el drept favoritul americanilor, iar Nicolae Ciucă își prezintă studiile militare și activitatea ca general în Irak drept o binecuvântare implicită de la Washington. Un mit vechi de peste 20 de ani în politica internă a fost incorporat total de liderii politici români, care l-au transformat într-o obsesie. Pentru Statele Unite, nu este important cine este nominal președintele României, ci faptul ca țara să nu derapeze în contextul războiului din Ucraina, să rămână un stat democratic și stabil. SUA au nevoie de un partener în România, deci nu contează dacă e Ciucă, Ciolacu sau Geoană, câtă vreme traiectoria politică rămâne euro-atlantică.
În iulie 2004, cu patru luni înainte de alegerile prezidențiale, Adrian Năstase a mers la Casa Albă, unde a avut o conferință de presă comună cu George W. Bush. Atunci, Bush a declarat că și el, și Năstase vor câștiga alegerile prezidențiale. Electoratul român a avut însă altă părere. Concluzia: America te binecuvântează, dar nu-ți bagă voturi în urne.
