Denumirea de consiliu județean datează de pe vremea lui Cuza

Ce l-a convins pe Crin Antonescu să candideze la președinție

Zaharova acuză autoritățile de la Chișinău că vor să integreze R. Moldova în România, ca să ajungă în NATO

Protest masiv în fața Curții de Apel București. Sute de susținători ai lui Călin Georgescu protestează împotriva anulării alegerilor

Grenadă descoperită de noul proprietar al unui apartament din Arad. Zeci de persoane au fost evacuate din 15 locuințe

Nicușor Dan, despre prezidențiale: „Ar fi absurd ca alegerile să fie anulate din cauza lui Călin Georgescu şi el să candideze din nou”

Anul nou vine cu amenzi mai mari

Un avion Air Canada a luat foc după aterizarea pe aeroportul din Halifax

Cauza posibilă a accidenului aviatic din Coreea de Sud

Un hoț a fost prins de polițiști în timp ce dădea o spargere la o casă din București

Aceştia aveau atribuţii militare, administrative şi judecătoreşti.

A urmat reîmpărţirea administrativă a ţării prin Regulamentele Organice şi legile lui Cuza care au introdus noţiunea de consiliu judeţean, condus de un prefect.

Abia în secolul XX, printr-o lege din 1929 apare denumirea de preşedinte al Consiliului Judeţean, care se ocupă, împreună cu consiliul, între altele, de taxele pe drumurile judeţene, târguri şi iarmaroace, întreţinerea drumurilor şi canalelor.

Odată cu venirea comuniştilor la putere, consiliile judeţe au dispărut o perioadă, apoi, prin Constituţia din 1965 s-au transformat în consilii populare judeţene, care aveau competenţă să aleagă şi să revoce judecătorii şi procurorii şefi ai judeţelor.

La nivel judeţean, echivalentul preşedintelui de consiliu era secretarul Comitetului Judeţean PCR.

Imediat după Revoluţie, până la adoptarea legii administraţiei publice locale, administrarea judeţelor a fost exercitată de consiliile judeţene ale FSN.