Microplastice ajung chiar și în creier, arată studiile. „Nu a mai rămas niciun loc neatins”

Un număr tot mai mare de dovezi științifice arată că microplastice se acumulează în organele umane critice, inclusiv în creier, determinând cercetătorii să solicite măsuri urgente pentru a controla poluarea cu plastic, scrie The Guardian. Douăzeci și patru de mostre de creier colectate la începutul acestui an au măsurat, în medie, aproximativ 0,5% plastic din greutate.

Studiile au detectat fragmente și particule minuscule de plastic în plămânii umani, placente, organe de reproducere, ficat, rinichi, articulațiile genunchilor și coatelor, vasele de sânge și măduva osoasă.

Având în vedere concluziile cercetărilor, „este imperativ să fie acum declarată o urgență globală” pentru a face față poluării cu plastic, a spus Sedat Gündoğdu, care studiază microparticulele de plastic la Universitatea Cukurova din Turcia.

Oamenii sunt expuși la microparticule de plastic – definite ca fragmente mai mici de 5 mm în diametru – și la substanțele chimice folosite pentru fabricarea plasticului, prin poluarea răspândită în aer, apă și chiar alimente.

Pericolele pentru sănătate ale microparticulelor de plastic din corpul uman nu sunt încă bine cunoscute. Studiile recente încep să sugereze că acestea ar putea crește riscul de diverse afecțiuni, cum ar fi stresul oxidativ (care influențează arderile din organism; oxidant - n.r.), care poate duce la deteriorarea celulelor și inflamații, precum și la boli cardiovasculare.

Studiile pe animale au corelat microparticulele de plastic de probleme de fertilitate, diverse tipuri de cancer, un sistem endocrin și imunitar perturbat și dificultăți de învățare și memorie.

În prezent, nu există standarde guvernamentale pentru particulele de plastic din alimente sau apă în Statele Unite. Agenția pentru Protecția Mediului lucrează la elaborarea unui îndrumar pentru măsurarea acestora și oferă granturi din 2018 pentru a dezvolta noi metode de detectare și cuantificare rapidă a acestora.

Găsirea microparticulelor de plastic în tot mai multe organe umane „ridică multe îngrijorări”, având în vedere ceea ce știm despre efectele asupra sănătății la animale, studiile pe celule umane în laborator și studiile epidemiologice emergente, a afirmat Bethanie Carney Almroth, ecotoxicolog la Universitatea din Göteborg, Suedia. „Este înfricoșător, aș spune”.

„Destul de alarmant”

În unul dintre cele mai recente studii, o lucrare încă supusă revizuirii, postată online de către National Institutes of Health, cercetătorii au găsit o acumulare deosebit de îngrijorătoare de microplastice în mostrele de creier.

O examinare a ficatului, rinichilor și creierului din corpurile autopsiate a arătat că toate conțineau microparticule de plastic, dar cele 91 de mostre de creier conțineau, în medie, de aproximativ 10 până la 20 de ori mai mult decât celelalte organe. Rezultatele au fost șocante, potrivit autorului principal al studiului, Matthew Campen, toxicolog și profesor de științe farmaceutice la Universitatea din New Mexico.

Cercetătorii au descoperit că 24 din mostrele de creier, care au fost colectate la începutul anului 2024, au măsurat, în medie, aproximativ 0,5% plastic din greutate.

„Este destul de alarmant”, a precizat Campen. „Există mult mai mult plastic în creierul nostru decât mi-aș fi imaginat vreodată sau cu care m-aș fi simțit confortabil”, a adăugat el.

Cei cu demență sau Alzheimer aveau până la 10 ori mai mult plastic în creier

Studiul descrie creierul ca fiind „unul dintre cele mai poluate cu plastic țesuturi examinate până acum”.

Lucrarea încă nefinalizată realizată de Campen a sugerat, de asemenea, o legătură îngrijorătoare. În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 12 mostre de creier de la persoane care au murit cu demență, inclusiv boala Alzheimer. Aceste creiere conțineau de până la 10 ori mai mult plastic în greutate decât mostrele sănătoase.

„Nu știu cât de mult plastic mai poate creierul nostru să acumuleze fără a provoca unele probleme”, a atras atenția Campen.

Lucrarea a constatat, de asemenea, că acea cantitate de microplastice din cele 24 de mostre de creier colectate a fost cu aproximativ 50% mai mare decât totalul mostrelor din 2016, sugerând că există o creștere a ratei privind concentrația de microparticule de plastic în creierul uman similară cu cea găsită în mediul înconjurător. Majoritatea organelor provin de la biroul medicului legist din Albuquerque, New Mexico, care investighează decesele neașteptate sau violente.

„Poți trasa o linie – crește în timp. Este în concordanță cu ceea ce vezi în mediul înconjurător”, a spus Campen.

Multe alte lucrări au găsit microplastice în creierul altor specii de animale, astfel încât nu este complet surprinzător că același lucru ar putea fi adevărat și pentru oameni, a declarat Almroth de la Universitatea din Göteborg, care nu a fost implicată în lucrare.

Când vine vorba de aceste particule insidioase, „bariera hematoencefalică nu este atât de protectoare pe cât ne-ar plăcea să credem”, a spus Almroth, referindu-se la seria de membrane care împiedică mulți compuși chimici și agenți patogeni să ajungă în sistemul nervos central.

