Fotojurnalistul Radu Sigheti: Au murit oameni în fața mea, am continuat să fotografiez

„Este o meserie care implică riscuri, dar și mersul pe stradă implică. Gradul de riscnu are legătură cu satisfacția.Fotografia mea se caracterizează că este de news, de presă, cu preponderență la eveniment, la feature. În asta excelez într-un fel”, explică Radu Sigheti.

Despre plecarea și activitatea din Africa de Est, el povestește că dorea o schimbare. „Mă săturasem aici, totul era la fel, aveam o rutină. Mergeam la diverse conflicte, veneam înapoi în țară, și era o stare ciudată, mi se părea că aici nu se întâmplă nimic, parca eram în alt ritm.În Africa am făcutnu numai fotografie, dar trebuia să găsesc colaboratori, să le asigur tot tacâmul, de la făcutul fotografiei până să ajungă la ziar”, povestește fotojurnalistul.

„Este o meserie foarte frumoasă. Îți dă satisfacții, mă supune la un challenge continuu. O boală de-a mea e să încerc să nu repet. Țin minte o fotografie și nu vreau să o fac la fel a doua oară. Încerci să nu fii banal, imaginea să fie diferită, dar în contextul respectiv”, subliniază Sigheti.

Despre implicarea emoțională

„Am fotografiat un copil cu un bidon cu apă, în Sudan. Mergea spre casa sa. M-am trezit, după câtea luni, că cineva a contactat agenția, că doreau să dea ajutoare, întrebau unde este copilul, să trimită familiei. Am spus nu știu, am contactat ONG-uri din zonă, am trimis poza. Nu mi-a trecut prin cap atunci să mă duc după el, să văd unde stă. Uneori nu poți face lucruri din astea, iar lumea nu înțelege”, povestește fotojurnalistul.

„Te implici, suferi și tu. Te apucă nervii că nu poți interveni, nu ai ce să faci, nu ești factorul de decizie care zice hai să oprim conflictul. Au murit oameni în fața mea, nu te simți bine în astfel de situații, dar trebuie să fotografiezi. Vrei atunci să arăți ce se întâmplă, poate ești înverșunat, dar trebuie să fii conștient că o mică bătălie la care ai fost martor nu e tot războiul. Este posibil ca imaginea să devină simbolul războiului, se poate întâmpla. Dar de multe ori te întrebi ce cauți acolo. A doua zi însă te întorci. E ceva ce ai în tine, ceea ce fotoreporterii au”, spune Sigheti.

„Dacă reușești o fotografie bună, poți canaliza gândurile privitorului”

Fotografia se deosebește de film. Ca mesaj, amândouă pot spune același lucru. La fotografie însă, e un moment înghețat și te face să te oprești asupra ei și să vezi ce gândești despre. Dacă reușești o fotografie bună, poți să canalizezi gândurile privitorului spre o anumită direcție, îl ajuți pe privitor, îl direcționezi. Poți fi chinez, japonez, african, percepția e la fel”, explică el.

„E o meserie de tinerețe, dacă vorbim despre condiția fizică. După un anumit timp, nu mai poți să porți și vestă antiglonț, și cască, să cari și aparatura”, mai spune fotojurnalistul.

Urmăriți interviul integral în materialul video atașat sau pe site-ul emisiunii „Conversații esențiale”.