"Mărturisitori" ai manipulării. Perdanţii neaşteptaţi ai referendumului

Data publicării: 07.10.2018 21:01

Discursul dublu şi agenda netransparentă au fost probabil principalele două trăsături ale exerciţiului electoral din 6 şi 7 octombrie. A fost o experienţă dură pentru România, ale cărei ecouri vor mai persista o vreme. A fost un test major pentru societate, partide şi pentru anumiţi intelectuali din zona dreptei. Un test pe care societatea, în ansamblul său, l-a trecut cu brio. În cazul partidelor, acelaşi lucru se poate spune doar despre unul, care a jucat un rol major şi în monitorizarea procesului de votare. Dar cel mai amar gust vine din zona intelectualilor de dreapta: nume sonore - pe care nu le voi înşira aici, sunt binecunoscute din apariţiilor lor publice, ori activismul făcut pe Facebook - au ales să eludeze adevărul creştin şi pe cel geopolitic, refuzând să se distanţeze inclusiv de manipulări care au construit un solid edificiu urii. Cu o oră şi jumătate înainte de anunţul final al rezultatului referendumului, cifrele oficiale indicau că scrutinul va fi invalidat.

*"În alte țări acum și pedofilii își cer drepturi. Tu tot nu votezi? 6-7 octombrie" - fluturaşi împărţiţi prin Capitală (detalii AICI).

*<<Dacă nu mergeți la referendum, homosexualii vă iau copiii!>>, pliante împărţite din casă în casă prin ţară, inclusiv de preoţi (detalii AICI).

*"Familia este sub un atac teribil", "dacă executăm şi scoatem cuvântul mamă, înseamnă că ne desfiinţăm ca fiinţe" - câteva din mesajele propagate în mediul online de CpF

*Referendumul este pentru salvarea copiilor și a nepoților noștri - Gigi Becali, afacerist, fost puşcăriaş.

*"Am văzut unde s-a ajuns în alte ţări pornind de la ideea de toleranţă, acceptare, egalitate până s-a întors totul împotriva celor care îşi doreau normalitate. Oamenii care au alte principii nu mai au dreptul să şi le exprime, copiii familiilor hetero sunt obligaţi să participe la programele homo din şcoli şi lista poate continua. Consider că s-a ajuns prea departe şi că îndoctrinarea viitoarelor generaţii este un abuz. Abuz de care eu, ca părinte, am dreptul să-mi apăr copiii." - Lia Olguţa Vasilescu, ministrul Muncii, unul dintre liderii PSD apropiaţi de Liviu Dragnea.

*"Decizia care se va lua prin referendumul de la sfârşitul săptămânii este o declaraţie de independenţă" - Marian Munteanu, fost lider al studenţilor, eurosceptic, acuzat de simpatii legionare, un susţinător al referendumului şi al Coaliţiei pentru Familie, cu angajament semnat cu fosta Securitate.

Acest şir de manipulări, minciuni şi sfidări la adresa inteligenţei a peste 20 de milioane de cetăţeni români a marcat într-un mod sinistru discursul public care a precedat exerciţiul electoral de sâmbătă şi duminică, 6 şi 7 octombrie.

În esenţă, propagarea la scară largă a unor mesaje precum cele de mai sus a reactivat o memorie colectivă încărcată, reproiectând în actualitate atmosfera care a caracterizat una din perioadele cele mai triste din istoria României, perioada de început a anilor '90. La vremea aceea, pentru a se menţine la putere, liderii comunşti care s-au regrupat după eliminarea lui Nicolae Ceauşescu au recurs la toate mijloacele pentru a-şi atinge scopul.

Nimic nu a fost lăsat la întâmplare - de la violenţă fizică, la violenţă verbală, de la operaţiuni meticuloase de kompromat, conduse în cel mai pur stil KGB-ist, până la reactivarea sloganurilor din anii '50, care combăteau moşierii, boierii, regele şi elementele fasciste.

Ieşite cu traume evidente şi absolut de înţeles din cei 40 de ani de dictatură roşie, opoziţia şi societatea n-au avut multă vreme nicio şansă în faţa discursului urii care s-a revărsat peste ele. Iar ca meniul să fie complet, ca într-un exerciţiu demn de "Fenomenul Piteşti", o parte a politicienilor de opoziţie şi o bună parte a societăţii s-au trezit în situaţia paradoxală şi umilitoare de complici ai sistemului care se reinventa. Un sistem care, iată, în ciuda aparenţelor, nici nu murise şi nici nu-şi pierduse reflexul de a reprima.

Au trecut de atunci trei decenii şi, în spiritul celor care, exaltaţi de căderea Cortinei de Fier, proclamau odată sfârşitul istoriei, ne-am putea şi noi arăta surprinşi de intersecţiile astea bizare dintre trecut şi prezent. N-ar trebui să fim surprinşi, căci vorbim aici de fenomene de amploare, iar comunismul a fost aşa ceva. Vorbim de construcţii politico-ideologice atât de ample încât atunci când se prăbuşesc generează vibraţii şi ecouri ce rătăcesc multă vreme după, pentru a se stinge încet.

Prin urmare, dacă ne raportăm la acest referendum pentru familie, orchestrat şi folosit de diverse forţe cu agende subterane, printre ele şi liderul tot mai lipsit de soluţii al PSD, surprinzător nu e faptul că încă există vectori capabili să reactiveze teme şi temeri specifice anilor '90. E limpede, în orice direcţie vei întoarce capul în viaţa asta de zi cu zi, că România încă mai are de luptat cu monştrii săi, iar asta este, dacă vreţi, adevărata moştenire lăsată de comunism şi şenila sovietică.

