Părinţii pot ajunge cu bebeluşii la psiholog încă din primele săptămâni de viaţă.
Daniela Gheorghe, psiholog: „Sunt părinţi care vin cu bebeluşi foarte agitaţi. Copii care plâng foarte des, copii care au colici şi medicul de familie sau pediatrul nu mai are nicio soluţie. Şi atunci într-adevăr problema este stresul din familie, problema mamei, depresia post partum sau alte simptome pe care mama le are sau cuplul le are şi le transmit copilului”.
Bebeluşii resimt aşadar problemele părinţilor şi îşi modifică adesea comportamentul. Astfel, ca şi în cazul adulţilor, schimbarea de atitudine a acestora este o reacţie normală la mediul lor înconjurător. Problemele pot continua şi la vârste ceva mai mari.
Daniela Gheorghe: „Până la 3-4 ani copilul are o labilitate psihică firească. Dacă după vârsta de socializare, vârsta în care copilul este deja integrat social, preşcolar, dacă apar schimbări mari în comportamentul lui, atunci este bine să discute cu un psiholog”.
Uneori, prichindeii pot fi supuşi unor abuzuri, la grădiniţă sau la şcoală. De aceea, mare atenţie la următoarele semne.
Daniela Gheorghe: „Va fi agresiv cu jucăriile. Va somatiza dureri de cap, de burtă, vărsături, în momentul în care îl duc la grădiniţă sau la creşă are reacţii, refuză clar şi e un semn de întrebare, acolo se întâmplă ceva şi ar trebui să verifice. Noi putem să testăm prin desen, jocul cu marionete, teatru de păpuşi”.
Netratate, eventualele abuzuri emoţionale pot duce la apariţia stresului sau a depresiei la vârsta pubertăţii.
Daniela Gheorghe: „Pe termen lung, în dezvoltarea copilului partea de depresie poate să aibă foarte mari repercusiuni asupra dezvoltării personale şi se poate ajunge la partea asta de extremă. Comportamentele de izolare, bulimia, comportamentele de somn, sunt simptome post depresie sau asociate depresiei timpurii”.
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii depresia este principala boală a adolescenţilor cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18 ani. Iar cauzele provin adesea din experienţele copilăriei.