Indignare, stupefacție, silă. Recunosc că sila, într-o proporție mult mai mare. Acestea au fost sentimentele cu care am ieșit ieri, din clădirea guvernului, după întâlnirea cu premierul Cîțu având ca subiect Planul Național de Redresare și Reziliență.
Am constatat că nu sunt singurul care avea astfel de trăiri. Și experții PSD, cu care am participat la întâlnire, și reprezentanții sindicatelor și IMM-urilor, prezenți alături de noi la întâlnirea cu Cîțu, erau cuprinși de aceleași sentimente.
A fost limpede că domnul Cîțu și Guvernul său de "profesioniști" nu sunt în stare să se descurce singuri în finalizarea acestui proiect. Am văzut ieri un Șef de guvern nu doar incoerent și total depășit de conținutul Planului de Reziliență și Redresare, pe care teoretic îl coordonează, ci și total lipsit de autoritate în fața ministrului Ghinea și a liderilor USR-Plus și UDMR. E greu să vezi cum șefului Executivului nu are nicio viziune, nicio idee proprie despre cum ar trebui să îmbunătățească nivelul de trai al oamenilor pe care îi conduce, cum recită șters niște texte sterile. Omul este strivit zi de zi de menghina nemiloasă a dead-line-lui pentru PNRR, iar frustrarea sa țâșnește prin toți porii: a fost refuzat deja de două de Comisia Europeană, iar miniștrii săi au ajuns subiecte de bancuri prin birourile de la Bruxelles!
Știam din discuțiile cu comisarii europeni din familia noastră politică despre starea dezastruoasă în care se află România în privința finalizării planului. Nu proiecte, nu reforme, nu garanții că România chiar va putea atrage acești bani. De aceea, am și adus ieri cu noi propunerile PSD privind soluțiile și proiectele ce trebuie cuprinse în PNRR. Ele respectă întru totul cerințele Comisiei Europene.
În mod cert, deși nu va recunoaște asta vreodată în public - sunt convins de asta!, - documentul nostru îl va ajuta pe domnul Cîțu și echipa sa atât de lipsită de coeziune ca România să aibă, în sfârșit, un document care să fie aprobat de Comisie.
Din acest motiv, de la început mi-am propus să nu intru în jocul politic al provocării la scandal, pe care premierul l-a inițiat, atât ieri toată ziua - înaintea discuției, cât și după plecarea noastră. Nu bătălia mediatică, cine i-a dat mai bine replica celuilalt, contează! La finalul zilei, tot ceea ce trebuie să se întâmple este ca România să se dezvolte cu sprijinul banilor europeni. La sfârșitul zilei, ceea ce contează cu adevărat de fapt este ca nivelul de trai al românilor să crească. În mod real, nu doar în postările fantastice ale premierului, din care singurul lucru care reiese clar, pentru orice om normal, e că șeful guvernului trăiește într-o lume egocentrică și plină de grandomanie, unde granița dintre hipsterie și isterie devine tot mai greu de sesizat.
Cât despre silă, care – recunosc! - m-a copleșit... rar mi-a fost dat să văd un politruc mai grețos decât ministrul Ghinea, incapabil să înțeleagă că dezvoltarea unei țări înseamnă ca banii europeni să ajungă la firmele românești care creează locuri de muncă și produc plus valoare, la fermierii români și la comunitățile locale. Dacă tot ce va rămâne din acest PNRR vor fi niște campanii de PR ale unor băieți deștepți, simulate frumos sub forma consultanței, sau niște piste de biciclete în localități care nu au canalizare și gaze, dar sunt conduse de baroni peneliști și useriști, atunci e clar că PNRR-ul nu-și va atinge țelul pentru care a fost creat de Comisia Europeană.
M-au amuzat tonul superior folosit de reprezentanții Puterii, provocările și jignirile cu care voiau să ne dea mat. Am răspuns cu idei concrete la sloganurile lor goale de conținut. Am făcut asta având în minte un singur gând: că suntem toți români, indiferent dacă unii în Opoziție și alții la Putere, iar PSD are datoria, fiind cel mai mare partid din România, să ofere soluții astfel încât toți românii să beneficieze de bani europeni. Și că, în acest moment, riscăm să fim ultima țară care depune planul la Bruxelles.
PS: Ieri, chiar înainte să plecăm spre Guvern, presa a dezvăluit documentul care arată că Guvernul le-a cerut europarlementarilor români să voteze împotriva salariului minim european. Asta, deși președintele Iohannis a semnat în numele României pentru acest mare proiect care preocupă întreaga Europă civilizată. Este dovada cea mai clară că, în materie de viziune europeană de dezvoltare a țării, dl Cîțu a rămas încremenit de fapt într-o VIZUINĂ politică.
