Viermele de făină, bun de consum în UE. Mihaela Bilic: De ce să mănânci insecte, dacă ai friptură?
Viermele de făină, care tocmai a fost declarat bun de consum în Uniunea Europeană, nu conține nimic special, ci este doar o sursă viabilă de proteine acolo unde alternativele lipsesc, spune dr. Mihaela Bilic, medic nutriționist. Desigur, nu este cazul în Europa, zona de pe glob unde există cea mai mare abundență alimentară, dar probabil se vor găsi amatori care să-i încerce, fie din curiozitate, fie din plictiseală sau snobism alimentar. Pe de altă parte, căutarea unor surse alternative de hrană este o problemă reală pentru omenire, care ar putea fi amenințată de foamete în viitor, a explicat Mihaela Bilic la Digi24.
Tabuurile alimentare diferă foarte mult de la țară la țară și ceea ce noi, europenii, și noi, românii, considerăm a fi comestibil ar putea fi substanțial diferit de ceea ce se mănâncă în alte zone ale lumii. Și nu e o chestiune de moft. Noi în Europa suntem niște consumatori privilegiați, avem o abundență alimentară fără precedent în istoria omenirii, o abundență care în alte părți ale lumii nu există. Oamenii aceia nu mănâncă de voie, ci de nevoie, spune Mihaela Bilic.
La ce folosesc proteinele?
La capitolul sursă de proteină, într-adevăr, orice vietate de pe planetă, atâta vreme cât este de origine animală, are proteine, iar noi, oamenii, avem nevoie de proteine. E o nevoie vitală, zilnică, de un gram de proteine per kilogram corp.
Proteinele sunt un fel de cărămizi, dacă vedem corpul nostru ca pe o casă, proteinele sunt aceste cărămizi din care se construiește orice, începând de la mușchi. Dar atenție, mușchii, prin nefolosire, se atrofiază în mod spontan, nu trebuie să scădem în greutate pentru asta. Mușchii cresc în momentul în care faci efort, însă în momentul în care te-ai oprit din mișcare, asta e legea naturii - funcția face organul, se spune în medicină -, deci dacă nu-l mai folosești, el s-a atrofiat.
Proteinele sunt necesare pentru toată această construcție de mușchi, de organe, de țesuturi noi - organismul nostru este într-o continuă reînnoire, fie că vorbim de mucoasă, de celule ale pielii etc. Cu o excepție: neuronul. Materia cenușie nu se regenerează. Dar avem zone din corp care se schimbă zilnic și zone din corp care se schimbă la câteva săptămâni.
Proteinele din sursă vegetală sunt proteine de calitate inferioară, sunt niște proteine incomplete. Când ești vegetarian trebuie să ai o alimentație diversificată, pentru că doar asociind proteinele din cereale cu proteinele din leguminoase - grâul, orezul, asociat cu fasolea boabe, linte, mazăre, soia, năut - poate fi acoperită plaja de aminoacizi esențiali.
Proteinele trebuie să le vedem ca pe niște perluțe, ca pe niște lanțuri de aminoacizi. Avem nouă aminoacizi care sunt esențiali, ceea ce înseamnă că pe aceștia nu-i poate sintetiza corpul nostru și trebuie aduși prin alimentație. Metabolismul se joacă apoi cu ei și-i reconfigurează în diferite structuri.
Insectele, soluție de hrană când nu ai alternative
Viermele de făină care tocmai a fost aprobat ca bun pentru hrană în Uniunea Europeană este un vierme cunoscut, poate, unora dintre noi, din copilărie. Cei care aveam bunica la țară își amintesc că dacă nu erau ținute cum trebuie, într-un săculeț de pânză, dacă era umezeală, făina și mălaiul erau date prin sită, ca să separe acest vierme de făină: era ca o larvă, care face în jurul lui un fel de pânză de păianjen. Deci, acest vierme există dintotdeauna și la noi.
Noi conviețuim cu aceste vietăți. Nu uitați, apropo de ce înseamnă încărcătura noastră microbiană, că avem de zece ori mai multe microorganisme în corpul nostru decât celule. La 60 de kilograme, o persoană are 2 kilograme de microorganisme cu care coabitează. Doar că nevăzându-le, avem impresia că nu există. Și neavând nevoie să le mâncăm, le percepem cumva ca fiind negative.
