Cum ajutăm adolescenții care suferă de depresie
„Comportamentele acestea de hărţuire la adresa copiilor apar pentru că la un moment dat copilul întăreşte aceste comprotamente. De exemplu plânge sau răspunde înapoi şi atunci tipul asta de răspuns trebuie încetat şi atunci cel mai bun răspuns la o astfel de tachinare este în realitate umorul. De exemplu să facă o glumă pe seama asta sau să îl aprobe pe cel care tachinează”, spune Bogdana Bursuc, psiholog
În acest caz, persoana care tachinează va fi dezarmată pentru că nu va obţine efectul dorit. O parte din responsabilitatea pentru aceste situaţii o au şi părinţii. Potrivit psihologilor, nu întâmplător unii copii ajung să fie tachinaţi şi alţii nu.
”În momentul în care el este „abuzat” în familie, adică nu i se oferă toate drepturile şi toate obligaţiile şi responsabilităţile care îi revin vârstei, atunci el are mai puţine abilităţi şi îi lipsesc abilitățile care ar putea să îl facă un adversar redutabil şi atunci el are un profil de victimă. Iar asta va fi exploatat de cei care au un profil de abuzator”, mai spune Bogdana Bursuc.
O altă cauză pentru care tinerii ajung la depresie este faptul că mulţi nu îi au aproape pe părinţi, care fie stau la muncă de dimineaţă până seară, fie sunt plecaţi în străinătate.
Ioana Tănase, psiholog clinician: „În momentul hotărârii părinţilor de a pleca să lucreze în străinătate să fie consultat şi copilul respectiv, adolescentul. Pentru că în acest moment este o asumare a tot ce va urma. Este o responsabilitate pe care adolescentul o simte pe umerii lui, o asumă şi în acelaşi timp o trăieşte altfel. Am fost consultat. Fac parte din această familie.”
Părinţii ar trebui să ţină cont şi de cantitatea de timp pe care o petrec cu copiii lor.
Prof. Univ. dr. Adrian Sîrbu, sociolog, spune: „Cantitatea de timp petrecută cu ei este chiar mai importantă decât să le aloc zece minute timp de calitate. Petreceţi cât mai mult timp cu copiii dumneavoastră şi aceştia vor fi în siguranţă.”
În plus, mulţi părinţi iau decizii în locul copiiilor lor, o sursă sigură de frustrare şi nefericire pentru tineri.
„Mi-am dorit foarte mult ca băiatul meu să meargă la liceul militar. El nu-şi dorea lucrul ăsta. Eu eram foarte ambiţioasă şi voiam asta. Drept dovadă nu a luat examenul la liceul militar şi atunci mi-am dat seama că am făcut o greşeală, că încercăm eu să decid în locul copilului, necomunicând şi neînțelegându-i dorinţele”, povestește Alexandrina Damian, mama unui adolescent.
Iată de ce părinţii ar trebui să acorde mai multă atenţie lucrurilor pe care copiii şi le doresc. Pe scurt, să-i asculte şi să le fie prieteni.
„Adolescentul ar trebui să ştie şi să simtă că întotdeauna poate să găsească sprijin în familie. Sprijin înseamnă ascultare, înseamnă comunicare”, spune Mădălina Linca, psiholog clinician şi psihoterapeut.
Cu toate astea, psihologii îi sfătuiesc pe părinţi să îşi păstreze autoritatea fără să devină rigizi sau inflexibili.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
