„Dacă vrei să vezi un festival de teatru, să te duci la Sibiu!” - sfatul lui Neil LaBute pentru Robert Cohen
Spectacolul „Oidip”, în regia lui Silviu Purcărete, este o adaptare după „Oedip la Colonos” și ”Oedip Rege” de Sofocle. Premiera a avut loc vineri seară, la Festivalul de teatru de la Sibiu, iar rolul principal îl deține chiar directorul festivalului, Constantin Chiriac.
În ultima seară a Festivalului de teatru de la Sibiu, Digi24 a transmis o ediție specială de la Universitatea „Lucian Blaga”, care a găzduit o conferință despre diplomație culturală, media și turism. Invitații lui Cosmin Prelipceanu au fost doamna Michele Jacobs, responsabilă pentru relații publice și diplomație la TV5 Monde, Titus Corlățean, ministrul român de Externe, Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru Sibiu, regizorul Neil LaBute și analistul Emil Hurezeanu. Pe durata emisiunii a fost transmis și un mesaj video de la Lucian Sârb, director editorial Euronews.
„Nu trebuie să vă gândiţi că sunteţi în competiţie cu Statele Unite, nu merită să concuraţi cu noi”, a spus Neil LaBute, recunoscând că de multe ori, în producția de teatru sau de film, cultura și economia se bat cap în cap. „Dacă faci un film în SUA, totul are legătură cu banii”, a subliniat regizorul american. El a arătat că finanțarea din partea statului în cultură este o raritate în SUA și de aceea percepția este că din Europa vin produse de calitate. „Filmele româneşti sunt, pentru cei care obişnuiesc să meargă la cinema, demne de laudă în Statele Unite”, spune Neil LaBute.
„Când vin într-un asemena loc ca Sibiul, particip la un festival şi îmi dau seama câţi artişti sunt prezenţi, apoi vorbesc cu cineva ca Robert Cohen, care predă dramaturgie în California, voi spune lumii pe nepusă masă, fără să fiu întrebat : "Dacă vrei să mergi la un festival de teatru, acolo să te duci!". Gândiţi-vă că un om pe care îl respectaţi vă va spune să mergeţi la un anume festivalul de teatru!”, a spus Neil LaBute.
Iată cum a răspuns regizorul întrebării lui Cosmin Prelipceanu: „E puternică/bună/consistentă/importantă cultura europeană dacă are nevoie de protecție?”
Neil LaBute: „Răspunsul este DA pentru toate întrebările pe care mi le-aţi pus.
Vorbesc din perspectiva artistului, dar mai ales din perspectiva unui om care este norocos să vadă, să facă parte din altă cultură.
Tot aud cuvinte precum „competiţie”, cuvinte care mă sperie pentru că nu sunt nici om de afaceri, nici politician. Sunt un om care face teatru şi mai ales un om care merge la teatru. Mă duc la teatru mai mult decât fac teatru. Mă duc la film mai des decât fac filme. Aseară m-am dus să-l văd jucând pe acest domn de lângă mine ( Constantin Chiriac - n.r.) Oedip. Nu am văzut niciodată până acum, în niciun teatru din Statele Unite, piesa Oedip.
M-am dus în Suedia la Festivalul de Film cu o producţie a mea şi m-am dus la Teatrul Naţional de acolo şi am văzut „Woyzeck”. Era jucat în limba suedeză, regizorul era german. N-am văzut niciodată piesa aceasta în vreun teatru din America.
Este o diferenţă clară între cantitate şi calitate. Există multe filme americane, multe televiziuni, pe care noi le comercializăm ca produse. Cele mai multe sunt produse, indiferent că sunt bune sau rele, ceea ce ne interesează pe noi este producţia în serie mare.
Există şi o faţetă diplomatică a acestei producţii în masă, dar de cele mai multe ori vorbim despre câţi bani putem face, prin lume, din aceste filme. Se întâmplă pentru că o permitem noi sau pentru că distribuţia de film s-a transformat constant, chiar şi în vremea în care eu lucram în domeniu?
Pentru filmele mici trebuie să depui eforturi din ce în ce mai mari ca să găseşti un loc în care se le distribui. Poate să fie un film ceh, slovac, japonez, poate fi chiar filmul pe care-l fac eu. Cu toţii plătim acelaşi tarif ca să ni se facă publicitate în "New York Times". Warner Brothers poate da mai mult şi vezi, în ziar, o pagină întreagă de reclamă şi atunci îți spui că te vei duce să-l vezi pe Tom Cruise. Iar Tom Cruise rulează în cinematografele din lume cel puţin o săptămână, într-un an.
Filmele româneşti sunt, pentru cei care obişnuiesc să meargă la cinema, demne de laudă în Statele Unite. Vedem trei, patru sau zece filme şi toate sunt de calitate. Şi din acest motiv, mă gândesc la fel, că filmele franceze sunt fantastice. Asta pentru că văd un număr limitat de filme şi toate mi se par minunate. În momentul în care am vizitat Franţa, mi-am dat seama că francezii fac mult mai multe filme decât credeam şi că nu toate sunt grozave, că nu toate ajung în cinematografele din Statele Unite.
Dar percepţia în Statele Unite este că din Europa vin produse de calitate. Este valabil şi pentru filmele din Asia, din Africa pentru că noi le vedem pe cele mai bune.
Când vin într-un asemena loc ca Sibiul, particip la un festival şi îmi dau seama câţi artişti sunt prezenţi, apoi vorbesc cu cineva ca Robert Cohen, care predă dramaturgie în California, voi spune lumii pe nepusă masă, fără să fiu întrebat : "Dacă vrei să mergi la un festival de teatru, acolo să te duci". Gândiţi-vă că un om pe care îl respectaţi vă va spune să mergeţi la un anume festivalul de teatru.
Cam acesta este genul de percepeţie pe care îl avem noi acolo. Mie îmi pasă de lucrurile de calitate, vreau să mă simt în largul meu şi să-mi placă. În Statele Unite, să ai un Teatru Naţional ţine de domeniul imaginarului. Finanţarea venită din partea statului pentru artă este o raritate. De obicei este invers. În momentul în care guvernarea republicană are o problemă, arta este strangulată. Guvernanţii spun scoatem cursurile de artă din şcoli, tăiem finanţare pentru proiectele artistice.
Ideea de a avea un guvern care are grijă de oameni prin cultură, de a avea un teatru care are 85 de spectacole într-un an este de neconceput în SUA.
Nu trebuie să vă gândiţi că sunteţi în competiţie cu Statele Unite, nu merită să concuraţi cu noi. Sunt lucruri pe care SUA trebuie să le facă, sunt lucruri bune pe care le face această ţară. Este o ţară minunată, încă mai trăiesc acolo şi mă bucur că stau acolo. Dar îi ştiu punctele slabe, i le ştiu şi pe cele tari.
Cultura şi economia se bat, de multe ori, cap în cap, chiar şi în domeniul în care lucrez eu.
Dacă faci un film în SUA, totul are legătură cu banii, cu cât de repede pot să-l faci cu resurse minime şi cât poţi obţine de pe urma lui.
Fiecare alegere pe care o faci nu are legătură cu un actor anume, ci cu suma de bani pe care o ai la dispoziţie.
În concluzie, vă aflaţi într-o situaţie de invidiat, dacă ne gândim la reputaţia bună pe care o aveţi, iar reputaţia este o chestiune importantă în întreaga lume. Sunteţi bine, fiţi fericiţi! Vă mulţumesc”, a încheiat Neil LaBute.
Urmăriți în materialele video de mai jos ce au avut de spus ceilalți invitați despre tema propusă spre dezbatere:
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