Puzderie de studii privind subiectul

Adăugând la preocupările legate de acumularea în corpul uman, Journal of Hazardous Materials a publicat luna trecută un studiu care a găsit microparticule de plastic în toate cele 16 mostre de măduvă osoasă examinate, primul studiu de acest fel. Toate mostrele conțineau polistiren, folosit pentru a face ambalaje pentru arahide și electronice, și aproape toate conțineau polietilenă, folosită în ambalaje alimentare transparente, sticle de detergent și alte produse de uz casnic comune.
O altă lucrare recentă, care a examinat 45 de pacienți supuși intervențiilor chirurgicale de șold sau genunchi la Beijing, China, a găsit microparticule de plastic în căptușeala membranoasă a fiecărui șold sau genunchi examinat.

Un studiu publicat pe 15 mai în revista Toxicological Sciences a găsit microplastice în toate cele 23 de testicule umane și 47 de testicule canine studiate, constatând că mostrele de la oameni aveau o concentrație aproape de trei ori mai mare decât cele de la câini. O cantitate mai mare de anumite tipuri de particule de plastic – inclusiv polietilena, componenta principală a sticlelor de apă din plastic – a fost corelată cu o greutate mai mică a testiculelor la câini.

O altă lucrare, apărută pe 19 iunie în International Journal of Impotence Research, a detectat particule de plastic în penisurile a patru din cinci bărbați care au primit implanturi peniene pentru a trata disfuncția erectilă.

„Efectele potențiale asupra sănătății sunt îngrijorătoare, mai ales având în vedere consecințele necunoscute pe termen lung ale acumulării de microparticule de plastic în țesuturi sensibile, cum ar fi organele de reproducere”, a precizat Ranjith Ramasamy, autorul principal al studiului și cercetător medical și urolog la Universitatea din Miami.

Între timp, un grup chinez a publicat un studiu în mai care a arătat cantități mici de microplastice în sperma tuturor celor 40 de participanți. Un studiu italian, publicată cu câteva luni înainte, a relevat rezultate similare.

Un număr mic de studii au găsit acum contaminare și în placentele umane. O lucrare apărută în numărul din luna mai al revistei Toxicological Sciences a raportat găsirea de microparticule și nanoparticule de plastic în toate cele 62 de mostre de placentă, deși concentrația a variat foarte mult.

În Italia, cercetătorii au urmărit 312 pacienți care au avut depozite grase, sau plăci, îndepărtate din artera carotidă. Aproape șase din zece au avut microplastice, iar acești oameni au avut rezultate mai proaste decât cei care nu aveau: în următoarele 34 de luni, au avut de 2,1 ori mai multe șanse să experimenteze un atac de cord sau un accident vascular cerebral sau să moară.

„Nu a mai rămas niciun loc neatins”

Administrația pentru Alimente și Medicamente afirmă într-o declarație pe site-ul său că „dovezile științifice actuale nu demonstrează că nivelurile de microparticule sau nanoparticule de plastic detectate în alimente prezintă un risc pentru sănătatea umană”.

Cu toate acestea, cercetătorii spun că indivizii ar trebui să încerce să își reducă expunerea evitând utilizarea plasticului la prepararea alimentelor, mai ales când le încălzesc la microunde. Să bea apă de la robinet în loc de apă îmbuteliată. Să încerce să prevină acumularea de praf, care este contaminat cu plastic. Unii cercetători recomandă să fie consumată mai puțină carne, în special produse procesate.

Leonardo Trasande, cercetător medical la Universitatea din New York, a spus că multe lucruri rămân necunoscute despre impactul acumulării de microparticule de plastic în oameni. Efectele negative asupra sănătății ale substanțelor chimice utilizate în plasticuri, cum ar fi ftalații (Sare sau ester al acidului ftalic – n.r.), sunt însă mai bine stabilite, a explicat el. Un studiu al mai multor cercetători a constatat că expunerea la ftalați a crescut riscul de boli cardiovasculare și deces în Statele Unite, provocând pierderi în productivitate de 39 de miliarde de dolari sau mai mult pe an.

Microplasticele pot fi contaminate cu astfel de substanțe chimice și le pot transporta în corp. „Microparticule și nanoparticule de plastic pot fi sisteme eficiente de livrare pentru substanțele chimice toxice”, a spus Trasande.

Consiliul American al Chimiei, care reprezintă producătorii de plastic și chimicale, nu a răspuns direct la întrebări despre studiile recente care găsesc microparticule de plastic în organele umane. Kimberly Wise White, vicepreședinte al grupului, a menționat că „industria globală a plasticului este dedicată avansării înțelegerii științifice a microplasticelor”.

Adunarea Națiunilor Unite pentru Mediu a convenit acum doi ani să înceapă lucrările pentru un tratat global de încetare a poluării cu plastic, un proces în desfășurare.

Mai multe informații apărute în mass-media, în ultima săptămână, sugerează că administrația Biden a semnalat că delegația SUA implicată în discuții va sprijini măsuri pentru reducerea producției globale de plastic, ceea ce cercetătorii spun că este esențial pentru a face față problemei.

„Nu a mai rămas niciun loc neatins, de la adâncurile mării până la atmosferă și creierul uman”, a conchis lmroth.

Editor : Ana Petrescu