Frații noștri din Republica Moldova au nevoie de ajutor ca să poată trece iarna cu bine. Consumul lor total este o parte infimă din consumul României. Ieri, Gazprom a mai tăiat cu 30% livrările către Chișinău. Și, deși autoritățile moldovene cer ajutorul nostru de câteva luni, tot ce primesc sunt vorbe goale.
În fiecare an, România consumă în general circa 12 miliarde metri cubi (mc) de gaze naturale. 9 miliarde mc este, de regulă, producția internă de gaze a României.
Prin comparație, Republica Moldova are nevoie de circa 1 miliard mc anual, adică doar aproximativ 8% din ce consumă populația și industria României.
În octombrie 2021, din cauza unui șantaj istoric practicat de Moscova ca mijloc de presiune, Gazprom a tăiat cu 35% livrările către R. Moldova. Sâmbătă, compania din subordinea lui Putin a mai tăiat alte 30%.
Situația aprovizionării cu energie a Republicii Moldova devine una de securitate regională.
În luna octombrie, din lipsă de fonduri și în contextul prețurilor care au explodat, Republica Moldova avea rezerve de gaze pentru 20 de zile. Estimările arată că, dacă lucrurile se mențin la fel ca acum, frații noștri de peste Prut vor avea un șoc uriaș în această iarnă.
Prognozele administrației de la Chișinău spun că peste jumătate din populație va ajunge să plătească mai mult de 50% din venituri pentru cheltuieli cu energia.
Putin strânge R. Moldova într-o menghină, iar președintele Iohannis și premierul Ciucă lasă Chișinăul să fie ostaticul unui regim fascist.
De luni de zile ar fi putut România să găsească o soluție de a ajuta. Cereri de ajutor au primit și Iohannis și Ciucă. Li s-a transmis oficial și neoficial că situația este disperată, dar nu au mișcat un deget.
Semnalul diplomatic transmis ar fi fost de o valoare uriașă. De asemenea, un ajutor practic în această criză energetică ar fi permis R. Moldova să se rupă energetic de Rusia (acum depinde în proporție de 100% de Gazprom).
Ce ar putea face Iohannis și Ciucă? Un gest simplu, cu costuri infime pentru România, care să arate că, dincolo de vizite și evenimente de fațadă, suntem cu adevărat prietenii Republicii Moldova.
Concret, soluția la îndemâna lui Iohannis și Ciucă este un contract negociat pe 10 ani cu Chișinăul, la o cantitate de 30-50 milioane mc lunar, la un preț mai mic decât cotațiile actuale de criză, dar mai mare decât media din „vremuri normale".
Chișinăul nu cere Bucureștiului un cadou. Nici pe departe.
Autoritățile sunt hotărâte să dezvolte R. Moldova pe termen lung și cer doar un sprijin, un ajutor de dezvoltare dacă vreți, pentru a menține ferm cursul european al țării și a se rupe de Moscova în plan energetic. Mai mult, moldovenii sunt și un exemplu de urmat în ceea ce privește reducerea consumului de energie.
Un calcul simplu: la cantitatea de 50 milioane mc de gaz lunar, livrările ar însuma 600 milioane mc anual. Din consumul României, cantitatea ar însemna abia 5%.
5% din consumul nostru anual de gaze ar ajuta o țară să aibă un viitor stabil și să se elibereze din ghearele unui dictator scelerat. De partea României, în sfârșit am arăta că suntem lideri regionali în materie de securitate și că asigurăm stabilitatea regiunii în acest context sensibil.
Iohannis și Ciucă știu de această soluție simplă. Dar se fac că sunt surzi.
Ne spun cum companiile de stat românești din sectorul energetic au caracter „strategic". Dar nu sunt folosite nicidecum pentru un scop strategic comun: al nostru ȘI al R. Moldova.
Mai mult, în luna august, impozitarea tranzacțiilor externe cu energie a fost dublată de acest Guvern iresponsabil. Cumva s-au asigurat că livrările alternative de gaze către Republica Moldova devin și mai neatractive chiar și de pe piața liberă.
În acest moment, Republica Moldova este ostatica iernii lui Putin. Într-un mod extrem de rușinos, Bucureștiul nu face nimic. Proverbul „prietenul la nevoie se cunoaște" s-a pierdut din memoria penelistă.
Pentru că pas cu pas Klaus Iohannis a mințit Republica Moldova.
