În ultimii ani, am auzit de mai multe ori în Parlament afirmația ”cu ei nu se poate discuta...”. Am auzit-o de reprezentanți ai diferitelor partide parlamentare cu referire la parlamentarii USR. Aceeași afirmație mi-a fost relatată și de colegii din consiliile locale din București. Mesajul a fost împins și în spațiul public. S-a încercat astfel construirea pentru USR a imaginii de ansamblu de partid radicalizat, lipsit de maturitate, care nu înțelege rolul negocierilor politice, și, în cele din urmă, un partid care nu ar ști cum ”se face politica”.
Într-adevăr, timp de peste 30 de ani, în România s-a perpetuat un anumit mod de a face politică. Orice s-a negociat și totul s-a împărțit, fără scrupule și morală, de multe ori la limita legilor făcute chiar de politicieni, sau dincolo de aceasta.
Victoria în alegeri a devenit vitală pentru rotirea membrilor de partid din eșaloanele inferioare în eșaloanele superioare în mai toate instituțiile și companiile de stat sau, mai simplu spus, pentru accesul activului de partid la resursele publice, de la nivel local și național. Stânga și dreapta au coabitat bine mersi, în spatele discursurilor contondente de la televizor mâinile au fost strânse de multe ori în cârdășie.
Diferențele doctrinare au avut doar valoarea hârtiei pe care au fost scrise și au fost rezumate strict în sloganuri mai mult sau mai puțin meșteșugite.
Criza de moralitate a adus și o criză a competențelor. Resursele umane au fost promovate în general pe criteriul loialității față de lideri, nu al valorii. Ba chiar, dimpotrivă, valoarea a condus în diferite ocazii la marginalizare, pentru a se bloca o posibilă amenințare politică internă. Rezultatul s-a văzut ulterior în ritmul încet în care România a evoluat.
Birocrația din administrație, infrastructura de transporturi subdezvoltată, sistemul de educație la pământ și problemele perpetue din sistemul public de sănătate sunt realități ale prezentului. Fie că facem referire la ușurința de a înființa o afacere, la indicele societății și economiei digitale, sau la disponibilitatea numărului de tomografe la suta de mii de locuitori, România excelează azi în a fi pe ultimul sau, în cel mai bune cazuri, pe unul dintre ultimele locuri din Uniunea Europeană, indiferent de criteriu.
Această situație este consecința directă a modului în care România a fost condusă. Cele câteva excepții nu au fost de ajuns pentru a face din România o ”țară ca afară”.
În acest context a apărut Uniunea Salvați Bucureștiul și, ulterior, Uniunea Salvați România. Bazele USR au fost puse de oameni care nu mai făcuseră politică până atunci. Nu era vorba de oameni care nu aveau alte opțiuni profesionale, dimpotrivă. Dincolo de cariere și vieți personale, ei au înțeles că schimbarea poate veni doar prin implicare în politică.
Intrarea în Parlament a USR, la doar câteva luni de la lansarea sa, a arătat orizontul de așteptare care exista din partea electoratului pentru un alt mod de a face politică. Rezultatul votului de la europarlamentarele din 2019 a reprezentat o nouă confirmare a acestui lucru și a încrederii acordate Alianței USR PLUS.
De la bun început și până în prezent, modul de a face politică al USR a fost și a rămas diferit de cel al partidelor tradiționale. Fără a fi perfecți, ne-am străduit să fim cat mai apropiați de ceea ce se aștepta de noi, să aducem un nou suflu în politică, bazat pe integritate și competență. Acest lucru nu înseamnă că USR nu a folosit instrumentul negocierilor politice.
Prin negocieri politice am coagulat sprijinul politic necesar adoptării unor proiecte de impact pozitiv pentru diferite categorii sociale, pentru mediul de business sau pentru societatea românească în ansamblu.
De la inițiative axate pe reducerea birocrației excesive pentru mediul antreprenorial sau facilități pentru micii antreprenori, pe transparență în aparatul de stat sau pe aducerea unor servicii medicale aproape de comunitățile care nu au acces, am reușit să respectăm mandatul care ne-a fost acordat prin vot și să promovăm legi mai aproape de realitatea și normalitatea pe care cetățenii și mediul de afaceri le așteaptă de la statul român în ansamblu.
Tot ca expresie a acestei viziuni, USR PLUS a negociat pentru alegerile locale din 27 septembrie, candidaturi comune cu PNL, în București și în mai multe județe și municipii din țară. A fost un gest de deschidere necesar în condițiile actualului sistem electoral cu alegeri într-un singur tur, prin care primarii în funcție, mulți dintre ei membri PSD, ar fi avut altfel prima șansă în a obține un nou mandat.
Credibilitatea demersului comun, dezvoltat sub mesajul necesității de eliberare a diferitor comunități locale de sub administrarea PSD a fost însă afectată de migrarea multor primari PSD la PNL. Schimbarea culorilor tricoului și noile ”jurăminte de loialitate” fac peste noapte din personaje politice criticate și înfierate în spațiul public, unele nu doar frecventabile, dar alese să poarte stindardul liberalismului în comunitatea din care fac parte.
Care este mesajul care ajunge la electorat? Schimbarea nu înseamnă absorbția membrilor PSD într-o altă formațiune politică, ceea ce ar conduce la dezvoltarea de metastaze politice în noua structură. Primirea și susținerea de PNL a unor edili până ieri membri PSD, sigur că a redus posibilitatea și sensul unor alianțe electorale, câtă vreme adversarii de ieri au devenit partenerii de astăzi.
USR a surprins în acești ultimi ani reprezentanții partidelor tradiționale prin faptul ca nu a făcut compromisuri pentru a obține avantaje personale pentru reprezentanții săi. Nu a negociat principii și valori pentru funcții și poziții. Această determinare a șocat și a fost de neînțeles pentru reprezentanții vechii clase politice. Continuă să fie privită ca o ”ciudățenie” și în prezent. USR PLUS reprezintă însă singura soluție prin care putem realiza o schimbare politică reală, profundă și cu impact pe termen lung. Doar fiind altfel putem construi altceva.