Surpinzător, în schimb, este faptul că există, în anul 2018, intelectuali din zona de dreapta ce se prezintă reformişti, dar care amestecă fronturile şi confundă inamicii.

Probabil că unii dintre ei au văzut în acest referendum o bună ocazie pentru autopromovare şi - ce srurpiză! - au acţionat ca atare. Alţii probabil că pur şi simplu ţin la convingerile lor atât de mult încât sunt dispuşi să sacrifice pe altarul lor şi spiritul critic (acest instrument vital, totuşi, pentru un adevărat intelectual), şi logica, şi ceea ce oferă analizei datele ce pot fi extrase din realitatea obiectivă.

Şi nu este vorba aici (doar) de a le reproşa acelor intelectuali de dreapta simplul fapt că au votat DA şi au făcut campanie pentru un referendum cu rădăcini şi cu obiective netransparente şi îndoielnice, deşi, la drept vorbind, n-ar fi deloc criză de argumente.

Din păcate e vorba de mult mai mult. În principal, e vorba de faptul că, în ciuda semnelor evidente, a dovezilor imbatabile şi a numeroase declaraţii uşor de descifrat, nume cu rezonanţă în mediul academic şi al intelectualităţii de dreapta au devenit promotori pasivi ai mesajelor false, ai minciunii sfruntate.

Prin lipsa unor luări tranşante de poziţii, ba mai mult, prin lipsa desăvârşită a unor reacţii de condamnare, au girat discret propagarea discursului urii şi a falsului, a comunicării violente şi indecente, mizând probabil, în forul lor interior, pe forţa unor asemenea "argumente" de a mobiliza electoratul la urne.

Din fericire, bunul simţ şi uzul raţiunii celor mulţi au combătut eficient aceste tentative cinice de persuadare, însă cum rămâne acum cu păcatul astfel comis? Totuşi, şi-au asumat această formă de complicitate, prin închiderea ochilor la manipulare şi minciună, de pe poziţii pretins creştin-ortodoxe.

O experienţă, aşadar, tristă de luare a numelui Domnului în deşert, o experienţă compromiţătoare pe termen lung, aşa cum, creştineşte vorbind, e orice experienţă de acest tip.

"Familia este sub un atac teribil", "copiii familiilor hetero sunt obligaţi să participe la programele homo din şcoli", "pedofilii își cer drepturi", "homosexualii vă iau copiii" - spunea propaganda pro-referendum, vestind parcă un nou potop. Nu i-au impresionat în niciun fel această violare a adevărului pe intelectualii "mărturisitori", deşi propovăduiesc cu patos valorile creştine şi, implicit, distincţia dintre adevăr şi minciună.

Dar şi mai dăunător e faptul că aceşti exponenţi ai dreptei creştine şi apărători ai Bisericii - oameni cu doctorate autentice, titulari de catedre universitare, scriitori, alţii dintre ei diplomaţi, ori specialişti în politică externă - au acceptat practic să cauţioneze un joc de o anvergură încă şi mai largă decât cel făcut de Dragnea pentru a-şi salva pielea. Un joc geopolitic de implicaţiile, dar şi de originile căruia e greu de crezut că vreunul dintre aceşti distinşi reprezentanţi ai dreptei creştine nu e conştient.

Nu mai e niciun secret, cel puţin nu pentru intelectuali de calibrul descris mai sus, că traversăm o perioadă în care asistăm la un fenomen interesant şi continental de coagulare a unei forţe masive de contestare a universului euroatlantic. Un fenomen în curs, care, e drept, încă mai are de parcurs etape naturale de creştere, dar a cărui nocivitate nu mai poate fi ignorată, un fenomen care este impulsionat, finanţat şi şlefuit constant de Rusia.

Un fenomen demolator al cărui motor intern e dat de argumentul credinţei, care se adaptează situaţiilor specifice din teren, astfel că uneori ia forma ortodoxismului pur şi dur, dar de sorginte musai moscovită, iar alteori ia forma unei coaliţii aparent ecumenice, în care Biserica Ortodoxă Rusă formează alianţe conjuncturale cu bisericile neoprotestante cu baza în SUA şi tentacule peste tot în Europa, evident, şi în România (a căror influenţă, în România, a fost remarcabil pusă în lumină de modul în care a decurs mobilizarea la referendumul pentru familie).

Nici adevărul creştin şi nici adevărul geopolitic nu ar fi trebuit să facă obiectul punerii între paranteze de către acest segment al intelectualităţii autohtone. Pierderea e cu atât mai greu de digerat cu cât, cel puţin până la startul campaniei pentru acest referendum, nume cu rezonanţă din zona intelectualităţii de dreapta păruseră că au ca prioritate, fără rezerve, consolidarea apartenenţei României la spaţiul euroatlantic, iar nu opusul.

Din fericire, credinţa ortodoxă îi dă întotdeauna păcătosului o a doua şansă. Iar prin asta, eliberează adevărul.

Aşa că să le dea Dumnezeu, tuturor, gândul cel bun!

P.S.: Propaganda rusă, prin intermediul sputnik.md, unul din site-urile sale în limba română, titra, cu două ore înainte de închiderea urnelor: Dezastru!

Ba mai mult, există acolo şi o uşoară naunţă: "Demersul național pentru modificare constituției se îndreaptă către un eșec major — fiindcă este posibil ca procentul să nu treacă de 20".