Și furnicile, și gândacii se mănâncă, sunt tot felul de insecte care în cultura altor popoare sunt feluri de mâncare consacrate, pentru că acolo există tot felul de proteine, tot ce înseamnă carapacea lor este făcută tot dintr-un fel de proteină. Putem întreba și invers: de ce n-ar fi comestibile, cât timp respectiva vietate n-are vreo otravă care să ne facă rău?
Sigur că în momentul în care ai alternativă, de ce te-ai chinui să mănânci așa ceva? Mai bine mâncăm o friptură - cât timp o mai avem, menționează Mihaela Bilic.
Ce facem cu atâta omenire? Foametea, un pericol
„Eu cred că ce se întâmplă la nivel de mapamond, la nivel de politici care privesc în viitor - poate nu atât de îndepărtat -, se pune probabil problema ce facem cu atâta omenire?”, a arătat Mihaela Bilic.
Ea a reamintit că nu mai devreme de secolul XX am avut episoade de foamete teribilă, ca să nu mai vorbim de foametea din 1850 din Irlanda, când timp de patru ani n-au existat cartofi și au murit 1,5 milioane de oameni. Au murit oameni de foame în China, în Rusia, în Coreea de Nord, un lucru dramatic, pe care noi, acum, nici măcar nu-l putem realiza.
Acum, în afară de țările africane, noi nu mai avem rahitism, poate deveni o curiozitate medicală, cum să nu mai ai acum proteine?
Noi, dimpotrivă, avem exces de proteine, mâncăm carne și produse de origine animală într-o cantitate mult mai mare decât i-ar trebui corpului și atunci, pe de o parte, iată, vin aceste politici în care tot ce înseamnă alimente de origine animală sunt mai degrabă limitate sau acuzate, iar vegetarianismul ridicat pe un piedestal, iar pe de altă parte, se pune problema ce facem cu această omenire care se înmulțește și care în curând s-ar putea să ajungă în situația în care nu mai are ce să mănânce? a arătat Mihaela Bilic. „Dar nu cred că pe perioada vieții noastre va exista un așa impact, încât să mâncăm viermi”, a adăugat ea.
Europenii, răzgâiații mapamondului. Americanii - într-o etapă tristă a existenței lor alimentare
Mihaela Bilic nu exclude posibilitatea ca printre europeni, chiar dacă ei au alternative de hrană, să existe destui amatori și pentru viermii de făină. „Cine știe, spune Mihaela Bilic, poate prețul lor o să-i facă de negăsit și o să fie persoane care caută ceva exotic, însă categoric acest vierme nu conține ceva special. Este mai degrabă o inovație la capitolul alimentar. Noi în Europa n-am avut astfel de soluții alimentare. Dar amatori ar putea exista, „măcar și din curiozitate - ca să nu zic și din plictiseală și prea mult bine”, este de părere nutriționista.
„Americanii, de pildă, sunt într-o etapă tristă a existenței lor alimentare, acolo mâncarea a devenit de o așa de proastă calitate, că nici măcar nu mai este hrănitoare, nutrienții nu mai sunt cei care trebuie, ei sunt îndopați cu tot felul de produse făinoase în care se bagă foarte mult sirop de porumb îmbogățit cu fructoză și ei sunt efectiv umflați, mi se pare că este ca un fel de politică parcă la nivel de țară, să fie îndopați cu aceste porții enorme de alimente care sunt goale sau proaste din punct de vedere nutritiv. Noi, în Europa, suntem răsfățații mapamondului, aș spune un pic răzgâiați”, spune Mihaela Bilic.
De ce să ajungem în această prosteală?
