Schimbările comportamentale care pot prevesti o boală cruntă

Aproximativ 10% dintre românii peste 65 de ani sunt diagnosticați cu o formă de demență, potrivit Ministerului Sănătății. Primul simptom care avertizează asupra instalării acestei afecțiuni este pierderea memoriei. Însă, există numeroase semne care pot atrage atenția asupra persoanelor cu risc crescut de a dezvolta această maladie. Iar unul dintre ele îl reprezintă schimbările majore din comportament, cum ar fi râsul și simțul umorului.

Potrivit unui studiu condus de cercetătorii de la University College Londra, persoanele care încep să dea dovadă brusc de un simţ al umorului negru sunt susceptibile să dezvolte această maladie. De asemenea, râsul în momente nepotrivite este un indiciu care prevestește instalarea bolii.

Oamenii de ştiinţă dau drept exemplu un bărbat care a început să râdă isteric când soţia lui s-a opărit într-un accident casnic. Alţi pacienţi nu și-au putut stăpâni râsul la aflarea unor știri despre dezastre naturale.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 48 de pacienţi cu demenţă frontotemporală, o tulburare ce afectează lobii frontali şi temporali ai creierului, zone asociate cu manifestarea personalităţii, comportament şi limbaj.

Demenţa reprezintă pierderea capacităţilor cognitive. În România există aproximativ 200.000 de cazuri de demenţă, din care diagnosticate şi tratate sunt doar 10%-15%, comparativ cu 50-60% în alte ţări.

Pentru a încetini evoluţia bolii, este important ca aceşti pacienţi să ducă o viaţă activă, spun specialiștii.

„Să rugăm pacientul să urmărească emisiuni la televizor, să discutăm cu pacientul respectiv, să vedem ce a înţeles, ce a reţinut, sau să citească un fragment dintr-un articol, să vedem ce a reţinut, să memoreze câteva versuri dintr-o poezie, să rezolve un rebus”, a explicat pentru Digi24 doctor Gabriel Prada, medic primar geriatrie și gerontologie.

De multe ori însă, îngrijirea unei astfel de persoane este extrem de solicitantă. Iar mulţi membri ai familiei se pot confrunta, la rândul lor, cu suprasolicitare sau chiar depresie.

„Atunci când propriul părinte nu te mai recunoaşte este o situaţie delicată, care îi pune pe aparţinători în postura de a se simţi trădaţi, abandonaţi, neajutoraţi şi de a nu şti ce să facă. Este foarte important ca, în momentele în care ei cedează sau nu mai fac faţă, să apeleze la ajutor specializat: la un terapeut sau la o persoană care ştie despre ce este vorba”, recomandă psihologul Monica Burcea.