Ediție specială. Cât de justificată e comparația dintre Alexandru Ioan Cuza și Carol I?
Dan Petre, specialist în comunicare, a spus că Alexandru Ioan Cuza este atât de popular astăzi pentru că un număr foarte mare de oameni a fost expus la mitul „Cuza” de la o vârstă fragedă și pe o perioadă îndelungată de timp.
Istoricul Petre Guran a afirmat că domnitorul Cuza era un personaj care era promovat ideologic în contradicție cu Casa Regală.
„Cum poți să compari o domnie de șapte ani, sigur, care are la început meritul, dar nu este al personajului neapărat, meritul unirii cu domnia lui Carol I, care nu numai prin lungime, ci prin realizare, prin importanța transformărilor politice și sociale. Nu se compară cu figura lui Cuza. Într-un manual de istorie normal Cuza ar fi primit o pagină și Regele Carol I 10-20 de pagini. Ideologic am răsturnat acest raport”, a spus Petre Guran, istoric.
„Am depășit perioada anilor 90 a acelei demitizări agresive a istoriei României, fără să ne întoarcem la ceaușismul clasic, aproape neostalinist, foarte intens practicat în ultimii zece ani ai comunismului, la noi”, a spus cercetătorul Cosmin Popa.
„Cred că cel mai important lucru din această domnie este că acea modernizare accelerată pe care a început-o Alexandru Ioan Cuza s-a întâmplat abia după lovitura de stat, ceea ce ne oferă motive foarte serioase de a-l gândi și de a-l regândi pe Alexandru Ioan Cuza. Dacă îl contrapunem lui Carol I, cred în primul rând cu nu-l avantajează pe Alexandru Ioan Cuza nici contextul internațional, nici situația elitelor politice, care era cu totul alta după venirea lui Carol I la putere, nici un factor extrem de important în Europa Orientală: timpul, care care dă consistență oricăror exerciții guvernamentale”, a adăugat Cosmin Popa.
Alexandru Ioan Cuza, un Napoleon al III-lea al României
Theodor Paleologu a afirmat că Alexandru Ioan Cuza era un imitator conștient al lui Napoleon al III-lea.
„Napoleon al III-lea era marea figură europeană la acea dată și e modul conștient asumat al lui Alexandru Ioan Cuza. Cuza poate fi corect definit ca un bonapartist. Bonapartism înseamnă obiective reformatoare și mijloace autoritare plebiscitare. Cuza este un dictator într-un anume sens, dare care se sprijinea pe referendumuri, pe chemarea poporului în bună metodă bonapartistă ca să-i confirme reformele îndrăznețe”, a spus istoricul și omul politic Theodor Paleologu.
Gheorghe Cliveti: Șansa noastră istorică a fost provocarea războiului Crimeei de către Rusia
Gheorghe Cliveti, profesor de istorie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a spus că odată cu Unirea, principatele au ieșit dintr-o geografie politică și au intrat în alta.
„Venim spre a atrage atenția asupra impactului care a produs ofenziva Rusiei în zonă în detrimentul controlului otoman asupra Principatelor Române. Un timp, Rusia a acționat în rivalitate, câteodată chiar și în înțelegere, cu Austria împotriva Porții. Rusia, prin tratatele impuse Porții Otomane, au făcut a făcut din principate o afacere ruso-otomană cu un ascendent de partea imperiului pravoslavnic. (...) Rusia și-a impus un protectorat asupra Principatelor, ea nu a fost garant”, a spus Gheorghe Cliveti.
„Elita românească a căutat să arate clar Europei că ar dori să iasă din strânsura extraordinară dată de protectoratul Rusiei”, a mai spus istoricul.
„Rusia a provocat războiul Crimeei, însă a fost un conflict cu Europa. Aceasta a fost șansa noastră istorică”, a adăugat Gheorghe Cliveti.
Rusia, inamicul suprem?
Istoricul Dan Petre a afirmat că România are din punctul de vedere al identității o problemă majoră cu Rusia.
„E inamicul suprem pentru noi. Pe de o parte din cauza întoarcerii ideologice din 1989, pe de alta din cauza unor traume istorice”, a spus el.
În privința unirii acum a României cu Republica Moldova, istoricul Petre Guran a afirmat că România nu poate juca un rol politic internațional de sine stătător.
„E un actor care și-a ales o alianță și locul în alianță dictează și răspunsul României față de celelalte propuneri sau alegeri în plan internațional. Orice joc chiar superficial, orice umbră de neseriozitate în angajamentul alianțelor noastre ne-a fost imediat nociv. Trebuie să învățăm din istorie asta, că fidelitatea în alianțe aduce cel mai mare profit”, a spus Petre Guran.
El este de părere că nu trebuie diabolizat rolul Rusiei în istoria României.
Theodor Paleologu a susținut că până la Revoluția bolșevică din 1917 Rusia nu era percepută de toată clasa politică din România ca un dușman suprem.
„Dacă luăm experiențele cu Rusia aliat, e un aliat ambiguu, în care nu ai suficientă încredere. Rusia uneori a tras sfori care nu ne-au fost plăcute”, a spus Theodor Paleologu.
Argument
De la Palatul Patriarhiei, Elena Vijulie şi Luca Niculescu au fost moderatorii unei ediţii speciale la Digi24 prilejuite de împlinirea a 155 de ani de la Unirea Principatelor Române. Invitați au fost istoricul Petre Guran, cercetătorul Cosmin Popa, Toader Paleologu, istoric și diplomat, Dan Petre, specialist în comunicare, și Claude Karnoouh, sociolog de origine franceză.
De la reşedinţa domnească de la Iaşi, Cristian Citre a discutat cu Varujan Vosganian și cu profesorul Gheorghe Cliveti.
La 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza şi la Bucureşti, după ce fusese ales domn la Iaşi, a dat startul României moderne. Astăzi, după 155 de ani, România este din nou în construcţie. Regimul comunist şi o tranziţie prea îndelungată au anulat extraordinara cursă pentru modernizare declanşată de Alexandru Ioan Cuza şi continuată în perioada monarhiei. Digi24 a vrut să arate cum au proiectat politicienii din vremea lui Cuza construcţia României, ce obstacole au depăşit, ce conflicte au îngropat şi cum şi-au aşezat priorităţile. Multe din enigmele prezentului devin astfel mai uşor de dezlegat.
Urmăriți dezbaterile „Ediției speciale” în materialele video de mai sus.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