„Începem, mai ales noi, ca români - și mi-e ciudă - să avem întrebări de genul: Vai de bine, dar laptele mai e un aliment care să fie benefic pentru om? Dar vai de mine, carnea de porc mai este ea o chestiune sănătoasă și de dorit? Păi, dragii mei, atunci nu pot să vă spun decât dați-le la o parte și, iată, aveți alternative la proteine, dacă respingem lucrurile care sunt consacrate, tradiționale, care și-au demonstrat de-a lungul generațiilor nu numai valoarea nutritivă, ci și tot ce înseamnă o identitate genetică, care e în legătură cu mâncarea. Avem enzime care metabolizează lucrurile pe care inclusiv bunicii noștri le-au mâncat, care cresc aici, pe pământul pe care trăim. De ce să ajungem în această, nu știu cum să-i spun, prosteală, i-aș spune, în care iată, exotisme sau lucruri nefirești să ajungă să ne fie propuse acolo unde simțurile noastre știu foarte clar ce înseamnă atrăgător din punct de vedere alimentar și culmea, tot ce înseamnă industria alimentară și tot ce înseamnă agricultură, tradiție, creșterea animalelor în România nici măcar nu este la capacitatea maximă, nu mai zic depășită!”, a pledat Mihaela Bilic.
Câte fripturi pot să mănânc într-o săptămână?
Pentru păstrarea echilibrului alimentar, carnea ar trebui să fie într-o cantitate de circa 500 de grame pe săptămână. Porția corectă de friptură este cât un pachet de cărți de joc, cât podul palmei, cu o grosime de 2 centimetri. Asta înseamnă cam 150 de grame. Trei porții de carne săptămânal sunt mai mult decât acoperitor.
Să nu uităm că peștele este o variantă extrem de sănătoasă.
Dacă mâncăm de trei ori pe săptămână carne, de două ori pe săptămână pește și iată, ne mai rămân două zile în care să punem - așa cum zice și religia, și echilibrul alimentar - proteine de origine vegetală, să dăm dreptul și pentru fasolea boabe, și pentru mazăre, lintea și năutul. Mai nou, românii mănâncă mai mult humus decât fasole bătută în prezent, foarte interesant, suntem extrem de cosmopoliți. În felul acesta, în cele șapte zile din săptămână avem din toate, suficient cât să fim și satisfăcuți, și sănătoși și să nu avem nevoie, cel puțin pentru viitorul apropiat, de alternative, este sfatul Mihaelei Bilic.
Meniul sedentarului de birou
În ceea ce privește meniul sedentarului de birou, dacă unul din feluri este ciorba, atunci da, poate să aibă trei feluri.
Francezul mănâncă salata la început, pentru că frunza umple o parte din stomac și în felul acesta senzația de foame este puțin potolită. Acesta este rolul ciorbei la români, să umple o parte din stomac, ca la felul doi să nu mai fie atât de hămesit, încât să mănânce o porție foarte mare. Ciorba sau salata va fi întotdeauna un fel care să aibă doar jumătate din caloriile unui fel doi.
Deci, dacă ai început cu o ciorbă și apoi ai un fel doi, care să fie o farfurie nu mai mare de 20 de cm - stomacul cam așa are, dimensiunea palmei noastre -, la capitolul desert poți avea o cafea sau un fruct. Desertul nu este obligatoriu. Mai degrabă un cubuleț de ciocolată, un aliment care are virtuți și legătură cu plăcerea și cu tot ce înseamnă echilibru psihic, are și fibre, 7 grame în ciocolata neagră, bate inclusiv pâinea integrală. Are niște amine care ne dau starea de bine, a explicat Mihaela Bilic.
Suntem norocoși!
Proteinele probabil că întotdeauna vor fi la mare căutare și omenirea în sine consideră proteinele valoroase, pentru că într-adevăr, din punctul de vedere al siluetei și al gradului de hrănire al organismului, proteinele au cea mai mare capacitate sațiogenă, ne satură, de aceea când ținem post simțim clar lipsa proteinelor, tot timpul ne este foame.
Ele sunt valoroase și pentru cei care fac sport, țin diete - știm cu toții, din proteine nu ne putem îngrășa. De aceea este o hrană scumpă. Uitați-vă care este baza alimentară pentru toate popoarele - orezul, cartofii, tot ce înseamnă făină prăjită, paste, pizza. Acolo ce avem? Avem paste făinoase, avem cereale, pentru că ele sunt ieftine. Proteinele întotdeauna au fost și vor fi scumpe, pentru că valoarea lor nutritivă este cea mai crescută. Și iată, ni se propun alternative (viermii). Suntem norocoși că suntem departe de a fi obligați să apelăm la așa ceva, iar la capitolul curiozități alimentare sunt sigură că n-o să fie ultima grozăvie despre care o să auzim, a conchis nutriționista Mihaela Bilic.
Editor : Luana Pavaluca
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
